2,886 matches
-
Dă drumul la gaze, Boss! zice nea Sandu. În mai puțin de trei minute, cu toții sunt afară, la o distanță sigură, camuflați la adăpostul întunecos al unor boscheți de lemn câinesc și scăpați din torpoarea de etuvă a Secției, în răcoarea jilavă a nopții campestre și în mreaja unor efluvii amestecate, dulcege, de urină de porc, lături și balegă de vaci. Miroase-a râme! constată Dănuț. Pst, pst..., Boss, ce fac urâciunile alea mascate? șopocăiește Fratele, cu o mână pregătită să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
poala Lunii la perigeu, câlții zăbranicului nopții muribunde se sfâșiaseră și se spărseseră fractalic, în zeci și zeci de ostroave și de insulițe albicioase, printre care se roteau stoluri-stoluri neliniștite de păsări, ca-ntr-un puseu de vitiligo ceresc. În răcoarea matinală tăioasă, peste parcelele ordonate, somnoroase, semănate îngrămădit cu morminte, monumente tombale, busturi, lanțuri negre, lespezi, cavouri și cruci, cuvintele Arhanghelului înfioară: Este întocmai ora șase dimineața! Ante-meridian, precis! Este ziua de sâmbătă. E sâmbăta morților vii! Sâmbăta amară a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întîmpinaseră cu respectuoase "sărut mîna". Oamenii se uitară o clipă unii la alții, îndemnîndu-se. Pe urmă Luca Talabă spuse tare lui Lupu Chirițoiu: ― Începe tălică, moș Lupule, că ești mai mare și mai iscusit la vorbă! ― Scurt, moșule, că-i răcoare și-s îmbrăcat subțirel! făcu Miron nerăbdător, întrerupîndu-l curând pe bătrânul Lupu, care o luase de la Adam. Atunci Luca, încurajat, interveni simplu: ― Așa-i, boierule! Vorbă multă-i sărăcie... Vrem să cumpărăm noi moșia cuconiței ca s-o muncim fiecare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
celorlalți. Ședea cu spatele spre peretele care-l despărțea de iubirea lui. In față, pieziș, prin sticla albastră, îl privea discul enorm, speriat și curios al lunii. Tăcerea, mai mare aici decât în dormitorul lui, îi făcea bine ca și răcoarea ce-l înconjura și-i mulcomea bătăile inimii. Lăsă capul înapoi pe rezemătoarea fotoliului și închise ochii, zicîndu-și amuzat: Ce nostim ar fi să adorm așa!" Din când în când însă trăgea din țigară schițând câte un rotocol de lumină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i răsfrângeau toate rotunjimile corpului și-i măguleau încrederea în frumusețea ei. Acuma nu se gândise să-și admire goliciunea. Gestul fusese instinctiv. Deși în odaie era cald, o cutremura un fior de frig. ― Aide, Ilenuțo, aide, că mi-e răcoare, murmură ea strîngîndu-și sânii cu brațele încrucișate pe piept. ― Doamne, coniță, frumoasă mai sunteți! făcu Ileana în extaz, aducîndu-i halatul și văzînd-o goală-goluță. Nadina surâse fără să vrea. Admirația o încînta totdeauna... Pe când fata îi punea pe umeri neglijeul de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
noștri cine știe ce batjocură i se putea întîmpla... După cină, bătrânul a ieșit în curte, singur, ca în toate serile bune, să facă puțină mișcare înainte de a se culca. Cerul era curat, vînăt-închis, cu stele tremurătoare ca niște picături de rouă. Răcoarea primăverii îi înviora pașii. Ocoli clădirea cea nouă pe aleea prunduită, curățată proaspăt, merse spre poarta cea mare dinspre uliță. Printre copacii parcului vedea în față, aproape, parcă numai la câțiva metri, focul ce mistuia conacul lui Cosma Buruiană. Ardea
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
locul matale! Întâi ceruseră să plece pe jos numai cu o boccea cât poate duce în spinare. În cele din urmă i-au permis să meargă cu trăsura și să ia ce poate duce în trăsură. Stând atâta timp în răcoarea dimineții cu capul gol, colonelul începu să strănute: ― Na, că m-am ales și cu un guturai după toate necazurile celelalte! ― Dar care s-au ales cu bătaie ori mai rău, ce să mai zică? strigă cineva. ― D-apoi m-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
curte, și-o potrivi bine pe cap și păși spre ușă. Bumbu îl opri o clipă, apucă din cuierul de lângă ușă o haină scurtă de piele căptușită cu blană și i-o ținu s-o îmbrace, bâiguind supus: ― E cam răcoare, conașule, și puteți răci dacă... ― Ce dracu mă mai întorseși din cale! mormăi Miron, îmbrăcînd totuși haina și încheind cu atenție toți nasturii, parc-ar fi plecat la drum lung. Isbășescu, stană de piatră lângă fereastră, nu se clintise nici
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
colț, în camera mortului. Îi era somn și, mai ales, frică. Nu se uita deloc spre canapeaua pe care zăcea Miron Iuga. O spăimântau de ajuns umbrele ce se legănau pe pereți ca niște stafii neostoite. Pe geamurile sparte intra răcoarea din ce în ce mai tăioasă. De câteva ori i s-a părut, tocmai când închisese ochii, că aude un fâșâit ciudat. O singură dată a îndrăznit să privească într-acolo. Cum se clătina flacăra lumânării, mortul părea că se mișcă. S-a închinat
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sau la clubul „bășinoșilor” cum i se mai spune în limbaj argotic la clubul bătrânilor amenajat într-un fost punct termic, acum dezafectat, de când locatarii blocurilor și-au montat centrale de apartament. La mesele amenajate în parc, la umbra și răcoarea pomilor sau la mesele din club se joacă de toate și se pune țara la cale în cadrul discuțiilor politice ce au loc. La mese se joacă de toate: table, rummy, șah și chiar nevinovatul poker intrat de bunăseamă în sângele
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
simți că pământul s-ar învârti cu el, ar ameți și, doamne ferește, s-ar rostogoli ca într-o prăpastie. Nu trebuie să se facă de râs în fața camarazilor și nici a șefului său. Urcă și transpiră, deși este destul de răcoare la începutul lui noiembrie. Greu, dar urcă. Cu un ultim efort a ajuns în vârful turnului pe mica platformă unde pisica speriată stătea ghemuită. Îl vede și când dă să o prindă, fuge în alt colț. Trafulică o cheamă spre
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Am îmbrăcat-o repede, amestecându-mă în turmă. Vă dați seama cum îmi bătea inima? Un vameș m-a numărat la fel ca pe toți berbecii. Am ajuns pe puntea vaporului în mijlocul turmei. Noroc că era luna octombrie și era răcoare. După ce se termina de îmbarcat, vaporul nu staționa mult. Pleca în câteva ore. Grănicerii nu mai controlau încărcătura de pe vapor, poate și pentru faptul că arabul era cunoscut pentru comerțul cu oi din țara noastră. Înainte de a face nebunia asta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în lumina stacojie care se lățește pe pereții lucioși ai salonului, îi scot din păr cu pieptenele. Cred deci că poate fi pe la jumătatea lui septembrie. Cerul e de un albastru adânc și, în ciuda luminii galbene prelinse peste tot, e răcoare. Scriu pe noptiera albă, de tablă, în patul vecin stă Elisabeta, blondă și cam murdară. Și acum își întinde pe cearceaf cărțile de joc, care au s-o înnebunească. Mi-a dat și mie în cărți, nu-i scapă nimeni
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sferturi, și-o îmbrăcam și pe Zizi cu o rochie de catifea verde deschis, cu ape, care-o prindea foarte bine. Pe dedesubt puneam chiloți de voal roz și furou de chembrică albă, era ireproșabilă. Ieșeam repede în balcon, în răcoarea galbenă a dimineții, și mă uitam la tramvaiele și mașinile care huruiau pe dedesubt. Uneori, printre ele, trecea și câte un camion tras de cai, cu tăbliile vopsite frumos în albastru sau verde, cu flori pictate, sirene sau cerbi; în urma
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu trei dinți egali, peste care mi-am trecut visătoare degetele. Am sărutat cheia și am vîrît-o bucuroasă în buzunar. Am luat-o la fugă, pe cărarea mea care ducea tot mai adânc spre fundul văii, unde se făcea din ce în ce mai răcoare. Abia așteptam să descui. Nu-mi păsa dacă după ușă mă va aștepta Plăcerea sau Teroarea. Dimineața ne-am văzut la grota lui Rolando. Îl călăream acum fără sfială, îl clătinam dîndu-ne huța câte trei deodată, cocoțate pe stern, îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Suceam de volan, apăsam pe frâne și deodată îmi dădeau lacrimile. Coboram și mi-o puneam pe Gigi după gât și mergeam așa cu ea până în fundul curții, lângă gardul putred, înecat în bălării. Intram din nou în casă, la răcoare, și petreceam mult timp în holișorul gol, lung și îngust, luminat slab doar de niște geamuri mate. Stăteam acolo, în picioare, sprijinită de pervaz și numărând iar și iar petalele unei flori al cărei nume nu-l cunoșteam. Era liniște
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până la capătul lui. Mozaicul murdar de pe jos producea reverberații. Am intrat într-o clasă unde mai rămăseseră vreo trei bănci și catedra șchioapă, aplecată pe-o rână. Un colț de zid se dărâmase și de afară venea o undă de răcoare. Pe creasta ruinei aceleia, dintre cărămizi, crescuse un fel de iarbă. Garoafa s-a așezat pe o bancă, iar noi i-am pus coronița aurie și-am împodobit-o cu panglici și alte nimicuri pe care le aduseserăm de acasă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
am dat și păpușica pe care trebuia s-o folosească la joc. Garoafa o înhață și mârâind, se prefăcu că o înghite. Apoi o azvârli cât colo, spre luna uriașă care bătea prin spărtură. Nu era bine. Se lăsase o răcoare care ne înfiora, căci toate eram îmbrăcate în rochițe sau bluze subțiri. Chițcăituri ascuțite ne înspăimîntară, și când am zărit niște umbre zburătoare profilate pe aerul albăstrui al ferestrelor fără geam ne-am dat seama că erau lilieci. Câțiva intrară
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Cu o seară înainte băuse la ziua unui prieten niște Cabernet albanez care-i făcuse rău. Simțise toată noaptea tananții în ficat, și acum, în zori, avea ceafa dureroasă și o senzație de greață îi picura prin sinusul nazal. Dar răcoarea îl mai învioră, deși dinspre cutiile de gunoi venea un miros caracteristic. Automobilul crem lucea stins, geometric, cu geamurile lună, lângă bătător, între Ladă și Wartburg. Arhitectul scoase cheia argintie și descuie. Lăsă lângă roată servieta diplomat și intră pentru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Se auzi din nou, izbucnind parcă din toate părțile odată, larma greierilor. Acum, că scăpaseră din porumbiște, își scoseseră căștile; Darie o ținea în mână, și ceilalți le atârnaseră de ranițe. Cerul începuse să sticlească, dar nu se simțea încă răcoarea nopții. - Nu mai spuneți nimic, domnule elev, vorbi Zamfira. Trebuie că sunteți ostenit... - Acum, că a trecut de miezul nopții, putem vorbi mai cu curaj, adăugă Iliescu. Până om da de șosea. Acolo, iar trebuie să fim cu băgare de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
la Șosea, o clipă, cutia de muzică acoperă pianul, „Și care-odinioarăăă“. Da capo, din nou da capo. „Pe când eram în lume, tu singură și eu...“. Se aude un zgomot de trăsură, Papa... — Mais, voyons, Yvonne... Soyez attentive... E umbră și răcoare în casă și un parfum slab de bujori. Papa i-a atârnat ieri Yvonnei cercei de cireșe la urechi : Ça lui donne un drôle d’air... a spus dezaprobator Muti. Altceva ar fi vrut să spună, de fapt, ceva ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
puturos ? Când afară... Când la vârsta ta... și dezordinea asta... La școală venea Maria să-ți pună ordine în lenjerie ? S-o lase în pace, știe. Își vâră și degetele în urechi, și tot știe ce-i spune : o-domnișoară-bine-crescută-iubește-trezitul pe-răcoare devreme-iubește-retroversia-din-Plutarh camera-bine-aerisită și-exer cițiile-la-pian-șevaletul-și-broderia... — J’en ai assez ! i-a strigat cu năduf și, roșie până la rădăcina părului, s-a repezit să-i smulgă din mâna neîndurătoare ghemotocul de mătase, cu o pată neagră, scorțoasă, pe care i-l flutura
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dimineața, un grup de 14 tineri tovarăși turiști Își Întîlnește ghidul, În parcarea hotelului Jiu din centrul Craiovei. Un microbuz hîrbuit al Biroului de Turism pentru Tineret urmează să-i ducă la aeroportul Otopeni de lîngă București. E Întuneric și răcoare și, dacă ar fi să folosești un epitet pentru toată afacerea, ai putea spune „misterios“ - dar cred că „adormit“ ar fi unul mai adecvat, pentru că „miste rios“ nu sună bine În fața statului. Ghidul e chiar directorul-adjunct al filialei de turism
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
noi, Tom și George sunt dați la ziar, dar or să ne târască și pe noi. Ce mai dandana! Orice ar fi făcut, să-i ia dracu! Tom are nevoie de o chelfăneală zdravănă, iar George ar trebui băgat la răcoare, numai belele, și toate or să se spargă în capul nostru. Uită-te la fițuica asta murdară și la împuțita lor rubrică de cancanuri. Îi întinse lui Gabriel ziarul peste masă. McCAFFREY SE ÎNTRECE CU GLUMA Sâmbătă seara au avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
este singur într-o parohie mare, francezii nu vin la biserică, Dumnezeul lor este soarele, îmi spune zâmbind dureros. Ne luăm rămas bun, iar la ora 7 sunt deja pe drum. Este plăcut să circuli dimineața. Sunt mașini puține, este răcoare și rucsacul ți se pare mai ușor. Drumul până la Carces este destul de lung și nu întâlnești nicio altă localitate. Vezi doar păduri, vii și o herghelie de cai. Ca relief, este mai plăcut decât ieri. La un moment dat, din
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]