2,010 matches
-
chiar azi. — Vin mâine. Acum mă duc acasă; vii... la mine? — De ce? Ți-am spus tot; mergi sănătos. — Chiar nu vii? îl întrebă încet prințul. — Ciudat om mai ești, Lev Nikolaevici, chiar ar trebui să mă minunez de tine. Rogojin rânji sarcastic. — De ce? Ce motiv mai ai acum să mă urăști? zise cu tristețe și înflăcărare prințul. Doar știi că nimic din ce credeai tu nu e adevărat. De altminteri, m-am gândit și eu că nici până acum n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
domnilor, cobor desigur în inima unui criminal din veacul al doisprezecelea. În ce mă privește pe mine personal, om al veacului al nouăsprezecelea, aș fi judecat altfel, lucru pe care vi-l aduc la cunoștință; așa că, domnilor, n-aveți de ce rânji la mine; cât despre dumneata, generale, e chiar cu totul indecent. În al doilea rând, un prunc, după părerea mea personală, e nehrănitor, poate e chiar prea dulce și insipid, așa că, nesatisfăcând necesitățile, lasă în urmă doar remușcări. Acum, concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
interzis... într-un cuvânt... — Mai bine-ai citi fără nici un preambul, îl întrerupse Ganea. — A început cu ocolișuri! adăugă cineva. — Prea multe discuții, interveni Rogojin, care tăcuse tot timpul. Brusc, Ippolit îl privi și, când ochii li se întâlniră, Rogojin rânji amar și veninos, rostind rar niște cuvinte ciudate: — Nu așa se fac treburile astea, băiete, nu așa... Firește, nimeni nu înțelese ce a vrut să spună Rogojin, însă cuvintele sale le produseră tuturor o impresie ciudată; pe toți îi fulgeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
te vadă pentru ultima dată, chiar dacă tu ai refuzat; te-am pândit în locul ăsta, știind că o să te întorci pe aici, uite, pe banca de colo am stat. — Chiar ea a vrut s-o însoțești? — Și ce-i cu asta? rânji Rogojin. Am văzut ceea ce știam. Ai citit scrisorile, nu? Cum, le-ai citit și tu? întrebă prințul, uimit de acest gând. — Ba bine că nu; fiecare scrisoare mi-o arăta. Doar ți-amintești de brici, ha-ha! E nebună! strigă prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Nu-l lăsară să termine și-l împinseră iar pe scaun, rugându-l să se calmeze. Înfuriat, Ganea se retrase într-un colț. Nina Alexandrovna tremura și plângea. — Dar ce i-am făcut? Are și de ce se plânge! strigă Ippolit, rânjind. — Oare chiar nu i-ai făcut nimic? spuse deodată Nina Alexandrovna. Mai ales dumitale ar trebui să-ți fie rușine... nu-i omenește să chinuiești un bătrân... mai ales în locul dumitale. În primul rând, care-i locul meu aici, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
el. Peste noapte apare decretul. "D. X numit ministru al Nostru secretar de stat la departamentul cutare. Semnat: Carol îngăduitorul". Tânărul își face intrarea pe banca ministerială. Glasul său, deși cam ascuțit, e tremurător de emoțiune. Ce minuni! Menajeria nu rânjește... dimprotivă Ea la glasul lui subțire se arată milostivă. Apoteoza dramei a și 'nceput cu mult foc begnal și cu prapuri pe uliță, iar din partea binehrăniților Pătărlăgeni cu sugere a la kilometru. În În orice caz mare efuziune de sentimente
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
o săptămînă. Cînd dădeam să ies din birou, Doug mi-a spus: „N-am zis că nu l-am terminat”. M-am întors, m-am uitat la el și mi-a arătat spre o cutie de carton din colțul biroului. Rînjea atît de tare încît colțurile gurii păreau să i se întîlnească la spate, iar partea de sus capului era pe punctul de a se prăbuși. Mesajul lui Doug a fost puternic și explicit: „Fac tot ce pot ca să respect termenele
Cum să faci față unui șef dificil by Shaun Belding () [Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
lenjerie, mijloc, plajă, stejar, baraj, cârjă, pijama, marcaj, bujor, păianjen, cojocar, curaj, bijuterie, înconjurat, rotunjit. 116. Scrieți după dictare textul: Biju Ursului din parc îi spunem Biju. Nouă ne place să ne jucăm cu el. Stăm în jurul lui. Odată a rânjit la noi. Eu îi arunc un jeleu. Acesta cade jos, departe. Biju e necăjit. Parcă cere ajutor. Nu pot să îl ajut. E înconjurat cu un baraj de sârmă. Îi mai dau o jumătate de prăjitură. A ajuns aproape de el
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
vedea decât funda roșie a Fricoasei, care se învârtea în brațele lui Nenesse și ale lui Delphin, pe rând. Și Berthe era încă acolo, credincioasă curtezanului ei, dansând numai cu el. Într-un colț, câțiva tineri pe care îi refuzase rânjeau: păi, dacă netotul ăla nu ținea la ce-i lipsea ei, avea dreptate să-l păstreze, pentru că știau pe alții care, cu toți banii fetei, ar fi așteptat să-i crească, desigur, ca s-o poată lua de nevastă”. În
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
și sute de ventuze Se prind în rotocoale, pe umeri, peste buze... Vai, ce rece-mbrățișare! Cum mi se frânge trupul!... Așaaa... sunt deznădejdea! Acum apare lupul!... El pe chenarul ușii cu ochi de foc se arată, E lupul ce rânjește! Vinooo... ! TATĂ! Ca trăsnetul lovește o flacără pe lup Și umedele brațe de pe copil se rup. Tu dormi?! îmi zice tata... și lecția n-ai scris! O, ce bine-i lângă tata! Ce bine c-a fost vis! „Minciuna nu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
să credem că Theodor Codreanu are disponibilități multiple de exprimare și ar putea trece cu dexteritate către absurdul existențial eugenionescian. Spre pildă: "Nae T. e chel. Are mațe de salcie. Râde portocaliu. Uneori merge la cenaclul gâștelor din spermatozoidul porcului. Rânjește la microfon și suduie de Papa. Se pomenește strugure de cățea. Cumpără organe majore și vinde chibrituri cu mămăligă. Își bate joc de capre. E cu gândul țeapăn și tușește pe mânecă. Strigă la bube." Unele "numere din labirint" demonstrează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
America Latină în vizită oficială în țară. Lustiger venise la Tel Aviv însoțit de Hugo Ramniceanu, filantrop cunoscut în Franța, originar din București, ca invitat al Universității din Tel Aviv, dar, din păcate, grupări religioase fundamentaliste au găsit de cuviință să rânjească intolerant împotriva prezenței distinsului prelat catolic (evreu) în țara noastră. * * * Enrique Rodriguez Fabregat a fost, în anii hotărâtori, când pe ordinea de zi a comunității internaționale era înscrisă problema recunoașterii drepturilor poporului evreu la suveranitatea națională, ambasador al Republicii Uruguay
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Argentari". La marginea pieței de altădată se înalță acum o bisericuță, Chiesa San Giorgio di Velatro, și la stânga, pe peretele peronului de intrare în lăcașul de rugăciune, se află o statuie plată din marmură albă reprezentând un cap de monstru rânjind cu gura larg deschisă. Statuia poartă numele de "Bocca della verità". Legenda spune că mâna băgată de un mincinos în "gura adevărului" va rămâne captivă în orificiul deschis; cu alte cuvinte, numai cine spune adevărul își va recupera mâna intactă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
gaură. Tot nu dă de sînge. Mă mai forați mult? zîmbesc eu cuceritor. Pînă reușesc, răspunde ea ca o perjă acră. Din greșeală, acălăul dă spre o pungă de sînge și umple seringa. Gata, fata îmi zîmbește fermecător și eu rînjesc a mulțumire. Doctorul mă invită la o cafea și eu refuz politicos. Vă conduce Letiția, mă copleșește medicul cu politețe. Sigur, zîmbește micuța satrapă. Merg pe culoarul întunecat, dar n-o strîng de gît. Gurița aceea frumoasă mă apostrofează brutal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
omul merge mai departe și tot mai departe. Rodica stă întinsă pe pat și nu realizează un timp ce a fost. Încetul cu încetul își revine. Ce miros scîrbos are gura ăstuia! Privește individul care, sigur pe el, o mîngîie rînjind satisfăcut de o victorie așa de ușoară Dinții acestuia sînt galbeni și mulți dintre ei sînt lipsă. Cînd vorbește, stropește abundent. Rodica simte cum i se întoarce stomacul pe dos. Ar plînge dar nu poate. Acum vede și părul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întoarce stomacul pe dos. Ar plînge dar nu poate. Acum vede și părul din capul omului. Este bătătorit de praf și de mizerie. După o ureche o suită de bube dulci își fac veacul. Este neras și are pielea pergamentoasă. Rînjește îngrozitor. Pleacă, spune moale Rodica. Eh, de-abia m-am încălzit... O strînge cu foc. Rodica îl împinge și începe un fel de luptă. După ce a luat o mașină de tocat carne în cap, omul își dă seama că distracția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de fir. Este al meu, țip isteric și îl mușc de mînă. Ba este al nostru, sare și feciorul său Bogdan, lovindu-mă cu un scăunel de pescar. Lupta este care pe care, firul se rupe și peștele ăla mare rînjește spre noi cu niște dinți de rechin. Scoate capul din apă și glăsuiește: Hai veniți la tata, aici, să vedem care pe care... Eram tare amărît și ciudos pe familia Covalciuc. Am pierdut peștele vieții mele din cauza... Telefonul mă trezește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
seară, ies la plimbare în parcul Victor Hugo. Pustiu ca de obicei, cu multe tufișuri și ascunzători. Pe o bancă cei doi fac ce fac porumbeii, adică lugu-lugu, mucu-mucu și timpul trece iute ca un fulger. Ce fac băieții aici? rînjește Macias. Era însoțit de un alt mamut, cu dinții lipsă, probabil de la bătăi. Speriat, Alfaro sare ca un arc. Macias, dacă o vrei, eu nu... te rog. Sigur c-o vreau. Ce, eu nu pot să-i fac măcar cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de grame de creier, și chiar mai mult când sunt „de streașină“. Și vă pun pe gânduri dacă le raportați la cele trei kilograme ale pisicii care-și câștigă cinstit existența. 1% deci, sunt creier. „Omul e doi și ceva“, rânjește satisfăcut Cristi. Dar Îi amintesc de strămoșul lui arheantropul, acela care a pășit peste Rubiconul cerebral, devenind om. Păi Rubiconul e raportul dintre cele 700 de grame de creier ale aceluia și cele 70 de kilograme; tot 1%! Iarăși recunosc
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu fața-i pălită Întinse pustiuri abia luminând. Apoi deodată, în nori se ascunse. Și lipsa ei dete cumplitul semnal: În spaima nespusă ce-atunci mă pătrunse, Văzui trecând moartea pe palidu-i cal. Schelet de-altă lume cu forme cumplite, Rânjind către mine privea neclintit: În mâna-i uscată, în unghii ascuțite, Ținea o femeie... din capuri zdrobite, Mișca câteodată, mișca cu turbare Și creieri, și oase din gură-i cădea: Uimit rămăsesem: la orice mișcare Părea că ea rupe din
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
aicea pe bancă cu trei lei În buzunar. Trăsnea a motorină. Din jumătate În jumătate de oră se oprea din lucru ca să toarne motorina În polizorul pneumatic pentru a-l curăța de pudră de șpan. Cine se nimerea pe lângă el rânjea parșiv Întrebându-l dacă-i dă să bea, dar el nu se arăta vreodată dornic de pălăvrăgeală. Scotea furtunul de aer din capul polizorului, Îl Îndoia și-l punea sub talpa bocancului ca să nu se zbată și să-i arunce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mai important de făcut, iar pe de altă parte moșu’ fierbe așteptându-l pe fiu-su cu motorul nou și cu celelalte piese pentru care a plătit de-l ustură la inimă. — Îl dă afară, să-i plouă-n găoace, rânjește părințelul. Ce-a mai rămas din mașina asta, o să faci o troacă să se scalde rațele-n ea... Încruntarea de pe fața bătrânului Îl face să-și ia seama: ba taci că-i bine, moș Victore. Când o apărea Viorel, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
S-am la iarnă pentru copiii ăștia ai mei. Clipi șiret și deopotrivă Încurajator, spre noi și spre plutonier. I-oi ține pe cartofi polonezi și salam de export de la abatoru’ nou. Numai’ să m-asculte ei pe mine. Cosmescu rânji larg, arătându-și sclipătul colților puternici. Bine că n-ai prea mulți copii. Ce mă fac io cu patru? — Vezi de treabă, Costele, că nu te plâng io pe tine. * După marțea aia când a adus motorul, vineri pe la prânz
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
venea mirosul, sfârâiau niște cârnați pe grătarul ăla, dar mai dura până să fie gata, așa că am intrat În birt. Chiar simțeam nevoia să ne așezăm, ah, nu mai stătusem demult la o masă. — Părințele, iar e bine, iar mâncăm... Rânjea părințelu’ cu gura până la urechi. Uite-l ajuns departe și cu o grămadă de bani În buzunar, după ce s-a bătut cu toată lumea, din cale-afară de curajos și cu folos, și-a Învins. Toți trei am Învins În definitiv, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
din circulație! N-am mai umblat acum aiurea pe străzi cu spurcăciunea asta de vânt vâjâindu-ne prin buzunare și prin burți. Ce-ar mai fi contat Încă o mortăciune alături de câte avem la activ? Păi muta, da, ce dacă rânjise ca pizda la mine ca să-mi spună că-i periculoasă, și că vezi că el se pricepe să umble cu ea fără să-și dea pantalonii jos și punând-o cu mâinile pe pereți ca la percheziție, ca pân’ la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]