4,392 matches
-
intră imediat înapoi și reapăru ducând un termos roșu. Se apropie, Vinner mi-o prezentă, ea îmi strânse mâna, iar eu am avut răgazul să zăresc pe chipul ei urma acelei neatenții matinale pe care femeile își îngăduie s-o răpească familiei. Copiii țipau de nerăbdare, împingându-și tatăl spre mașină. Aveam încă sub braț harta Floridei, iar în sac, un pistol încărcat. Am împins spre spate cu o mână sacul petrecut peste piept, așa cum faci ca să ascunzi de copii un
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sine germenii unei subiectivități mai mult sau mai puțin apăsate. „Încă 50 000 de apartamente pentru tineri”, va titra un ziar pro-guvernamental. „Doar 50 000 de apartamente pentru tineri”, va scrie un ziar antiguvernamental. Jean Ricardou (1980) merge mai departe, răpindu-i jurnalismului și ultima iluzie de obiectivitate: „Nu există limbaj neutru. Nu există un paradis inocent al scriiturii”. Sociologic vorbind, orice comunicare prezintă un dublu aspect: reprezentațional (exprimă personalitatea, stările sufletești, cultura și ideologia autorului) și instrumental (mijloc de influențare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
știrea. Cu cât faptul divers este mai îndepărtat de o situație comun-reală, cu atât va fi mai interesant. Inexplicabilul: fenomene paranormale, unele crime și sinucideri etc. Faptul divers suspendă brutal întrebarea (de ce?) pentru simplu fapt că o implică. Cineva a răpit un copil. Nu pentru bani, cum s-ar crede, ci dintr-o dragoste nefirească. Cauzalitatea neobișnuită reprezintă o sursă de inspirație nelimitată pentru faptul divers: un englez intră în Legiunea Franceză pentru că nu mai vrea să petreacă Revelionul cu bunica
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
mai așteptăm”, Încuviință Ioachim. Când Maria Împlini trei ani, Ioachim zise: „Chemați pe fiicele neîntinate ale evreilor. Fiecare să țină În mână o făclie aprinsă, pentru ca pruncul să nu tânjească după ce lasă În urmă, iar inima să nu‑i fie răpită de vreun lucru străin de Templul Domnului”. Fecioarele merseră cu făclii În mâini până la Templul Domnului. Aici preotul o Întâmpină pe Maria și, sărutând‑o, o binecuvântă, zicând: „Domnul a preamărit pe veci numele tău. La sfîrșitul veacurilor El Își
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
soarta sufletului individual după moarte și despre judecata individuală, luând ca pretext mărturisirea apostolului Pavel din 2Corinteni: „Cunosc un om În Cristos, care acum paisprezece ani - fie În trup, nu știu, fie În afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe - a fost răpit În felul acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om [...] că a fost răpit În rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”. După ce asistă la judecarea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
om În Cristos, care acum paisprezece ani - fie În trup, nu știu, fie În afară de trup, nu știu, Dumnezeu știe - a fost răpit În felul acesta până la al treilea cer. Și-l știu pe un astfel de om [...] că a fost răpit În rai și a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască”. După ce asistă la judecarea a trei suflete, după ce coboară din al treilea cer și se plimbă prin Cetatea lui Cristos din mijlocul lacului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
laitmotiv proza narativă postbelică a lui Mircea Eliade. Tema fundamentală a eposului eliadesc este căutarea libertății, și din toate experiențele personajelor angajate în această căutare rezultă că adevărata libertate nu poate fi decât interioară. Doar pe aceasta n-o poate răpi nimeni și nimic, doar ea nu dispare sub nici o tiranie, în nici o detenție. Fără a opune acestei concepții un nu categoric, B. se întreabă, prin tot ce expune și istorisește, dacă acesta e întreg adevărul. Dacă, în alți termeni, singura
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
nucleul central este reprezentat prin suferința umană. În sensul acesta, durerea este resimțită În mod diferit, raportată la suferință, după cum urmează: aă Durerea mea, ca suferință personală, este trăită ca o experiență existențială proprie, incomprehensibilă pentru ceilalți, care mă Închide, răpindu-mi libertatea și reprezentând pentru mine o amenințare vitală. bă Durerea celor apropiați mie este cea pe care eu o resimt, la care particip, sufăr alături de ei, mai mult chiar, căutând să-i ajut, preiau asupra mea suferința lor. Această
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Eu o Înlocuiesc, În acest caz, cu amintirea, Întrucât memoria este o funcție a reprezentificării, a readucerii trecutului În prezent. Spațiul uman este un spațiu al privirii. Privirea umple lumea În mod continuu. Retragerea sau ieșirea mea din lume Îmi răpește spațiul uman prin absența celuilalt sau a celorlalți. Din acest motiv, trebuie să ne Întrebăm care este natura privirii? J.P. Sartre afirmă că „În orice privire este realizată apariția celuilalt ca obiect, ca prezență concretă și, probabil, prin atitudinile acestuia
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
penibile, care invadează sufletul individului. Spre deosebire de căință, remușcarea are un caracter profund afectiv, care poate duce la o dezorganizare importantă a vieții sufletești a individului. Limitele extreme la care pot ajunge remușcările sunt reprezentate prin disperare. Disperarea Închide persoana, Îi răpește libertatea interioară și autonomia. Individul nu-și mai aparține. El se va Întoarce și va rămâne fixat, În trecut. Din acest moment, totul pentru el s-a sfârșit. Disperarea va dizolva, În final, Însăși conștiința persoanei. Pierderea sensului propriei sale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pe care, și din care, se constituie patologia morală. Trebuie să adăugăm celor, de mai sus Încă o categorie de indivizi, aparent normală, din punct de vedere psihomoral, dar care, În anumite situații Închise ale vieții lor, care le-au răpit libertatea, au fost supuși unor constrângeri fizice, sufletești, morale, sociale, familiale, profesionale, etc. au suferit modificări care i-au obligat, Împotriva voinței lor, de a gândi și de a acționa contrar propriilor convingeri. Analiza acestor cazuri ne relevă faptul, extrem de
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moartea mea devin pentru mine teme ontologice de reflecție filosofică și de psihologie morală. Nașterea este cea care investește valoric persoana, dar, În egală măsură, „o aruncă În lume” (M. Heideggeră, după cum moartea este cea care, Întrerupând cursul vieții, Îi răpește persoanei valorile și, felul acesta „o scoate din lume”. Este firesc să ne Întrebăm care este rostul vieții, Întrucât totul pare a fi absurd, de neînțeles. Omar Khaiam sintetizează acest aspect În următorul catren: Ivirea mea n-aduse nici un adaos
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
moartea fiului ei Metilius. Moartea trebuie acceptată și Înțeleasă (Ad Marciam de consolationeă. Toți se Înșeală atunci când se gândesc la moarte, care este cea mai frumoasă invenție a naturii. Moartea, când Încheie o viață fericită, punând capăt oboselii bătrâneții, când răpește un tânăr În floarea vârstei și a speranțelor, sau când răpește un copil Înainte de termen, „pentru toți este sfârșitul, pentru mulți este un remediu” (omnibus finis, multis remediumă, spune Seneca. Pentru Seneca, ultima zi a vieții trebuie Înțeleasă ca „o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de consolationeă. Toți se Înșeală atunci când se gândesc la moarte, care este cea mai frumoasă invenție a naturii. Moartea, când Încheie o viață fericită, punând capăt oboselii bătrâneții, când răpește un tânăr În floarea vârstei și a speranțelor, sau când răpește un copil Înainte de termen, „pentru toți este sfârșitul, pentru mulți este un remediu” (omnibus finis, multis remediumă, spune Seneca. Pentru Seneca, ultima zi a vieții trebuie Înțeleasă ca „o lege naturală, nu ca o pedeapsă”, și atunci va dispărea și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
amintirea, B. făcând elogiul clipei efemere. Romanul Xena și umbrele ei (1981) e analiza unei drame psihologice, văzută din perspectiva eroinei principale. Un soț gelos, care a omorât un presupus amant, scăpând nepedepsit datorită falsei mărturii a soției sale, îi răpește acesteia copiii și îi duce în străinătate, luând toate măsurile pentru a nu fi descoperiți. De atunci, viața Xenei rămâne „înstrăinată” (cum sugerează și numele ei), sub apăsarea așteptării chinuitoare, dramatice, privită minuțios de autoare, ca prin microscop. Apropiată prin
BALAMACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
extraordinară, da crezi că ei vor fi bucătari corecți? Vulpea: Eu pun la dispoziție vizuina mea. Lupul: Și eu poiana de lângă bârlogul meu. Miki: Ce-ntâmplare- ntâmplătoare/ Sunt o negociatoare. Cocoșul: Voi avea de povestit/ Cum în noapte mi-au răpit puii/ Și în zori n-am mai cântat. Ana, Raluca, toți: În vacanță la bunici/ Ne-adunăm și mari și mici/ Aventura ne așteaptă/ Să găsim o cale dreaptă/ Întâmplările ne-nvață/ Să ne descurcăm în viață... Raluca și Ana
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ai o familie, va trebui să adopți. Am primit vestea cu calm. La paisprezece ani nu mă gândeam prea tare să fac copii. Se auzi o bătaie la ușă și asistenta băgă capul Înăuntru. ― Scuze, doctore Luce. Pot să vă răpesc o clipă? ― Asta depinde de Callie. Îmi zâmbi. ― Putem să facem o mică pauză? Mă Întorc imediat. ― N-am nimic Împotrivă. ― Stai aici câteva minute și poate-ți mai vin În cap și alte Întrebări. Și ieși din cameră. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bei. Nimic nu este în puterea ta. Democrația, băieți, a devenit, în zilele noastre o marionetă. Și dacă credeți că încă mai aveți libertatea gândului, vă înșelați amarnic, căci din decembrie, în mai puțin de două luni, ne-o vor răpi și pe aia. Dacă mai așteptau chelioșii ăia de la conducere încă vreo trei ani, ne puteam răzvrăti pe scară continentală, cel puțin, dar acum... e mult prea devreme și nu putem să-l condamnăm pe Davirum la moarte sigură. Guvernul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
în urmă. Am stat așa, cu ea în brațele mele, cu capul pe umărul meu și cu mâna ei dreaptă de-a lungul pieptului meu, până când noaptea s-a așternut peste mintea mea și pleoapele grele mi-au închis ochii, răpindu-mi, probabil, cea mai plăcută clipă a existenței mele de până atunci. Somn ușor! Capitolul 8 În dimineața următoare m-am trezit mai obosit decât mă culcasem. Am dormit destul de bine, am visat frumos, dar tot nu-mi pot explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
face de mâncare. Ar trebui să mă aștepte cu friptură în seara asta. Grozav. Soția mea face... Gardienii ăștia sunt oameni! Au și ei viețile lor, familiile lor, visele și speranțele lor. Cine eram eu ca să am dreptul să le răpesc viața? Universul în care trăiau ei era stabil. Pentru ei era avantajos. Gardianul din mijloc va mânca friptură în seara asta... sau cel puțin trebuia să mănânce. În ziua de azi nu mai are cine să mănânce friptură. Carnea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
căutaseră. Porniseră dintr-o altă conștiință, una mai slabă, dar care i-a strunit într-un sfârșit cu ajutorul cuiva. Se mutau din persoană în persoană pe linia unei singure familii... a mea. Mereu căutau același lucru... ce le-a fost răpit de moarte un trup. Trăiau... ca entități. Erau o combinație între memorie, amintiri și o bucată de suflet și căutau un trup cu care să trăiască din nou, cu care să simtă viața. Când au ajuns în mintea mea, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
împodobită cu stema imperială, cât și cea nouă, din care lipseau majoritatea coridoarelor subterane și care era marcată cu ștampila unionistă. Nu am reușit să ne ațintim prea bine privirile pe marginile albe ale hărții, că atenția ne-a fost răpită de un zgomot surd ce părea că se auzise dinspre tablele care acopereau ferestrele. Ne-am uitat cu toții contrariați în acea direcție de parcă am fi așteptat explicații din partea bucății negre de material. Câteva secunde mai târziu se auzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bucuria lui pot deveni slăbiciuni exploatate de cei din jur. Asta a învățat de la Pollio. Ah, Pollio, ce fiu de cățea mi-ai fost! Un sughiț violent îi zgâlțâie pieptul. S-a lăsat manipulat de acest nemernic care i-a răpit tot ce avea mai scump. Dă drumul unui nou suspin. Știe însă că n a acționat din interese meschine, ci în folosul Romei. Apucă un colț al togii și își suflă cu putere nasul. Le-a fost dat să trăiască
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
său și l-a dus la Troia, unde a sărbătorit misterele și l-a sfințit când a întemeiat Troia. — Bine, bine, suspină exasperată Vestala Mamă. Dar nimic n-o poate opri pe pedantă. — Aeneas - când au năvălit aheii - l-a răpit și l-a păstrat până s-a așezat în Italia. — E atât de vechi? se minunează fetița. Occia n-o mai ascultă. Trage cu urechea. Șoapte confuze ajung până la ea. — Ce este? întreabă îngrijorată. Dintr-odată simte teamă în jurul ei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avea parte tot timpul. Vorbe periculoase pentru urechi atât de tinere! Îi învață că respec tând decența, demnitatea, cinstea și adevărul nu fac altceva decât s-o ia înaintea morții și să-și interzică singuri tot ce ea le va răpi. Din contră, egoismul, cinismul, la nevoie chiar și minciuna, prefăcătoria și turnătoria le vor aduce numai bucurii și avantaje. Cum să mai prindă în sufletul lor sămânță învățămintele ei? Mai privește o dată în spate. Nu. Herius nu mai e în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]