2,464 matches
-
ținuturi unde/ Se văd pe ceruri epopee -/ La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei./ Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri/ Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă/ Suie cu lacrimi un cuvânt./ Cum am putea să nu dorim/ un cer senin și-o boltă goală,/ Când norii spun povești prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
certitudine este demolată (spațiul etnic mioritic "La noi pe boltă trec ciopoare/ Cu câini bătrâni și miei nostalgici/ Și-alunecă-n-pășunea-albastră/ Pe urma lor trei ciobănei.", religia " Sau se înalță-o mănăstire/ Nepământeană, ca în somn,/ Surpată-n haos fără milă/ De răsuflarea unui vânt/ Și iarăși răzvrătită-n ceruri", mitul " Până când aripi de șindrilă/ Căzând înspre înalt cu spaimă", cultura, reprezentată de cuvânt: "Suie cu lacrimi un cuvânt."), nu mai rămâne decât credința interioară, singura certitudine rămasă ca o flacără vie în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se poate distinge/ În orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt". (La celălalt capăt) Înlocuirea luminii cu întunericul este "dublată de o retragere din universul exterior, în universul interior"149: "O fugă neoprită decât rar/ Între două aniversări,/ Cât să-ți tragi răsuflarea/ Ca să poți fugi din nou,/ O fugă în somn, în tăcere,/ În cărți, în alcool,/ N-are importanță unde,/ În ură, în dragoste,/ Tot ce contează este să fie/ Cât mai completă;/ O fugă în tine însuți cât mai adânc
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Dar tehnica lui Philippe Djian se bazează pe un montaj de surprize pînă la răsturnarea totală a ipotezelor pe care nefericitul cititor apucase să și le clădească. Ca într-o "montagne russe", odată ajuns pe o culme, te prăbușești cu răsuflarea tăiată, descoperind că nici naratorul, nici sora lui, nici mama Barbarei nu sunt ce păreau a fi la început. Nici măcar moartea tinerei fete nu rămîne pînă la capăt un accident fatal, ci capătă nuanțe mult mai sinistre. Deși pe parcursul romanului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de ziua ei. Se uită vreo oră la broderia aia. Se tot uita la ea, încerca să priceapă desenul pe care l-a văzut de atâtea ori, dar capul îi era gol, nu înțelegea nimic. Copiii dormeau liniștiți, le auzea răsuflarea prin ușa deschisă a celeilalte camere, ea se uita la "Răpirea din Serai, se întrebă o clipă de ce s-o fi numit desenul așa, și ce o fi aia, "Serai", îl tot avea în fața ochilor și pe tovarășul Lascu și-
Audiența by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/7738_a_9063]
-
Eugen Bunaru Tîrâm E o dimineață acvatică cu străzi învăluite în plante marine cu ochiul tău de pește încremenit în dreptul fiecărei clipite cu ochiul tău fotografiind o ceață vag însorită din care îți mai sorbi răsuflarea când chipul mamei poartă o pâine ca o lumânare acolo pe fundul mării deschizând albă - ca aripa unui porumbel - calea întoarcerii * ți se imprimă pașii printre frunzele putrede pe trotuar. Un tremur de umbre și lumini (poate din visele de peste
Poezie by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/8573_a_9898]
-
celebru personaj balcanic din poezia lui Ion Barbu: "Uneori, șuierăturile surugiilor sau vorbele lor îngânate de-a încălecare erau socotite de el ca semnaluri... Îngrozit, își zicea că n-are să mai scape din acea noapte și se trăgea de la geam. Răsuflarea îi era scurtată, urechile vâjâietoare și fiori-fiori îl treceau prin inimă". Pe nesimțite, copilul adoarme, iar starea hipnică transferă viziunile înspăimântătoare din real în "inima fantasticului", ca într-o peliculă de Amando de Ossorio: Copacii de pe culmi se prefăceau, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
atât de tare, încât simpla utilizare a organelor senzoriale devine inutilă: "Astă babă mă lua la goană, și eu fugeam de-mi răpăiau tălpile; sfărâmam bolovanii, săream șanțurile, treceam prin mărăcini; oasele călcâielor mi se înjunghiau și mi se oprea răsuflarea. Și baba, după mine, în spatele meu, cu mâna de umerii mei; îi simțeam suflarea ei de gheață și îi vedeam, fără să mă uit înapoi, văpăile ochilor". Aparent interminabila încatenare de coșmaruri care efasează granițele dintre real și ireal se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
agresiv: "Urla răgușit, cu ochi enormi. Îl apucă pe Brumă din nou, zgâlțîindu-l". Este momentul paroxistic al confruntării, în care izbucnirea de demență violentă se metamorfozează în puseu criminal: Costache "simți deodată la gât o apăsare dureroasă care îi tăia răsuflarea. Păun, într-un accces de furie ațâțată de alcool, îl apucase de gât". Încolțit, Costache nu are de ales: "O lovitură în stomac! Sub stăpânirea groazei, gândul și fapta se petrecură în același timp. Cu amândouă mâinile, încleștate într-un
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
în text)". Costache este paralizat de teroare și hipnotizat de stranietatea reacției unui, din punctul său de vedere, cadavru întors la viață: "Nemișcat, cu trupul puțin aplecat înainte, într-o împietrită așteptare care îi seca orice voință, Brumă privea, cu răsuflarea frântă. Ușa continua să se deschidă încet (subl. în text)". Climaxul nu întârzie; cititorul este proiectat în inima trepidantului mister: Apoi, un trosnet înăbușit se auzi, încuietoarea se desprinse, ușa dulapului se dădu cu putere în lături și cadavrul lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-se în jurul degetelor, îmi scuturam piciorul din fugă și goneam încă". În afară de prezența spectrală, un alt personaj își face, subit, apariția, asemenea ubicuului și monstruosului Igor din filmele cu Frankenstein: "Gușatul, cu mâinile lungi, cu pași rășchirați, venea șuierându-și răsuflarea din cimpoul de carne". Urmărirea simplă se transformă într-o dublă încatenare: "Cu toate puterile adunate, am început să gonesc mai deznădăjduit; înainte, fugărind arătarea albă, în urmă, fugărit de jivina omenească, pe care nu o știam ce vrea și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
extrage din smârcuri devine, în imaginația înfierbântată a victimei, "o caracatiță enormă, care-și întinde multiplele brațe, cu ventuze în capăt, să mă cuprindă". Agitația înspăimântată, cu parfum agonistic, pare inutilă: "Mă zvârcolesc fără putere, cu vinele plesnind și cu răsuflarea retezată; ochii imenși și neclintiți [...] mă privesc atent, cu o crudă și satisfăcută curiozitate și caracatița râde, râde cu glas omenesc". Limpezirea perceptivă aduce cu sine și disiparea misterului terifiant: Ochii se îmbunează aplecați cu aceeași atenție să-mi sondeze
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Evacuarea instituțiilor statului român și a angajaților din aceste teritorii s-a făcut în mare grabă și incomplet datorită răstimpului scurt acordat de Stalin. Oricum, o parte dintre funcționari, preoți, învățători, jandarmi, polițiști și oameni simpli au apucat (uneori, cu răsuflarea ucigașă a armatei sovietice în spate) să se refugieze în dreapta Prutului. Potrivit documentelor cercetate de noi în arhive, unii au rămas chiar în Huși. Dar, până a ajunge la dezastrele din vara și toamna anului 1940, merită să vedem ce
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
autoarea își reazemă argumentația pe citate și exemple bine alese, fie vorba de icongrafie sau de începuturile cinematografului evanghelic. Construit extrem de inteligent și redactat într-un stil aerat, volumul Discursul religios în mass-media cazul României postdecembriste, se citește dintr-o răsuflare și îți lasă impresia unui text născut și împlinit din credință, cu toată credința în misiunea misionară a mass-media. Desigur nu este o întâmplare că, iată, pe porțile școlii doctorale ale UNATC au ieșit în ultimul an trei importante teze
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
mine singură și așa cum sunt. Hotărârea bărbatului reluată și susținută cu vorbe sinonime ca formă și sens (Trebuie să mă duc și nu vreau să rămân) o determină să răspundă altfel, deși preocuparea interioară e exact aceeași: Ana își opri răsuflarea: îi era ca și când nu el ar pleca, ci ea însăși ar fi dată cu rușine afară din casă, în mijlocul drumului, unde toți trecătorii își întorc fața de la dânsa. Când îl văzu că pleacă, ea își înfipse amândouă mâinile în brațul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
asupra Nimicului absolut: Nimic imobil și mut! Rece, eternă necesitate! Haos smintit! Cunoașteți voi ceea ce dominați? Când veți abate edificiul și pe mine odată cu el? Haos, știi oare ce faci când înaintezi cu uraganele tale în viscolul astrelor, stingând cu răsuflarea-ți un soare după altul, când roua luminoasă a constelațiilor își stinge scânteierile la trecerea ta? cât de singuri suntem cu toții în imensul mormânt al universului! Doar eu îmi stau alături Oh, tată! Oh, tată! Unde este sânul tău infinit
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
suprasensibilă, ca lume ideală, se va dovedi inaccesibilă, iar caracterul inaccesibil semnifică o imperfecțiune a ființei, o diminuare a consistenței sale ontologice și a valorii sale. Idealitatea, așadar caracterul inaccesibil, este "o forță defăimătoare a lumii și a omului", "o răsuflare otrăvită asupra realității", "marea seducție care duce la nimic"94. Devalorizarea valorilor supreme, așadar nihilismul, începe deja de aici, așadar cu platonismul, care distinge între două lumi și introduce astfel o fractură, o dihotomie în ființă. Nihilismul, ca istorie a
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
Cioran), cât mai ales la cel al scriiturii (cu implicare, spre exemplu, asupra personajelor lui Tolstoi). Sinceritatea sau alterarea acesteia, urâțenia fizică sau cea de caracter, înțelepciunea în pragul deplinei maturități (atunci când gândurile amurgesc) sau frica unui sfârșit (a cărei răsuflare, cu umbrele ei reci..., o resimțim, vrem-nu-vrem, la un moment dat) sunt alte subteme care domină subconștientul septuagenarului autor. Are dreptate Marcel Proust, afirmând că omul care cade-n acea stare de însomnire „ține în cerc... firul orelor, rânduiala anilor
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
lumea... acea respirație greoaie și prelungă, acel neîncetat gîfîit ca horăiala gîtuită a monstrului. E. Zola, Germinal, p. 5 Iar acest Voreux, într-un fund de groapă, ghemuit ca o fiară vrăjmașă, se îngrămădea tot mai împovărător, înghițind, într-o răsuflare tot mai anevoioasă și mai prelungă, aerul împuținat de greoaia-i digestie de carne omenească. E. Zola, Germinal, p. 15 Deodată îi răsăriră în față doi uriași ochi galbeni străpungînd întunericul. Se afla sub un clopot, în sala de recepționare
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
porneau din ferestrele murdare, cinci sau șase lanterne triste spînzurau, afară, pe niște schele, al căror lemn înnegrit desena nedeslușit profilul unei estacade uriașe; și din această fantastică apariție, înecată în noapte și fum, se înălța doar un singur glas, răsuflarea puternică și prelungă a unui eșapament de aburi ce nu se vedea. Atunci omul desluși o gură de mină. Anumite lucrări de psihologie cognitivă confirmă faptul că prezența unei teme-titlu face întotdeauna textul mai lizibil-comprehensibil (chiar dacă memorarea unei descrieri este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
au studiat în actualul sistem vor trebui să treacă și prin abilitare... Așa cred... Dorin Popa: Parcă abia acum au ajuns la mine numele pomenite de tine mai devreme... Brzezinski, cardinalul Lustiger, Geremek, Havel și Mazowieski! Să-mi trag nițeluș răsuflarea, dacă nu te superi... Chiar ai respirat același aer cu aceștia? Cartea lui Z. Brzezinski, Marele eșec, pe care am devorat-o, a fost singura care a făcut previziuni clare în privința căderii comunismului, în 1988. Brzezinski trebuie să fie foarte
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
tine și să mulinezi pentru a aduce peștele la mal. Din când în când, ne udam buzele cu „harașpincă”, o băutură făcută din alcool etilic de 97 de grade cu cacao și zahăr. Era așa de tare că-ți tăia răsuflarea. A trecut prima noapte, iar recolta noastră era mai mult decât modestă. Dar ne puneam speranța în celelalte două zile și o noapte pe care le aveam la dispoziție. Timpul era splendid, pe cer niciun fir de nor. Dispre nord
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dus fără să ofteze, săracii, după o viață frumoasă, numai a lor. Ca mâine, când toate otrăvurile albastre, cu toate nuanțele lor până la violetul astral, ne vor liniști într-o țărână de frunze și flori, om ști atunci că o răsuflare de suflet a nu știu cărui trecător există, dacă o mai exista, pentru a trăi. A trăi, infinitiv dus în infinit, pe o planetă unde crucea ta, Gică, se va lăsa poate pe o râlă, tu te vei întoarce pe o parte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ei trei, pe Maria o lăsau cu Manda. Iapa gonea, știa singură drumul. Pe baltă, înspre apus, capul auriu al stelei arunca spre răsărit o coadă strălucitoare cât jumătate de cer. Fetița adormea de ger. În barba și mustățile lui răsuflarea făcea promoroacă. Spre răsărit se ridica luna plină. Până atunci nu băgase de seamă ce sus se ridică iarna luna pe cer. Sus, sus și calea de nea lumina ca argintul. Ba nu, mai tare. Când plecau, se însoțeau cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întrebător, a căutat privirea înaltului prelat. Ochii buni ai acestuia l-au învăluit cu o căutătură caldă, în timp ce buzele rosteau rugăciunea, apoi, zâmbind, Theodosie a șoptit în grecește: — Măria ta, ți-am pregătit o surpriză. — Sărut dreapta, preasfințite. Ștefan auzi răsuflarea de ușurare a voievodului când s-a aplecat să sărute mâna bătrânului. Din câți erau acolo numai Ștefan și doamna Marica au băgat de seamă că vodă a inversat ritualul intrării în biserică și că l-a salutat întâi pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]