5,033 matches
-
plus, ideea despre rolul unor mentori În procesul construcției de sine. Μ Cel supus unui rău repetat se poate Înrăi Într-atât Încât să dezvolte o predispoziție de acest gen: va pricinui el Însuși numeroase răutăți altora, din spirit de răzbunare sau pentru a-i vedea și pe alții suferind. Μ Cel care trăiește o nenorocire nu mai poate face comparații lucide cu situația altora: explicația constă În faptul că o emoție foarte puternică restrânge Într-atât câmpul conștiinței proprii, Încât
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Îl simțim, Îl trăim: această trăire va fi, apoi, aceea care ne va ajuta să-l și Înțelegem, să-l explicăm. Μ Poți fi uneori rău cu gândul, dar bun cu inima: ca, de exemplu, atunci când un gând grăbit de răzbunare este oprit la timp de bunătatea unei inimi conciliatoare sau iertătoare. Μ O definiție a omului superior poate fi și aceasta: nu admite ca un scop nobil prin intențiile lui să fie realizat prin mijloace nedemne. Μ Fiecare simte și
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
altfel: „Casa urii se clădește pe pietrele ofensei repetate”. Dar chiar și cel care reușește să se stăpânească pentru a nu răspunde la rău cu rău este Întrecut de cel care poate acorda iertarea, deoarece: „Nu există o mai nobilă răzbunare decât aceea de a ierta injuriile suferite”. Μ Devine cunoscător de inimi doar acela care se poate identifica cu bucuriile, speranțele sau suferințele altuia; nu poți cunoaște trăirile altuia când pe ale tale le consideri net superioare sau singurele demne
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Realitatea absolută e peste putință de suportat În actuala condiție umană” (Drumul spre centru, 1991). Μ Victoria obținută asupra dușmanului este suficientă prin ea Însăși: Îi Întinezi strălucirea sau o faci nedemnă dacă Încerci să-i dai un aspect de răzbunare. Μ Ceea ce frapează În legătură cu felul de a fi al unor oameni este aspectul eroic cu care ei refuză să trăiască după un model general de conduită (adică după normele de mulțumire sau de fericire sufletească ale majorității celor din jur
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să-l înțeleagă. După cum n-a înțeles nici faptul că țara unde a trăit timp de treizeci și doi de ani nu este regatul democrației, ci al pragmatismului. Or, tocmai în numele acestui pragmatism, Prezzolini (spre marea mea satisfacție, este o răzbunare divină) îi ține isonul lui Bocca. Ultimul (cel puțin până acum) este republicanul Adolfo Battaglia 3, care mă face „bufon” numai pentru că sunt un intelectual-literat. Nu știu dacă lucrul acesta este de inspirație scelbiană 4 („mărunțișuri culturale”) sau sociologică (Schumpeter
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a deschide o scurtă și, implicit, schematică paranteză ecologică. Or, tocmai în această paranteză s-a strecurat o observație a mea privind iubirea așa-numită „împotriva naturii” (dar nu neapărat homosexuală) și am profitat de ea ca să plasez o mică răzbunare împotriva lui De Marsico, pentru că l-a numit „porc” pe Braibanti 1 și pentru că a condamnat iubirea homosexuală, care, nefiind dedicată procreării, ar fi nocivă pentru perpetuarea speciei. Contextul în care se plasa această mică vendetă era însă strict funcțional
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
anchetă În care vinovat e găsit șoferul Poenaru, șeful garajului patriarhal. De ce? Tocmai pentru că acesta fusese angajat chiar de către Justinian Marina. Astfel, prin transfer simbolic al vinovăției este acuzată o persoană care făcea parte din anturajul patriarhului. În acest fel răzbunarea este considerată Îndeplinită, iar onoarea spălată. Toată această comedie de prost-gust poartă totuși un mesaj destul de limpede: frustrările camarilei lui Dej erau reale. Patriarhul acționa ca un agresor În acest sistem de relații bazat pe lingușeală și cîștigarea favorurilor. PÎnă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un plebeu și o patriciană din Roma antică -, ratată din cauza inabilităților și a exagerărilor retorice. Cu totul nereușite sunt versificările pentru copii din volumele Orizonturi (1927) și Brândușa (1929), ultimul conținând două dramatizări ale unor basme. Culegerile de proză scurtă Răzbunarea lui moș Antohi (1921) și Grădina raiului (1922) includ relatări ale unor întâmplări mărunte, de cele mai multe ori puțin semnificative. Cu oarecare pătrundere psihologică și cu delicatețe, autorul scoate în evidență puritatea unor personaje, tăria de caracter sau sensibilitatea ascunsă a
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
la vremea apariției. Câteva modeste traduceri din Balzac, Daudet, Maupassant întregesc o activitate îndelungată, animată nu atât de talent și har creator, cât de o neclintită dorință de a face literatură. SCRIERI: Zări senine, București, 1908; Floarea Tibrului, București, 1916; Răzbunarea lui moș Antohi, București, 1921; Grădina raiului, București, 1922; Orizonturi, București, 1927; Brândușa, București, 1929; Cumpăna vremii, București, 1943. Traduceri: Guy de Maupassant, Sicilia. Messina, București, 1909, Nuvele din război, București, 1909, Pe coastele Italiei, București, 1909, Pe coastele Africei
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
Grădina raiului, București, 1922; Orizonturi, București, 1927; Brândușa, București, 1929; Cumpăna vremii, București, 1943. Traduceri: Guy de Maupassant, Sicilia. Messina, București, 1909, Nuvele din război, București, 1909, Pe coastele Italiei, București, 1909, Pe coastele Africei..., București, 1909, Dolofana, București, 1910, Răzbunarea, București, 1915; Honoré de Balzac, Călăul, București, 1910; Alphonse Daudet, Tartarin în Alpi, București, f. a. Repere bibliografice: Ilarie Chendi, „Zări senine”, VLT, 1908, 7; I. S. [Izabela Sadoveanu], „Zări senine”, VR, 1908, 3; Ion Marin, „Grădina raiului”, „Clipa” 1923, 19
MANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
ar fi drama Nebunul (1926), tributară și ea viziunii maniheiste a autorului, înfruntării dintre idealismul eroului (aparținând speciei „oamenilor din lună” sadovenieni) și vulgaritatea vieții din jurul său, subsumată „răului”. Bine primită a fost S-a stins candela, dramatizare a povestirii Răzbunarea lui Eremia Runcu din volumul Destăinuirile colonelului Mihu (1934). Tot pentru scenă M. a tradus din Edmond Rostand (Puiul vulturului, 1924) și din Henry Bataille (Făcliile, rămasă în manuscris). Proza - secțiunea mai rezistentă - a fost abordată relativ târziu de autor
MANOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287986_a_289315]
-
și câinoși, cu o înfățișare neapărat caricaturală sau repugnantă. Când le ajunge cuțitul la os, urgisiții se răzvrătesc și mânia lor îi împinge la cumplite, sângeroase fapte. Obsedați de „pământ și slobozenie”, ei ucid cu sete, pradă unei beții a răzbunării, dau foc, fac prăpăd pe unde trec. E multă cruzime în romanele lui I., atât în secvențele de război, când se dezlănțuie „măcelul”, cât și în scenele de răfuială și de pedepsire, unde sabia, ghioaga, ștreangul, țeapa curmă sumedenie de
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
și revoluționar, are impresia că s-a pus la cale o consipirație mondială împotriva talentului său (Poetul și pușca). Leontina își așteaptă bărbatul care întârzie nepermis de mult și, în acest timp, ține un lung și întortocheat discurs al geloziei. Răzbunarea supremă nu mai este vitriolul, ci denunțul la cadre. Scenariul, din fericire, nu se împlinește, pentru că, în ultima clipă, femeia geloasă cu vocație de turnătoare află că bărbatul n-o trădase, suferise doar un accident și se afla la spital
ISPIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287628_a_288957]
-
1998; Inima ca un pumn de boxeur, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 2000; Sexagenara și tânărul, București, 2000; Fasanenstrasse 23. O vară la Berlin, București, 2001; Autobuzul cu cocoșați, București, 2002; Lebăda cu două intrări, București, 2003. Traduceri: August Strindberg, Vrăjitoarea. Răzbunarea. Insula Fericiților, București, 1979; Abraham Peter, Vântul și sticlele de limonadă, Berlin-București, 1982; Knut Hamsun, Ultimul capitol, București, 1983 (în colaborare cu George Almosnino); Barbara Bronnen, Povara, București, 1987 (în colaborare cu George Almosnino); Elfriede Jelinek, Pianista, București, 1994; Herta
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
nu s-au implicat în luptele cu forțele fidele acestuia. În continuarea acestor observații, spaima represiunii la care s-ar fi așteptat și invocarea acesteia ca hotărâtoare în decizia părăsirii țării nu se justifică întru totul. Mărturii ale actelor de răzbunare ce au însoțit revenirea lui Duca în țară nu lipsesc. Sunt cunoscute și cazuri în care domnul a confiscat bunurile unor negustori oferindu-le tătarilor drept mulțumire pentru intervenția în favoarea sa32. Dar să nu omitem că Poarta l-a reconfirmat
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de distrugeri materiale și de pierderi de vieți omenești de amploare. Nu însă și de jafurile practicate mai peste tot de Armata Roșie, care se aproviziona din teritoriile cucerite, pe deasupra sovieticii fiind mânați, după toate indiciile, și de dorința de răzbunare. La jafuri s-au adăugat silnicii de tot felul, produse și ca urmare a slabei discipline din rândurile trupelor sovietice care au trecut prin sud-vestul țării 1. • Pentru o privire generală asupra ocupației sovietice în România, vezi A. S. Marinescu, 1944-1958
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cunoscut disputele politice aprinse între partidele istorice și formațiunile care gravitau în jurul comuniștilor. Și aici au fost puse în practică schimbările de prefecți, primari, epurări în rândurile funcționarilor publici, ale militarilor activi, persecuții împotriva opozanților politici sau pur și simplu răzbunări care îmbrăcau o haină ideologică. Partidele politice din opoziție au fost lichidate (cazul Partidului Național Țărănesc) ori s-au autodesființat (Partidul Național Liberal). După 1948 statul a fost pe deplin controlat de Partidul Comunist Român, care și-a schimbat titulatura
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
pentru această manieră sunt romanul Cu ce se șlefuiesc diamantele (1966), de fapt o narațiune „cu sertare” alcătuită dintr-o serie de povestiri distincte grupate după tehnica Decameronului, și volumul de nuvele Nume (1972). Romanul Drum de soartă și de răzbunare (1970), subintitulat „o baladă din Ardeal”, evocă figura haiducului ardelean Văleanu, iar Astă-seară îl arestăm pe asasin (1967) ilustrează genul romanului polițist. SCRIERI: Într-o gară, București, 1952; Ana Nucului, București, 1953; Prostul, București, 1953; Povestiri, București, 1955; Liniștea iernii
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
de mai, București, 1959; Revedere și alte schițe și nuvele, București, 1960; Poveste de dragoste, București, 1962; Ziua întâlnirilor, București, 1963; Cu ce se șlefuiesc diamantele, București, 1966; Astă-seară îl arestăm pe asasin, București, 1967; Drum de soartă și de răzbunare, București, 1970; Nume, București, 1972; Apocrife, București, 1975. Traduceri: Asztalos István, Inimă tânără, București, 1953; Süto´´ András, Candidatul necunoscut, București, 1954, A șaptea bucurie, București, 1954 (în colaborare cu Alexandru Aldea), Cireșe tomnatice, pref. Gálfalvy Zsolt, București, 1963 (în colaborare
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
Iosifescu, Artă și arte, București, 1965, 104-108; Valeriu Cristea, „Cu ce se șlefuiesc diamantele”, GL, 1966, 14; Victor Crăciun, Să discutăm despre eroii literari (la Remus Luca), LCF, 1966, 16; Ciobanu, Nuvela, 218-227; Eugenia Tudor, „Drum de soartă și de răzbunare”, VR, 1971, 3; Dicț. scriit. rom., II, 779-781. N.Br.
LUCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287861_a_289190]
-
moravurilor scriitoricești, roman satiric, scrierea excelează nu o dată în cultivarea umorului negru și în pitorescul de limbaj. Un tânăr scriitor pornit pe drumul consacrării este criticat mult prea sever de o „cronicăreasă” literară, iar furiosul nedreptățit alege ca armă de răzbunare seducția, împletind astfel romanul satiric cu acela de alcov. Începutul și finalul încadrează sarabanda orgoliilor și a răzbunărilor în rama insolitului transpus în cheie ludică. Autorul nu renunță nici acum la intertextualitate (este citat până și Kafka), scoțând efecte umoristice
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
tânăr scriitor pornit pe drumul consacrării este criticat mult prea sever de o „cronicăreasă” literară, iar furiosul nedreptățit alege ca armă de răzbunare seducția, împletind astfel romanul satiric cu acela de alcov. Începutul și finalul încadrează sarabanda orgoliilor și a răzbunărilor în rama insolitului transpus în cheie ludică. Autorul nu renunță nici acum la intertextualitate (este citat până și Kafka), scoțând efecte umoristice din folosirea livrescului în contexte ilare. Piesele de teatru, esențialmente livrești, reunite în volumul Cine l-a ucis
GARBEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287166_a_288495]
-
Cătălina Buzoianu, 1973), pentru care este distins în anul 1975 cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru teatru. Scrie și teatru radiofonic: Neuitata restanță (1979) și Planeta Sadoveanu. Mai publică două librete de operă, Arcade peste timp (Iași, 1977) și Horia - Vulturul răzbunării (Roma, 1980). Traduce pentru Teatrul Național „V. Alecsandri” din Iași piesele Celestina de Fernando de Rojas (premiera în 1972), Amfitrion de Peter Hacks (premiera în 1975) și Căpitanul din Köpenick de Carl Zuckmayer (premiera în 1976). SCRIERI: Prințul nisipurilor. Povestiri
FILIP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286996_a_288325]
-
relativă a acestor motive depinde de caracteristicile societăților implicate și de tacticile serviciilor de informații adverse. De exemplu, motivațiile unora dintre americani și britanici care au ales să își trădeze țara, începând din 1930, nu au mai fost lăcomia și răzbunarea, ci au avut o natură ideologică. În 1930, sovieticii au aflat că atracția pe care o exercita comunismul asupra unor studenți și asistenți de la Cambridge University, unii provenind din familii de seamă, a făcut ca atmosfera ideologică să le fie
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și ’80 par să fi fost motivați în special de lăcomie 19. În alt caz, cel al lui Edward Lee Howard, fost ofițer CIA care le-a oferit sovieticilor detalii operaționale esențiale privind activitățile agenției la Moscova, motivul a fost răzbunarea împotriva CIA, întrucât fusese concediat 20. În general, publicul supraestimează probabil utilizarea sexului pentru a afla anumite secrete și predominarea șantajului ca motiv pentru activități de spionaj, deși posibilitatea de a recurge la șantaj îi poate permite unui ofițer să
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]