8,590 matches
-
ceasul dar probabil că se făcuse târziu. Își mai aprinse o țigară cu gândul ca apoi să urce în cameră. A doua zi intenționa să plece cu Pohoață pe munte și să cerceteze zona în care acesta credea că se rătăcise șoferul camionului. Cine știe, poate că-i dădeau de urmă ori găseau un indiciu. Ce faceți, domnule Toma? Nu vă simțiți bine? Cristi tresări la auzul întrebării și se întoarse să vadă cine vorbise. Ileana, fiica lui Pop stătea rezemată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înainte să-și dea ultima suflare, i-au blestemat pe străinii ce veniseră acolo și, după ce l-au ucis pe Negru, și-au luat lumea în cap fără să le mai pese de ei. Sufletele celor înecați își caută liniștea rătăcind peste lac și, dacă dau de vreun străin îl duc după ele în adânc. Atât? întrebă Cristi văzând că Ileana se oprește. Ce vrei mai mult? Ți-am spus, legenda lacului e destul de sinistră. Adică, totul s-a petrecut din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ieri, dar Cristi nici nu se așteptase la așa ceva. Îi spusese s-o facă numai ca să scape de gura lui. Ori poate, cine știe, se punea Vasilică pe treabă și aducea lista? Stătea rezemat de mașină, fumând absent. Privirea îi rătăcea dincolo de drum pe versantul muntelui. Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acolo și să cerceteze mai în amănunt împrejurimile. Apoi se afundă în pădure. Era necesar să se concen treze la mai multe lucruri. În primul rând, nu trebuia să se abată de la direcție. Dacă pierdea orientarea, putea să se rătăcească și să nu mai ajungă niciodată la drumul forestier. Pe urmă, atenția îi era ațintită la orice zgomot în afară de cel scos de proprii lui pași. Totodată, studia orice umbră care i se părea neobișnuită și căuta să-și aleagă drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Atacatorul era la el acasă, cunoștea foarte bine locurile iar el, era nevoit să joace pe teren străin. Nu numai că acum era încolțit, sau cel puțin așa i se părea, dar se afla și în pericolul de a se rătăci. Se opri pentru câteva clipe încercând să se orienteze. Trebuia să își dea seama în ce direcție mergea. Concentrat numai asupra acelui pericol nevăzut care îl amenința, ignorase acest aspect. Căuta să recunoască locul unde se afla, se străduia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
locul și își va da seama că mai trecuse pe acolo, semn că se afla pe drumul cel bun. Zadarnic însă, locurile îi erau necunoscute. Toma nu se putea lăuda are cine știe ce experiență în ceea ce privește drumețiile montane dar nici nu se rătăcea cu una cu două. Avea simț de orientare, însă, acum, văzând că nu o scoate la capăt, simțea că îl cuprinde nelini ștea. Înserarea era aproape, iar asta nu făcea decât să îi creeze un stres suplimentar. Deja i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
intervin, o întrerupse Cristi, nu vreau să te superi dar trebuie să înțeleg și eu. Ce înseamnă "muntele își ia tributul"? E vorba de vieți omenești? Nu neapărat. Unii își pierd mințile, alții dispar și sunt găsiți după mult timp rătăcind în pădurile de acolo, iar uneori nu-i mai găsește nimeni. La fel de bine, sunt și cazuri când nu se întâmplă nimic. Taică-tu știe acest lucru? Toată lumea știe. Și mie de ce nu mi-a spus nimic? Ce să-ți spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din țigară suflând fumul în sus. În jurul lunii se formase un halo care o încingea cu un inel luminos. Gândul îl purtă iarăși la fiul său. Se întreba dacă și el se află undeva pe acolo. Poate că și Rândunel, rătăcit pe undeva în munți, se uita acum speriat la cerul scăldat în lumina ciudată a lunii. Nu mai putea suporta, durerea îi sfâșia inima. Sări în picioare și începu să se plimbe nervos în sus și în jos. Un vreasc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fulgerat în loc nevenindu-i să-și creadă urechilor. Trupul îi tremura de încordare. Aștepta să audă din nou vocea aceea dar zadarnic, pădurea rămânea mai departe tăcută. Pe măsură ce trecea vremea, devenea tot mai sigur că era glasul lui Rândunel. Copilul rătăcise de unul singur prin pădure timp de două zile iar acum, prin cine știe ce minune, pașii îl aduseseră aproape de ai lui. Desigur că era obosit, flămând și înfricoșat peste măsură. Poate că nici nu mai era în stare să vorbească. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
În toată alergarea lui nebună prin pădure, se dezorientase. Nu mai știa unde este tabăra țiganilor zlătari. Bănuia vag direcția în care ar fi trebuit să meargă, dar nu era de loc sigur. Nici nu era de mirare că se rătăcise, întunericul și negura jucaseră un rol foarte important. Se temea și de cei care erau pe urmele lui deși, având în vedere că glasul de copil se auzise din spate, putea fi aproape sigur că aceștia îl căutau în altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un trunchi imens prăbușit de-a curmezișul. Mușchiul verde năpădise scoarța groasă și un mănunchi de ciuperci de lemn se ițea de dedesubt. Broboane mici de umezeală străluceau pe pălăriile mici și cafenii. Trebuie să fim atenți să nu ne rătăcim, spuse inspectorul, privind atent în jur. Fii fără teamă! îl liniști Ileana. Nu-i nici un pericol, cunosc pădurile acestea ca pe propriile mele buzunare, știu foarte bine unde ne aflăm. Ești sigură? întrebă Toma destul de neîncrezător. Eu am ceva spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu colega mea de la chimie și folosim dotările de acolo. Excelent. Atunci să nu mai pierdem timpul. Drumul până la mașină și apoi înapoi spre oraș se desfășură fără probleme. Cristi băgase bocancii într-o sacoșă nouă pe care o găsise rătăcită în portbagaj. O legase apoi strâns la gură și o îndesase între trusa de prim ajutor și cutia de scule, acoperind-o cu o pătură. Nu de alta, dar nu vreau să se împrăștie mirosul în mașină. E de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
au început comuniștii să aducă încoace oameni din toate părțile țării ca să muncească în mine, aceștia umblau pe aici și se întâmplau o mulțime de nenorociri. Urcau pe Muntele Rău și nu se mai întorceau. Îi găseau cu mințile pierdute, rătăcind în păduri, ori nu-i mai găseau de loc. Unul dintre localnici, Bolea îl chema, s-a hotărât să stea aici și să-i împiedice pe străinii aceia să treacă mai sus. Până la pârâul Bolii, poate să urce fără teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din cel nou, spuse Ileana, văzând că Toma o privește cu îndoială. Deși Dumnezeu i-a ajutat pe evrei să fugă din Egipt, amintește-ți cât de greu le-a fost după ce au ajuns în deșert. Patruzeci de ani au rătăcit izraeliții până să ajungă pe pământul făgăduit. Pentru că nu au respectat poruncile lui Dumnezeu. I-a pedepsit din această cauză. Da, numai că eu nu aș numi asta o pedeapsă, mai degrabă aș spune că este vorba de o condiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu poate trece peste Râpa Dracului, spuse mai departe Calistrat, noi însă da. De multă vreme paznicii au lăsat trunchiul acesta ca o punte peste hăul de sub noi. Nu-i pentru păzitori ci pentru oamenii obișnuiți care s-ar putea rătăci pe aici. De câte ori putrezește lemnul, ne îngrijim să îl înlocuim cu altul proas păt tăiat. Eu am schimbat trei până acum. Să-ți dea Dumnezeu zile să apuci să schimbi tot atâția, ori poate chiar mai mulți! oftă cu regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doar nu crezi că bestia are nevoie de un drum ca să pătrundă acolo. Dacă vrem s-o împiedicăm să ucidă, trebuie să știm unde se află și să ne punem în calea ei. Altfel, nu avem nici o șansă, în timp ce noi rătăcim pe aici, ea poate fi oriunde și poate face orice. No, dacă gândesc prost, te rog să mă contrazici! N-am spus că gândești prost. Ai perfectă dreptate, trebuie să o găsim cât mai repede. Întrebarea era cum procedăm acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de acord cu tine. De asta am și spus că trebuie să ne întoarcem în pădure ca s-o căutăm. Ai răbdare numai câteva clipe, îl opri Cristian, hai să ne facem un plan de bătaie! N-are rost să rătăcim la întâmplare. No, spune repede la ce te-ai gândit! Acesta este cel mai scurt drum spre oraș, începu inspecto rul, arătarea nu a venit pe aici, cel puțin nu pe unde am mers noi. Asta însă nu înseamnă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
clipe. În momentele acelea, liniștea era atât de profun dă încât auzea zgomotul acelor de brad căzând de pe crengile copacilor din jur. Își amintea de nopțile de vară de acasă, mult mai fierbinți decât cele de aici. Îi plăcea să rătăcească prin crângurile din lunca Nistrului. Se prăvălea cu fața în sus pe iarba din poienițe privind cerul înstelat. Aștepta cu nerăbdare să vadă urma luminoasă a unui meteor, șoptindu-și apoi, repede, în gând, o dorință, așa cum îi spusese maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Umerii lui Boris Godunov se strângeau sub tirul de acuzații al șefului. Pentru cineva care nu fusese în peșteră, lucrurile păreau simple iar faptul că își pierduse pistolul îl rodea și pe el cumplit. Vezi dacă nu cumva oamenii tăi rătăcesc prin pădure, speriați și ei de creatura din mină! continuă Vlad să-l ia peste picior. Pune pe cineva să îi caute, n-am chef să îi găsească alții înaintea ta. Deci, ții morțiș să ne întoarcem acolo. Fără doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cînd l-a ajuns pe la Indjia, i-a cotrobăit și i-a răvășit totul În geamantane. Mai e cazul să vă spun că această escapadă la Triest, și ploaia din fața hotelului „Adriatico“, cum stătea el sub o copertină, fără umbrelă, rătăcit ca un cîine plouat, În timp ce mama scotocea prin pantofăria de la Ponte Rosso, Își are un loc cît se poate de distinct În Cartea morților? Singura lui consolare din toată excursia aia jalnică de la Triest a fost cumpărarea unor semințe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
inegală cu inamicul? Oare toate aceste tertipuri belicoase, toate aceste capcane, toată strategia indispensabilă unui război, nu și le-ar dori aplicate Împotriva inamicului intern, Împotriva instigatorilor la dezordine?“ În acel moment domnul X privea cum cerne zăpada, spiritul său rătăcind departe de camera hotelului. „Principiul suveranității poporului“ - curiozitatea sa devenea tot mai vie - „distruge orice orînduire, Întrucît legiferează dreptul la revoluție și aruncă societatea Într-un război declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
stilou norocos care nu servea la nimic, dar care părea să Însemne totul. În seara aceea, la Întoarcerea mea de la Ateneu, l-am găsit așteptîndu-mă În sufragerie, etalînd aceeași față de Înfrîngere și de jind. — Începusem să cred că te-ai rătăcit, zise el. A sunat Tomás Aguilar. Spune că v-ați dat Întîlnire. Ai uitat? — Barceló, care se răsucește ca o jaluzea, am spus eu, Încuviințînd. Nu mai știam cum să mă descotorosesc de el. — E un om de treabă, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fiindcă m-am luat de soră-ta, am zis eu. Aș fi făcut-o atunci, Însă mi-ai spart gura Înainte să pot vorbi. Tomás și-a coborît privirea, rușinat. L-am observat pe acel uriaș timid și tăcut care rătăcea prin sălile de clasă și pe coridoarele colegiului ca un suflet fără stăpîn. Toți ceilalți băieți - eu În primul rînd - se temeau de el și nimeni nu-i vorbea și nu Îndrăznea să-i Întîlnească privirea. Cu ochii plecați, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
El Însuși. Precum spuneam, căpetenia siguranței orășenești, abia sosit dintr-o razie triumfală Într-un local ilegal de pariuri și curse de gîndaci amplasat pe strada Vigatans, a fost informat de cele Întîmplate de angoasata mamă a unuia dintre băieții rătăciți din ospiciu, presupusul creier al evadării, Pepet Guardiola. Așa stînd lucrurile, notabilul inspector, care, pe cît se pare, vîrÎse În el la cină douăsprezece cafele cu coniac Soberano, s-a decis a intra În joc. După ce a studiat circumstanțele agravante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nu va avea vreodată curajul sau mijloacele de a controla capitalismul și consecințele sale entuziasmante și, în același timp, sinucigașe. Astăzi, după ce democrațiile de piață au parcurs o mare parte a drumului prefigurat de autorul Capitalului, după ce socialismul s-a rătăcit în atâtea impasuri prevăzute și denunțate de Marx, supraviețuirea durabilă a unei omeniri libere, fericite, diverse, echitabile, dornice de demintate și de respect pare imposibilă. Chiar și simplul fapt de a reflecta la așa ceva pare o zădărnicie. Și totuși: când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]