2,034 matches
-
cuprinse umerii și Își lipi obrazul de al meu. Ne-am tot făcut o mie de griji pentru săracul om. În fine o să aflăm ce-i În capul lui. — Să sperăm. Trebuie să se fi Întîmplat ceva de s-a răzgîndit, naiba știe ce. — Mai contează? Își trecu degetele peste vănătăile de pe gîtul meu.) Principalul e că luăm legătura cu el. Vrei să-l vezi pe Frank, nu? — Absolut. Doar că... Nu prea știu ce să-i zic. E prea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sticlă cu eter plantată În mașina lui... — Nu le trebuie nici o dovadă. Frank continuă să pledeze vinovat. L-am văzut ieri - Îți transmite că te iubește. Păcat că nu vrei să-l vizitezi. Ai putea să-l convingi să se răzgîndească. — Paula... (M-am Întors și am apucat-o de umeri, Încercînd s-o trezesc.) Asta n-o să se Întîmple. Îmi pare rău că nu m-am dus să-l văd pe Frank. Știu că pare ciudat - Cabrera presupune că-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
piscină i-a umplut paharul lui Sanger. — Probabil că da. E un om ciudat, are multe toane și stări de spirit complicate. De ce l-or plăcea fetele, nu pot să-mi imaginez. — Chiar ar trebui să-l facem să se răzgîndească, am spus - apoi, Încercînd să dau vorbelor mele un ton mai imperativ, am adăugat: Dacă Sanger ajunge să se Întîlnească cu Cabrera, o să apară aici o armată de detectivi care o să scotocească și sub scîndurile podelelor. — Nu vrem una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ca prieten al proprietarei. După încă o săptămână de tatonări, Veterinara fu înștiințată: — Lăsați-l să-și rupă gâtul, le spuse. Un îngrijitor îi deschise porțile fără ca măcar să-l privească ori să-i spună vreun cuvânt. Avea chef să se răzgândească, dar credea că se face de râs, după ce insistase atâtea zile. Se îndoi cu tot corpul în față, lipit de grumazul animalului încălzit, și armăsarul îi simți frica. Păși în afară și se duse spre câmp ca spre un tărâm
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de o flacără după ce a incendiat cerul"... M-am gândit pe urmă până dimineață că singurul lucru uman la Nero a fost sfârșitul; faptul că n-a avut curajul să înghită otrava pe care și-o procurase; că s-a răzgândit după ce se gândise să se arunce în Tibru; că a ezitat să-și înfigă pumnalul în piept după ce i-a încercat vârful; abia când a auzit copitele cailor la poartă și-a deschis cu mâna tremurătoare carotida suspinînd: "Ah, ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
De ce se bucură și cutreieră colinele când i s-a oferit șansa să fie martir? De ce a crezut că e mai important pentru el să nu fie victimă când pentru asta făcuse totul și doar în ultima clipă s-a răzgândit și a preferat să trăiască? Nu mai lipsea decât să-și scoată din minte tot ce l-ar fi putut împinge să regrete că moare. Puțină indiferență și ar fi ajuns în mijlocul flăcărilor care l-ar fi făcut nemuritor. De ce
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ce cai? se răsti Paraschiv. Simțise în gură gustul sărat al sângelui și încleștase pumnii. Șeful se uită la el, zâmbi și vorbi iar: - Zi, tu ai și clanță mare, ia să ți-o-nmoi eu oleacă! Dar parcă se răzgândi, se plimbă puțin prin fața lor, strânse fălcile și așteptă. Tăceau. - Va să zică, nu spuneți! Se depărta cu mâinile la spate, învîrtin-du-se pe călcâie. Nu spuneți, bine... Se rezemă de masa hodorogită. Lor le ardeau obrajii de lovituri, îi privi. Sergentul iar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Există Însă talismane oculte care Îi amintesc că destinul său, călăuzit de norme misterioase, nu are nimic În comun cu marea Învălmășeală omenească: „Totuși, nu-mi scăpase din vedere că uneori ar fi dat să-mi spună ceva, dar se răzgândea pe loc, Înăbușindu-și vorba pe buze. Roșea el atunci sub suliman, i se Înnourau Într-adevăr ochii, așa cum mi se părea, Într-o foarte scurtă clipă de dare pe față a unei tulburări ascunse? Nu aș putea jura. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Helen îmi spusese că lui Ben i-a căzut cu tronc Hazel și, trecând pe lângă ei, am ciulit urechea la conversația lor. —...dar uneori e foarte puternică, spunea Ben cu convingere. Uite cum l-a convins pe Krogstad să se răzgândească. Dintr-un șoricel se transformă într-o forță a binelui, la final - morală, dar fără să-ți sară prea mult în ochi. Și trebuie să vezi cum se petrece schimbarea aceea. E vital să n-o percepi ca băgându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un copil pe umeri. Domnule, opriți-vă! strigă gardianul. Guttman nu-l luă în seamă. Acum agentul de pază începu să-și facă și el loc prin mulțime, risipind un mic grup de adolescenți. Vru să scoată arma, dar se răzgândi: ar fi stârnit panică. Mai strigă o dată, dar vocea îi fu imediat acoperită de aplauze susținute. Nu-i iubim pe palestinieni și nici ei nu ne iubesc pe noi, afirma premierul. Nu-i vom iubi niciodată și nici ei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
își zise Maggie. Guttman își făcea griji că așezarea pe care a întemeiat-o avea să fie cedată palestinienilor împreună cu toate celelalte orașe și sate evreiești la care va renunța Israelul. Încercase să-l convingă pe prim-ministru să se răzgândească. Și cu siguranță îi plăceau gesturile dramatice. Cu câțiva ani în urmă, se cățărase pe un acoperiș în Gaza și, afla și ea acum, sechestrase un hotel în Hebron, în urmă cu o generație. Un adevărat om de scenă, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Secretarul adjunct vrea să te vadă în cinci minute. Maggie își strânse hârtiile și se duse să închidă calculatorul. Era pe punctul de a ieși de pe site-ul ziarului israelian Haaretz, ultimul pe care căutase informații despre Guttman, apoi se răzgândi și intră repede pe prima pagină, să vadă dacă nu cumva apăruseră informații recente despre cazul Nour. Era un reportaj nou, pe care îl citi pe sărite. Evenimentul fusese descris clar ca un asasinat pentru colaborare: nu exista nici o mențiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
calendar cu harta întregii Palestine, incluzând nu doar Malul de Vest și Gaza, ci Israelul însuși. Un mesaj ideologic intransigent. Khalil al-Shafi se ridică din scaun pentru a-i strânge mâna lui Maggie. —Domnișoară Costello, am auzit că v-ați răzgândit în privința retragerii ca să veniți aici să opriți ciorovăiala noastră copilăroasă. Gluma și informațiile din interior pe care le presupunea nu o surprindeau. Nota rezumativă pe care i-o scrisese Davis o înștiințase că trebuia să se aștepte la un partener
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
poate nici n-ar fi așa rău... ARTUR: Cum? GARDIANUL: Nimic. Meditam și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și eu. Mă gândeam la dumneavoastră... ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ARTUR: Ce rost mai are? GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GARDIANUL: Îmbrânciți-ne! Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi tai singur capul? GARDIANUL (Printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
găleata cu apă, umple o ceașcă, i-o duce lui MACABEUS.): De ce ne caută ăștia? De ce? MACABEUS (Bea sufocat.): Ua! (Pentru sine.) Apă... PARASCHIV (Se duce, umple din nou ceașca și i-o aduce lui MACABEUS; în ultimul moment se răzgândește și i-o varsă pe față.): De ce? MACABEUS (Sare ca ars.): Te-ai țicnit? (Se șterge cu ce poate.) PARASCHIV (Imperturbabil, se întoarce, se așază jos, ia trompeta și începe să cânte.) MACABEUS (Ștergându-se mai departe, căscând.): Ce dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
singur... Ce v-am făcut eu? (Se șterge cu mâneca hainei pe față și se prăbușește pe un capăt al băncii.) Eu... eu sunt... călător prin ploaie... (Reacție violentă a personajelor; ȘEFUL GĂRII se ridică, se repede spre CĂLĂTOR, se răzgândește, se învârte în jurul scenei, își frământă mâinile; HAMALUL sare din cărucior, își șterge hainele de praf, se apropie de CĂLĂTOR; CASIERUL rămâne înmărmurit, se ridică respectuos de pe bancă; la una din ferestrele fațadei care sugerează clădirea gării apare capul IOANEI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
serios ori se juca de-a Lupul cel Rău și Scufița Roșie cu mine? Ce naiba erau prostiile astea și unde vroia să ajungă, În fond? Să mă impresioneze, să mă sperie, să mă facă să renunț? Nu Înțelegeam: dacă se răzgândise, n-avea decât să mi-o trântească de la obraz, nu să-mi livreze nebuloase infantile În chip de misterele Parisului și alte suspansuri ridicole. Am fost tentat să rostesc toate astea cu voce tare, dar m-am abținut și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu asasinatul era menită În chip vizibil să mă intimideze, să mă Înfricoșeze. Nu cred că se așteptau să iau de bună toată gogorița cu siguranța mondială și, așijderea, nu-mi imaginam că sperau În recunoștința mea eternă pentru că se răzgândiseră și-mi Întinseseră un colac de salvare În formă de răpirea din serai. Deși, mai știi ce poate flutura prin creierele Înfierbântate ale unor criminali de profesie? Chiar așa, ce poate fi În capetele unor astfel de oameni? Și, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Marea Adunare Națională și tot iese de-o fasole cu ciolan.“ Celălalt țigan se așezase pe ciotul acela de coloană și scosese o sticlă cu un lichid verzuliu. Bău cu sârg. Dădu să se ridice să vină spre noi, se răzgândi și se întoarse la locul lui. „Zi lu’ domni că e bine, să ne dea la ziar, că avem meserie“, strigă spre noi. „Ne-a dat și pufoici, și cizme, și mânuși, de toate ne-a dat partidul. Facem icspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi schimbe viața. Atunci, când începusem să fiu tot mai strâns legat de Lia. Într-o după-amiază, tot așa, pe la început de februarie, am așteptat-o în stația tramvaielor de la Cișmigiu. Am vrut să traversăm Cișmigiul, apoi ea s-a răzgândit, spunea că voia să-și cumpere ceva de la o mercerie de lângă „Tic-Tac“. Îmi povestea de-ale ei, cu vorbe aiurea, nehotărâte și absente. Se gândea la ceva, simțeam, și nu știa ce să facă, să-mi spună sau nu. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la subsolu’ cu tivitoare. Nu le-avea deloc cu morala de societate Riki. Am plecat împreună. Am mers mult prin ploaie, ocolind pe străduțele din spatele Muzeului, amânând parcă să ajung la stația tramvaiului de pe chei. Cât am așteptat, s-a răzgândit. Nu mai avea chef să vină la mine. Mi-a promis că ne vom vedea altă dată. A plecat, lăsându-mi un număr de telefon. Am rămas în stație, rezemat de grilajul metalic, privind, așa cum priveam de atâtea și atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dau de spaima Bulevardului, am luat-o eu de mână și am tras-o pe malul celălalt, lângă vitrina cu gablonzuri. N-a spus nimic. A dat doar să mă tragă iar după ea pe celălalt trotuar. Apoi s-a răzgândit. A izbucnit în râs, lipindu-se de mine, și am pornit în jos pe Bulevard. Nu știam pe atunci nimic despre coborârea în text. Nu-mi imaginam că poate exista așa ceva. Nu credeam - n-aveam cum să cred - în acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]