3,042 matches
-
brazda, șerpuirea, ceea ce avansează câte puțin, apoi se oprește (...) pentru a se întoarce de unde plecase, dar cu un rând mai jos”237. Un criteriu esențial ar fi așadar cel vizual, grafematic sau gramatologic, întrucât poezia are întotdeauna nevoie de un răgaz, impune o pauză. Eco demonstrează apoi că aceste două modalități de întrebuințare a semnelor specifice poeziei, respectiv prozei depind, în primul rând, de „găsirea sau producerea sau anularea acelui spațiu alb din jurul unui cuvânt (sau poate de înlocuirea albului cu
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
atmosferă particulară, propice „conjurării” amintirilor. Ele se ivesc îndată, una după alta, luând forma unor „povești scurte”, cu pseudoevenimente, întâmplări neterminate, spectrale, în fond schițe ale unor întâmplări posibile, lucruri care s-ar fi putut întâmpla, dar nu au avut răgazul să se petreacă vreodată, din pricina intruziunii brutale a morții. De fapt, ceea ce provoacă vibrația autentică a poemului, străină - mai e oare nevoie să accentuăm? - de orice poeticitate tradițională, este tocmai „prozaismul cristalin și tăios al evocării unei drame personale”358
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
acoperit de undele meditației triste: viața e o dramă și actul cel din urmă e moartea, perdeaua veșniciei acoperă totul etc... Discursul moral triumfă, Încă o dată, În poem. Stînca, valea, turnul, cîmpia, casa de pe muchea dealului sînt locuri pentru scurte răgazuri. Minuturi de liniște și plăcere. CÎnd minutul trece, spiritul se aruncă din nou În golurile dezamăgirii: „CÎnd tot ce e-nalt cade și cînd mărirea piere, Mărirea, Înălțarea, la ce le mai doriți?” Poemul erotic nu schimbă nici peisajul, nici
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de bine ca și la Iași, cu tot Vezuviul, atît de lăudat, și cu tot soarele, la fel de lăudat, iar cît despre albastrul cerului din Sicilia, nu-l cunoaștem Încă decît din nume. În schimb, de optsprezece zile am avut tot răgazul să observăm forma norilor, căderea ploilor și forța vîntului, căci de cînd am pus piciorul pe acest fericit țărm, norii n-au Încetat să facă evoluții aeriene, nici ploaia să cadă, nici vîntul să sufle. Așa o fi, oare, Întotdeauna
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plăcere, pasiunea tristaniană spre donjuanism. Tema reală a poemului este chiar tema mistificării sentimentale: „Ce durere, suflețăle, Îi durerea de amori. Dăruiește-mi, ah, cer sfinte, d-ace patimă să mori! Adevăr c-a lui durere nu dă minut de răgaz, Toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz Dar năcaz, dar priveghere nu cu chin supărători, Ci cu hazul de plăcere unui foc răcoritori, Căruie Îi zic temutul cu frățiorul lui dor, Și tocma asta-i minune că dintr-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Înamoratul nu depinde de poziția astrelor. El iubește mereu, vara și iarna, cu statornicie și egală intensitate. Timpul erotic nu este, În această epocă, În legătură secretă cu timpul cosmic. Conachi, ca profesionist al amorului, iubește „zi și noapte”, fără răgaz, indiferent la rotirea anotimpurilor. „Nopți și zile lăcrămez” - serie el Într-un loc. Sau, În altă parte: „toată noaptea-i priveghere, ziua-i toată În năcaz”... Astenic din cauza Îndelungatei suferințe, petrece noaptea În plîns și În oftat. Precizarea se repetă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o Antologie a trubadurilor alcătuită de Pierre Bec* și ochii Îmi cad pe o Închinare de dragoste extrasă din scrisoarea celebrului Arnaud de Mareuil: nu lipsește nici unul din motivele poeziei lui Conachi, Văeăreștilor, Anton Pann... Un exemplu: „CÎnd n-am răgazul să vă văd, nu pot avea nici bucurie, nici plăcere... O sută de ori, noaptea și ziua, mă rog de Dumnezeu să mor sau sănii dea dragostea Dumneavoastră /... Închid ochii a suspin, și adorm suspinînd.” Este mesajul unui Tristan care
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ar fi trebuit să intrevadă o legătură între real și ireal. "Cheia misterului vieții oamenilor și a lucrurilor se află în orice stihie a naturii, e de-ajuns să știi s-o descoperi". În pofida interdicției papale, continua să scrie fără răgaz: se simțea proaspăt și plin de energie ca pe vremea când era copil alături de tovarășii săi de joacă cu care se întrecea în trasul la țintă cu sula. Uriașul cuibărit în sufletul său se trezise și astfel trudea din greu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tommaso își exprimă dorința de a pleca din Italia, pătimise prea multe și poate că osânda încă nu luase sfârșit, în ciuda protecției obținute: Am dușmani pretutindeni, adevărata conspirație o suport eu acum și nu mi se dă nicio clipă de răgaz. O să am grijă să-ți asigur plecarea în Franța, dar mai-întâi, te rog să-mi dezvălui câteva taine ale magiei; ca și tine, sunt interesat să sondez invizibilul și să înțeleg înrâurirea stelelor asupra sorții oamenilor. Dintotdeauna am crezut că
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi acum. XIX Golful se deschise în toată splendoarea lui: un semicerc amplu și plin ochi de ferestre aducând a tot atâtea guri înfometate și neliniștite. Nava își încetinise înaintarea și marinarii erau în fierbere, se agitau precum lăcustele, fără răgaz. În sfârșit, Marsilia! spuse căpitanul întorcând capul către Tommaso. E un oraș mare. E mai mare decât Napoli? Asta nu știu, știu doar că portul e de zece ori mai mare. Ar merita vizitat în tihnă, dar dacă încep să
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întoarcă vreodată. Și zgomotul se tot apropia, apăsând pe tălpi uriașe, zăngănind din chei, din fiare, din lanțuri. Când zgomotele se îndepărtau, venea rândul celor din aripa cealaltă să le aștepte cu sufletul la gură. Ceea ce rămânea în urmă era răgazul dintre două prevestiri. Răul plutea deasupra capetelor noastre cu aripile lui solzoase, de liliac. Nu știu ce denumire să găsesc pentru celelalte zgomote. Aș putea să zic că erau înfricoșătoare, numai că frica are un ritual al ei, nu ai dreptul să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
era și el pe-acolo... Lumea era mai mare decât credeam... Nici gând... Lumea toată era aia pe care o știi. A noastră era mai mică decât credeam... Semaforul înțepeni pe culoarea roșie. Bătrânul rămase pe loc, ceea ce îi dădu răgazul să privească iarăși în toate părțile. Se opriră și ei la un pas în urma lui, dar, ca să nu-i dea de bănuit, traversară strada. Apoi merseră încet, pe trotuarul de vizavi. — De ce trebuie să facem toate astea ? șopti Jenică. Nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
crime ordinare. Intenția de a juca Iuliu Caesar revelă spiritul domnind în această organizație. Membrii echipei au lucrat cu oarecare emoție, Munteanu a lovit la întîmplare și fără energie, fugind fără a-și lua stiletul, pe care n-a avut răgaz a-l căuta în căderea precipitată a lui Dan Bogdan. Tudorel a izbit și el cu violența emoției, căci pumnalul împrumutat de la Carababă, pe care Carababă-tatăl îl confunda, e acela care făcuse contuzia descrisă în raportul medicului legist. Când, până
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
conștiința îndreptată asupra orei curente. Generațiile mai vechi, intoxicate de cărți, fac prea mare caz de memorie și de istorie și se lasă înăbușite de strigoi. Luați un calendar. Mai tot e plin de date solemne care nu-ți dau răgaz să respiri aerul vremii: 24 ianuarie, 10 mai etc., numai trecut mort, numai statui, numai morminte. Tata este un om pentru care trecutul ia atâta importanță, încît îl face să trăiască în vis, ca un somnambul. El nu ține seamă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cercului Militar ("Grozăvie!" se scandaliza Ioanide). Evident, nu pot să afirm că nu mă simt în largul meu în arhitectură, aspirația mea intimă a fost totuși pentru o ocupație intelectuală mai subtilă, cum ar fi literatura, filozofia. Pentru asta trebuie răgaz, mai puține obligații sociale și, drept să spun, o capacitate de a suporta mizeria, pe care n-o am. Mama mi-a dat o educație excelentă într-un fel, însă una de lux. Mi-a luat orice posibilitate de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
că renunțase a candida direct, întrucît era atunci ministru. Totuși, se luase ca punct de plecare unul din proiectele sale. Acum vedea lucrurile altfel, concepea monumentul mai autohton, eliberat de obsesia Arcului l'Étoile de la Paris. Dacă va avea cândva răgaz, va revedea planurile. Pomponescu se entuziasmă de niște copii care se jucau cu cercul, le făcu semn cu mâna, și cum unul din ei, îndrăzneț, veni, îl întrebă cum îl cheamă. Copilul răspunse, dar la rîndu-i își îngădui și el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui complex de inferioritate incipient), apoi într-o melancolie și mai profundă. - Da, zise el, am construit ceva, dar azi n-aș mai faceașa. Sunt greșeli datorite grabei tinereții. Mai târziu mi-am schimbat viziunea. Din păcate, n-am avut răgaz să construiesc. Am un morman de proiecte. - Ar fi interesant, se repezi Gulimănescu, să faceți o expoziție. Uite, domnul Gaittany, la Casa de Artă, ar avea spațiu. - Perfect! admise Gaittany cu un entuziasm factice. E o idee bună. În fond
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în persoana sa și în relațiile cu ceilalți; pe de altă parte, raporturi individuale care-și sunt suficiente lor însele, formând o totalitate autonomă care-și epuizează singură propria determinare. Toate acestea ar cere lungi dezvoltări, pe care nu avem răgazul să le prezentăm aici. Această realitate umană care se consumă în totalitate în trama raporturilor personale explică natura organizării familiale, bază unică a vieții sociale a satului. Este vorba de un ansamblu de statute definite prin poziția familială a individului
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
vom putea evita furiile inutile sau prea intense; • să luăm în calcul și punctul de vedere al celuilalt; • noaptea e un sfetnic bun: mai ales atunci când este vorba de oameni importanți pentru noi: rude, prieteni, colegi. • să-i acordăm celuilalt răgazul de a se explica: aceasta ar suprima posibilitatea ca noi să începem un monolog, ignorând faptul că și celălalt poate avea motive să fie supărat pe noi; • să ne concentrăm pe comportamentul care a generat iritarea noastră, să nu folosim
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
aceasta este o emoție provocată de o pierdere, de o decepție sau de o despărțire. Tristețea subliniază golul sau lipsa. Ne spune cât de mult am iubit, cât de mult ne-am atașat și ne permite, de asemenea, să acordăm răgazul de a ne lua rămas bun. Avem nevoie de o pauză ca să o luăm de la capăt. O perioadă de tristețe este un moment în care încetăm să mai investim în exterior, pentru a investi, în schimb, în noi înșine (Filliozat
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
mereu în avans; ea trebuie să fie asemenea unui prisos căruia să te adresezi de câte ori ai nevoie. Autorii mari se recitesc periodic; în rest, mă încred în recomandările prietenilor și obțin astfel o selecție pe care singur nu aș avea răgazul și energia s-o fac. În privința științei, sânt încîntat să văd câte concepte fundamentale s-au născut în ea plecând de la lumea foarte puțin neutră a omului și cum, apoi, ele se întorc, îmbogățite, asupra spiritului. Am început să-mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trec în jurnalul meu. Sânt puțin apăsat de ce mi-am propus să fac - câte o pagină Oxford (din ultimele 30 la Phaidros) și revizuirea traducerii la submediocra carte despre hermeneutică a lui Hufnagel. Ținîndu-mă de porția zilnică, nu am găsit răgazul notelor jurnaliere. Încerc să refac cele două zile care au trecut. În prima seară l-am pus pe Noica la curent cu întîmplările bucureștene legate de lumea noastră. În primul rând, paginile I de la cartea sa despre Fenomenologia spiritului a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o lume pe care scriptura o numește cu drept cuvânt "Valea plângerilor ". La noi, în țara absolutei libertăți, este însă cu putință ca lucrătoriul să nu se bucure nici de duminecă, nici de sărbătoare, să nu se bucure nici de răgazul pe care scriptura îl asigură până și animalelor. Mania de a trata pe om ca simplă mașină, ca unealtă pentru producere, este întîi tot ce poate fi mai neomenos; al doilea, dezastruoasă prin urmările ei. Căci vita de muncă se
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
turnurile ei măiestoase. De toate părțile împresurată cu munți sfîșieți de crăpături și văi adânci și înguste; în apropierea unor mici plaiuri de verdeață încîntătoare, cu drept cuvânt a fost aleasă de locașul etern a celui ce n-a avut răgaz să se odihnească toată viața sa cum se cuvine. Mănăstirea se compune dintr-o biserică destul de spațioasă, care într-una din despărțiturele sale cuprinde mormintele domnilor Ștefan cel Mare, Bogdan și Rareș ș-a mai multor doamne din epocele gloriei
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
studenții mei de la European University Institute, care au creat un mediu intelectual și personal cu totul deosebit, fără de care această carte n-ar fi fost niciodată posibilă. De ase-menea, aș vrea să mulțumesc și Universității Central-Europene, care mi-a acordat răgazul necesar pentru a-mi finaliza cartea. Această carte are multe de datorat din punct de vedere intelectual. Totul a început acum cîțiva ani. Seminarul lui Hans Wassmund despre politica externă a lui Henry Kissinger de la Universität des Saarlandes, Saarbrücken a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]