5,384 matches
-
cu Louis de Funès și Coluche, de Funès conduce un ghid astronomic și este în culmea disperării atunci când își dă seama că și-a pierdut gustul. Totuși, acest lucru ni se întâmplă în mod obișnuit de fiecare dată când suntem răciți cobză. Gustul așa cum îl înțelegem în viața cotidiană și în gastronomie este, de fapt, un complex format din mai multe modalități senzoriale, dintre care mirosul constituie componenta principală. Într-adevăr, mirosul alimentelor și al lichidelor le îmbogățește considerabil gustul și
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
care mirosul constituie componenta principală. Într-adevăr, mirosul alimentelor și al lichidelor le îmbogățește considerabil gustul și dă savoare fructelor sau aromei unui vin, în special prin trecerea moleculelor parfumate pe peretele posterior al faringelui, prin retro-olfacție. Dimpotrivă, atunci când suntem răciți, nu mai rămâne aproape nimic din „gust”. O altă componentă a gustului din viața de zi cu zi corespunde sensibilităților tactile, căci suprafața limbii și a gurii conține aceiași receptori tactili ca și pielea mâinii sau a spatelui. Astfel, receptorii
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
trecea doar din când în când pe-acasă, noaptea, De formă, pe el îl găsea dormind tot jos, pe mintean, Poate c-o aștepta. Ori îi era frică să se suie-n patul gol? Femeia îl învelea bine, să nu răcească, Mai lua ceva și pleca ușurel (...) (Grija) Se poate observa fără dificultate că, în asemenea secvențe, se antcipează într-o măsură considerabilă, gustul mai nou pentru oralitate, pentru nararea nudă, în stil constatativ, de reportaj, a faptelor mărunte, a întâmplărilor
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Între subiectul și obiectul erotic. Pann se apără În stilul său de cei care născocesc „defaime” și-l ponegresc fără scrupule: e gata să-și desfacă pieptul și să-și arate inima lipsită de fățărnicie! Scopul dușmanilor e să-l răcească de ființa, de data aceasta, slăvită: „Să mir cu ce pîre să mă clevetească, Să te depărteze și să mă recească.” Însă adorația, Închinarea nu țin mult. Pann Împinge cîntecul spre obișnuita cîrtire Împotriva femeii care cheltuiește mult, trădează ușor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la încheieturi, mâna executa o comandă nepotrivită. Renunță, își găsi un colț în fața vetrei, mai puse o buturugă pe foc, suflă în tăciuni. Caterina nu-l scăpa din ochi. Îi adusese bucate să mănânce, dar acestea rămăseseră neatinse și se răciseră, în fine, îl pofti să termine cu aerul ăla de înmormântare. Și-n plus, trebuia să fie gata să taie porcul, era destul de frig, tocmai vremea ce se cuvenea, ce mai aștepta? Trebuie să trimiți după sare și piper și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
anului 1582, îmbrăcat fiind cu veșmântul alb al "câinilor Domnului" cusut de Catarinella. Împlinise nu demult treisprezece ani. Geronimo, chiar dacă era încruntat, îl privea drept în ochi, dându-i binecuvântarea. Caterina plângea, îi tot spunea să aibă grijă să nu răcească, să se ferească de umezeala chiliilor și de vântoase. Să ne spui cum e de îndată ce ți se îngăduie. Și don Terentio era trist: Pentru capre o să găsesc eu pe cineva capabil, fii sigur că o să fie în siguranță. Giandomenico ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
o vorbă... — Mâine mă întâlnesc cu Aurica. O duc la Moși. Poimâine e Vinerea Mare și Moșii se închid. Spusese ultimele vorbe mai mult pentru sine, când ieșea, așa că nici măcar Șofronică, cititorul de semne, nu-l desluși. Într-adevăr, vremea se răcise brusc, se așternuse o liniște ca de gheață. Nu mișca nicio creangă, nu lătra niciun câine. Pașii scârțâiau pe pietre, în așteptarea chiciurii ce avea să vie. Privi după stolurile de păsări, dar și ele se risipiseră. Pe cerul plumburiu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iacob al lui Zevedei ! strigă el, cu ochii ieșiți din orbite. Ocoli masa și făcu un pas înainte : Sunt Iacob al lui Zevedei ! — Ești Iacob Botez, fiul ascuns al mamei tale. Poți pleca. Zevedei rămâne aici, cu noi. Aerul se răci brusc și îl opri pe Iacob din mers, ca și cum s-ar fi lovit de un perete de sticlă. — Am făcut totul așa cum trebuie, gemu el. Nu am greșit cu nimic. — Noi am făcut totul așa cum trebuie. Dar tu ai mers
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
noaptea avea să fie lumea lui. Îi plăcea să asculte sunetele care gemeau în grinzi, urechile începeau să audă tot felul de zgomote venind din sufletul acestei case mari care era spitalul, apoi din sufletul străzilor, al șinelor care pocnesc, răcindu-se ori înfierbântându-se, al felinarelor care zumzăie, al rădăcinilor care se încordează sub asfalt. Simțea că trebuie să-l caute pe cel asemenea lui. Îl va găsi, într-o noapte, probabil într-o odaie de subsol, ca să fie cât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mereu plecat în lume, ca un apostol. Rada încadră mașina pe bulevard și întoarse spre Piața Romană. Ploaia se întețise, mașinile se înghesuiau la semafor. Bărbatului, de cât vorbise, i se uscase gâtul și începuse, din nou, să tușească... — Ai răcit... Și mai voiai să te duci pe jos, pe ploaia asta, până la gară... — N-am răcit... Da’ așa-i boala asta, s-adună și mă doare-n piept. După ce tușesc, parcă se desface un pic și-mi mai trece. P-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Romană. Ploaia se întețise, mașinile se înghesuiau la semafor. Bărbatului, de cât vorbise, i se uscase gâtul și începuse, din nou, să tușească... — Ai răcit... Și mai voiai să te duci pe jos, pe ploaia asta, până la gară... — N-am răcit... Da’ așa-i boala asta, s-adună și mă doare-n piept. După ce tușesc, parcă se desface un pic și-mi mai trece. P-ormă m-apucă iar... Cred că am vorbit prea mult... Trecură de Piața Romană și intrară
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tocit sim țurile. Se uita cu ochii holbați la film, îi plăcea de procuror și de milițienii care îi cotonogeau pe băieții ăia. Îmi venea să-i dau un cot. Stricai totul... — E stricat de mult. Și mai e și răcit pe deasupra. Îl așteptară, răbdători, până îl văzură ieșind. Își scoase un fel de batic din buzunar să-și șteargă anevoie nasul, căci folosea o singură mână, cealaltă ținea cu îndărătnicie punga la piept. Ce-o fi având în ea ? șopti
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Să le închizi? se miră arhitectul. De ce? Atât era de obișnuit să doarmă în aer deschis, încît nu bănui, în ingenuitatea lui, că alții nu fac la fel. Indolenta îl privi cu o imperceptibilă surpriză. - Să dormim în frig? Dar răcim! Ioanide nu ripostă nimic și Indolenta obtură dormitorul. Arhitectul nu dormi bine peste noapte, avu senzația că se află într-o etuvă, și chiar apropierea fierbinte a Ioanei îl irită. Se sculă mai de dimineață și trecând în sala cea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un gest evaziv cu mâna, care însă în limbajul lui însemna: Sunt în delirul facerii, mă absentez!" În astfel de împrejurări, madam Ioanide nu insista. Pe o masă alăturată, ea sau servitoarea aducea o tavă cu mâncare. Dacă mâncarea se răcea era reîncălzită și, dacă și așa rămânea neatinsă, era înlocuită cu alimente mai ușoare. Arhitectul ridica automat mâna în timpul lucrului și mânca fără a privi ce mănâncă, laconic și chiar ursuz și mut, până ce ieșea din extazul lui și redevenea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de operă o brutalitate inedită. Surpriza dădu gestului său de preocupare o traiectorie mai iritată și gurii o bolboroseală ininteligibilă. Mintea sa, obișnuită cu gingășiile, începu să vadă catastrofe. Indolenta trecu în sufragerie, de unde îi mai strigă un ultimatum: - Se răcește mâncarea, ce faci?Arhitectul se aștepta să i se spună: "Văd că ești ocupat, să-ți aduc acolo masa?" Indolenta nu intuia situația, lucru de altfel și greu fără o lungă experiență. De data asta arhitectul tăcu, fiindcă era jignit
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Suflețel se învîrtea în cămașă prin odaie, pieptănîndu-și părul stufos și cărunt cu degetele. - Untdelemn cu scorțișoară, haine aurite, uși încrustatecu baga (testudine), lână colorată cu vopsea de Assyria, ehei! Lux roman, civilizație extraordinară! - Bea-ți cafeaua, Iti, că se răcește, îl îndemna Aurora. Suflețel sorbea o gură de lapte, ștergîndu-se de frișcă pe buze, și vâra în gură o prăjitură din mormanul de dulciuri pe care diligenta Aurora ("ca Penelope de harnică", îi zicea Suflețel) le avea zilnic în casă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Atque metus omnes et inexorabile fatum Subjecit pedibus. "Și pune sub picioare orice teamă și soarta inexorabilă." Strepitumque Acherontes avari! "Precum și clocotul avarului Acheront!" (Capodoperă de gândire filozofică! Strepitum! Parc-auzi cum urlă valurile Acherontului! Minunat!) - Iti, sugera Aurora, se răcește laptele.Suflețel mai muia un pișcot în ceașcă și trăgea o înghițitură. - Dar asta? Fortunatus et ille qui deos novit agrestes. " Fericit și acela care cunoaște pe zeii agrești!" În chipul acesta decurgea deșteptarea lui Suflețel, care avea totdeodată sub
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
farmecă. Teroriștii s-au ilustrat prin cele mai suave sentimente de familie, ba chiar prin spirit gospodăresc. Am citit de un asasin care-și făcea tacticos cafea cu ibricul și citea Times, după aceea, punîndu-și vată în urechi să nu răcească, ieșea la drumul mare, numai pe ceață, să spintece. Sufletul uman reprezintă contrastele cele mai paradoxale. Eu însumi am asistat la o execuție militară în timpul războiului, la lași, când condamnatul, după ce a fumat o țigară, a cerut mantaua, fiindu-i
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pica. Reașezîndu-se la masă, făcu până noaptea târziu fel de fel de jocuri lineare pe foi de hârtie, într-o distracție completă. Într-un G. Călinescu târziu, servitoarea îi puse alături o ceașcă de ceai, care rămase acolo până se răci. După aceea, descoperind-o, Ioanide bău ceaiul rece. La trei noaptea arhitectul încă mai ședea în fața biroului, privind fotografia Pichii, cu capul rezemat în palmă. Apoi se duse în odaia lui și se culcă îmbrăcat. A doua zi sosiră telegrame
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vanităților lor. Orice jurnal este de aceea rictusul unei vieți imortalizate în rășină, grija antumă a autorului de a se pune în insectar. El revarsă asupra sa lava fierbinte a propriei sale vieți și așteaptă cuminte ca ea să se răcească, cu gândul că ceilalți se vor reculege cândva în fața acestei urme, a acestei zbateri încremenite, în fața dezastrului care a fost finitudinea lui. Orice jurnal este agățarea disperată de un Ersatz de nemurire, de o nemurire care nu poate fi obținută
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din urmă putere succesul diplomatic era aproape asigurat, căci mijlocirile era să le facă însuși principele Humbert. Dar cabinetul din Viena a știut să inspire Italiei atâta neîncredere în planurile Rusiei, încît și dispozițiile bune ale acestui stat s-au răcit în curând. Nu mai rămânea deci alt mijloc decât cel propus de maioritatea puterilor, de a aștepta adică ca cererea pentru mijlocirea păcii să pornească chiar de la una din părțile interesate. Principele Milan au intrat pe această cale - se va
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Între vecini s-au pornit strigătele despre o coasă roșie Și un al său propriu tată (râde) Strigă după un ajutor pervers Și sub copacul prințului moștenitor Acolo stă la răcoare cana cu must a unei umbre oarecare Și umbra răcește mustul Și asta-i o poezea O poezea că lucrurile se încurcă când se numără Până când se agață unele de altele Ca șeful scroafei și cu scroafa Și coasa copil e devorarea mustului și a prințului moștenitor Rudolf 2 O
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
halită, Iarna n-are pântece, Iarna lasă sucul unui somn adânc, Și Anul următor va fi roșu așa cum gândesc la ei, La Fructe, la vremea rodirii Și deodată totu-i într-un fruct și e plin de fructe, Până se răcește Fără folosință, fără plăcere Și fiecare îngheț este o eliberare prin moartea înfloritoare Un îngheț e nemuritor dar face să moară tot ce-i în jur Și pe urmă pleacă și el Acasă Departe Acasă la temperaturile lui Și lasă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
că tu fără tabuuri la mine ai lăsa gândul să se dezlănțuie. Aș vrea să te vizitez fără să țin seama de nimic și a D-voastră firească ospitalitate să mi-o apăs pe trup. În zona apropiată Iernii se răcește până una alta ușor, așa că se presează vitaminele din fructele sudice ca să le pe ele, pe fructe nu trebuiască să le înghițim imediat, ci să le mai apoi da pe gât, bându-le, sau se presează corpul de el însuși
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sare • piper Timp de preparare: 20 min Conținut caloric: 343 kcal/ porție Fără ouă Rețetă vegan Mod de preparare: Căpățânile de broccoli se pun în apă clocotită și ușor sărată și se fierb puțin, apoi se lasă deoparte să se răcească. Morcovii se curăță și se dau pe răzătoare. Fructele de avocado se taie în jumătate și se curăță de sâmburi. Din fiecare jumătate se taie câteva cubulețe; restul se taie în felii care se dispun în formă de evantai pe
[Corola-publishinghouse/Science/1851_a_3176]