2,217 matches
-
14 octombrie a plecat, tot însoțit de Emilia, spre Sibiu. Era un timp friguros și călătoria cu trenul a durat destul de mult. Cei mai mulți călători o întrebau pe Emilia unde-și duce fiul, comentând că e cam subțire îmbrăcat pentru timpul răcoros iar ea răspundea că la o școală militară, unde va primi haine călduroase. Aproape în fiecare vagon călătoreau și militari ruși, foarte gălăgioși și care se fuduleau cu ceasurile ce le capturaseră cu celebrul îndemn «davai ceas». Emilia se purta
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
festivități a școlii era ca un cazan încins sub presiune. Am ieșit din sală aproape printre ultimii. În afara sălii toate ferestrele coridorului pe care ieșeam erau larg deschise și amândoi - tată și fecior - fericiți, sorbim cu nesaț aerul proaspăt și răcoros ce venea dinspre „pătratul cu castani”, la umbra cărora ieșeam în recreația mare sau învățam în timpul nostru liber. După puțin timp tata își revine din fierbințeala sălii de festivități și din emoțiile intense ce puseseră stăpânire pe el. „- Doamne! măi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
unde mesele terasei de vară intrau până în ușa bisericii. Se vindeau „glite” - niște ciomege lungi, ciobănești cu capătul de sus îndoit și tot felul de obiecte artizanale nefuncționale și pitorești. Noi ne-am plimbat, fericiți pentru aerul de munte, mai răcoros decât cel care ne teroriza la Athena. Drumul mai departe a fost ceva înfiorător de frumos și nu alătur greșit cele două adjective, deoarece pericolul și sublimul erau la tot pasul. Pe șosea încăpea doar autocarul iar, din loc în loc
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și noi într-una din multele case construite - se vede în ultima vreme - case pe care le admirăm și le studiem de câte ori ieșim la plimbare. Spații largi, prietenoase, calde, funcționale, acoperiș lin, perceput și în interior din cauza lipsei podului, terase răcoroase unde-ți poți petrece seara cu amicii, râzând, cântând, făcând politică, contrazicând, filosofând etc., așa cum orice om de pe lumea aceasta își dorește. Lipsea piscina și verdeața, dar probabil în timp (scurt timp) vor apărea și ele căci, nu-i așa
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pentru ultima oară, am sfidat durerea care stăpânea picioarele noastre, și am pornit pe Rambla în sus, ușor, ușor apropiindu-ne de Passeig Gracia unde, tot din fața casei lui Gaudi, am coborât în stația subterană luând trenul la fel de curat și răcoros spre Llinars. Tot după patruzeci de minute am coborât în stația de unde porniserăm dimineață și după un auto-stop, am descins la casa parohială plini de impresii (mai ales eu) dornici de a continua explorarea. Ceea ce am făcut peste o săptămână
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
am imaginat o cale grandioasă bogată în vegetație și clădiri cu renume și istorie (ca orice lucru spaniol care se respectă) am dat cu nasul într-o stradă îngustă de aproximativ 2, 50 (?), fără garduri din fier forjat, fără grădini răcoroase, fără fântâni arteziene. Dar... Dar plină de surprize. Cu o concentrare de artă cum poate nicăieri în lume nu mai există, într-un spațiu atât de restrâns. Palatul în care se află Muzeul Picasso, în exterior este tot o fațadă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
cele două șevalete și umbrela de soare, iar micul radio și l-a atârnat în copacul cu mături. Întreaga curte a fost prelucrată de criticul de artă Corneliu Antim care ieri și-a făcut de lucru vorbind încontinuu. În șopronul răcoros s-au instalat Judith și Noni (Epaminonda Tiotiu) de la Cluj. Aici, pe terasa unde mâncăm acoperiți de o țesătură militară care imită frunzele pădurii, stă Zgripți, adică nemțoaica din casă, Jeni, sora Ecaterinei, care spală în continuare vase, punctând cu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Dumnezeu că e nedrept!!!!... totul era parcă frânt în mine, dar încet, încet mi-au crescut aripi și am învățat din nou să zbor... poate că de fapt tu m-ai învățat să zbor, draga mea prietenă! Ești în boarea răcoroasă a dimineților de vară, în galbenul senin al toamnei, în diamantul zăpezii și în trâmbița primăverii! Sunt norocoasă și privilegiată că am luat parte la drumul tău pe Pământ; „pe Pământ, care este o stea!” Petronela Grigorescu De la INA Mă
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
despre Chile în care era redată o scrisoare a lui Pedro de Valdivia către suveranul său: Aceste pământuri sunt atât de minunate că viața aici e o binecuvântare. Nu sunt decât patru luni de iarnă și vara e așa de răcoroasă și sufla vânturi atât de blânde că oamenii pot merge toată ziua prin soare fără să sufere de arșiță. Există pășuni abundente unde se pot crește tot felul de animale și terenuri unde se pot cultiva toate plantele imaginabile; există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Sunt necesare cam 14 ore, cam tot atâta cât faci cu avionul de la București la Rio. Așa că ne-am sculat cu noaptea-n cap și am pornit-o pe la răsăritul soarelui, căutând să profităm cât mai mult și de orele răcoroase ale dimineții. La ieșirea din Rio ne-am înscris pe șoseaua spre Petropolis, localitate plină de istorie, legată de suveranii Pedro I și Pedro II. Până la Petropolis drumul urca spre altitudinea de 800 metri, fiind presărat cu multe curbe și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
terasele fiind mereu pline de cei tentați să guste excelentele preparate culinare sau să admire dansatorii de samba, luptătorii de "capoeira" sau faimoasele "mulatas". Pentru noi, Copacabana însemna kilometri de plimbare pe malul oceanului, în cântul valurilor și sub briza răcoroasă, o bere "estupidamente gelada" (rece bocnă), băută la o terasă, sau "laptele" răcoros și înviorător al unei uriașe nuci de cocos, consumată la unul din zecile de chioșcuri de pe plajă. După apusul soarelui, apărea o distracție în plus pe Avenida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să admire dansatorii de samba, luptătorii de "capoeira" sau faimoasele "mulatas". Pentru noi, Copacabana însemna kilometri de plimbare pe malul oceanului, în cântul valurilor și sub briza răcoroasă, o bere "estupidamente gelada" (rece bocnă), băută la o terasă, sau "laptele" răcoros și înviorător al unei uriașe nuci de cocos, consumată la unul din zecile de chioșcuri de pe plajă. După apusul soarelui, apărea o distracție în plus pe Avenida Atlantica expozițiile artizanilor, cu minunate obiecte din pietre semiprețioase, argint, cupru, piele, lână
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Rio, Petropolis, aflat la o altitudine de 900 metri, este astăzi un oraș de 250000 de locuitori. A fost conceput ca reședință de vară a împăratului Pedro II, dornic a se refugia de căldurile din Rio într-un loc mai răcoros. Lucrările la Palat au fost inițiate în 1840, "înaltul locatar" mutându-se aici la 1845. Astăzi, Palatul a devenit "Museu Imperial". Palatul este, în comparație cu alte edificii senioriale europene, o clădire modestă, de două etaje, zugrăvită în roz și alb, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cartagineză, romană, arabă și portugheză. Ne-au surprins diversitatea arhitecturală, portul colorat al localnicilor, mirosurile și sunetele specifice orientului și amalgamul de limbi vorbite pe străzi, prin magazine și piețe. Era cald și ne-am potolit setea cu suculentele și răcoroasele fructe de cactus, vândute pe trotuar, pe care le descoperisem în America de Sud. Scurtul nostru popas a fost o încântare și ne-a determinat să revenim, în această lume din "1001 de... minuni", de data asta pentru o excursie de 10
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
geamuri late, panorama sticlelor virgine de apă minerală, șervetele Împăturite În formă de mitră și pachetele de ciocolată - butaforie (sub ale căror ambalaje - Cailler, Kohler și așa mai departe - nu era decât lemn) erau mai Întâi zărite ca un liman răcoros dincolo de o succesiune de coridoare albastre care se clătinau; dar pe măsură ce masa avansa spre fatalul ultim fel de mâncare și un echilibrist cu o tavă plină În mâini se rezema tot mai dramatic de masa noastră, pentru a lăsa să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
lăsat cerșetor. 2 Profesorul nostru de ortografie era fiul unui dulgher. În următoarea secvență a lanternei magice, primul cadru Înfățișează un tânăr căruia noi Îi spuneam Ordo, fiul luminat al unui diacon greco-catolic. În plimbările pe care le făcea În răcoroasa vară a anului 1907 Împreună cu fratele meu și cu mine‚ era Îmbrăcat cu o pelerină neagră byroniană, cu o cataramă de argint În formă de S. În pădurea deasă de la Batovo, În apropierea unui izvor unde se spunea că apare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
doi fasciști ruși și, În timp ce l-a doborât energic pe unul dintre asasini, a fost Împușcat mortal de celălalt. Dar acel incident ulterior n-a aruncat nici o umbră asupra strălucitoarei scări ale casei noastre din St. Petersburg; mâna mare și răcoroasă așezată pe capul meu n-a tremurat și liniile tactice ale unei dificile partide de șah nu fuseseră Încă deranjate pe tabla de joc. Capitolul 10 1 Romanele despre vestul sălbatic ale căpitanului Mayne Reid (1818-1883), traduse și simplificate, erau
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fost un băiat curajos, dar privea cu precauție și scârbă „științele naturii“, nu suporta să atingă lucruri șerpuitoare, nici amuzantele zvârcoliri ale unei broscuțe Închise Într-un pumn, care-și croia drum Înăuntrul lui ca un om, nici mângâierea plăcută, răcoroasă, cu unduiri ritmice a unei omide ce ți se urcă pe pielea goală. Colecționa soldăței din plumb vopsit - mie nu-mi spuneau nimic, dar el le deosebea uniformele, așa cum eu deosebeam diverși fluturi. Nu juca nici un joc cu mingea, nu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
din interior a tălpii strângi de glezna piciorului drept sau scărpinându-și cu degetul inelar cărarea din părul castaniu, În timp ce calul meu era Înșeuat lângă trunchiul unui copac, când tot alaiul servitorilor noștri de la țară ne conducea Într-o dimineață răcoroasă de septembrie spre oraș, unde ne stabileam iarna. De fiecare dată, pieptul ei părea ceva mai plin, antebrațele ei ceva mai puternice și o dată sau de două ori, am deslușit, exact Înainte de a o pierde din vedere (la șaisprezece ani
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
beciul, juca un rol atât de important într-o gospodărie. Câte și mai câte nu se băgau și nu se scoteau în și din ea (sau el), câte și mai câte nu se puneau, nu se păstrau în întunecimea aceea - răcoroasă vara, călduroasă iarna. O ușă „culcată”, formată din două canaturi, belciuge groase, un lacăt enorm, de dimensiuni neobișnuite: așa arăta intrarea în pivniță, când pivnița era încuiată. Ca în acea dimineață de iarnă deosebit de friguroasă în care o ceată de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
imperial, în minte - fără să bănuiesc că acea imagine banală și acele sunete divine au și hotărât să rămână pentru totdeauna împreună în memoria mea. * Studiile universitare mi le-am început la 1 septembrie 1954, la Cluj, într-o dimineață răcoroasă și senină când deasupra orașului se boltea un cer extraordinar de un albastru intens și pur, cum, de atunci, n-am mai văzut, cred, niciodată. (Am visat, în schimb, peste un însemnat număr de ani, un asemenea cer într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întinsă pe pat, îmbrăcată, ca în timpul zilei (e după-amiază sau seara devreme), eu - în picioare, rezemat de soba în care de mult nu se mai face foc, cu mâinile la spate, cu palmele lipite de plăcile de teracotă, netede și răcoroase. Nu e o ceartă; e o dispută, aprinsă ce-i drept, „de idei” aș putea spune, angrenând concepții și atitudini diferite. Mama, mai „conformistă”, adeptă oarecum a principiului „capul plecat sabia nu-l taie”, susține că „am greșit” (de aceea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
amănunt - de Magdalena Popescu (Bedrosian), proaspăta achiziție a revistei, angajată de Geo Dumitrescu cu numai o lună înainte. Secția de critică, aflându-se pe atunci într-o cameră spațioasă, cu o singură fereastră, spre curte și prevăzută cu obloane metalice, răcoroasă, deosebit de plăcută vara (prima încăpere pe dreapta, la etajul întâi al clădirii de pe Ana Ipătescu, pentru cine a cunoscut sediul Gazetei literare - și cine dintre scriitorii timpului nu l-a cunoscut?) era, seară de seară (programul redacțional fiind pe atunci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
citea sau se pregătea să o citească: Grand Hôtel „Victoria Română”. Dau pagina și parcurg în viteză următorul pasaj, subliniat cu o linie groasă de creion: „... Deodată sar în picioare... zgomot mare în uliță! Merg degrabă la fereastră. O suflare răcoroasă de afară mă înviorează... Cadranul transparent de pe foișorul de foc arată unui și un sfert... Când au trecut trei ceasuri? ... Am ațipit, prin urmare?... Ce e în stradă?... Măturătorii orașului... Au prins un câne la mijloc. Știu... Asta e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în partea de sus era aur. În aceeași zi am primit Argo 3 de la Alexandru Lungu, cu poeme și trei desene de mine, bucurie nouă! Iulie Zile grele, tipice pentru vară - un val de căldură neașteptat s-a aruncat peste răcoroasa Suedie. Soarele care a urcat a început acum să coboare treptat la orizont. Andrei (Bart) mă anunță cu mare îngrijorare că a sângerat. Îi e frică de moarte. Se simte bine numai acum, la bătrânețe, dar e prea târziu pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]