3,584 matches
-
că limba română e o limbă fonetică. Și atunci, „io“, nu „eu“ este corect. Și academicianul, și grăjdarul pronunță la fel. Așa cred io. - A venit ăla de la ziar, ți-am mai zis. Vrei să-l rad? Zi, că-l rad! Dar io nu, mă, lasă-l, că suntem vecini, mă-sa a fost profesoară la copiii mei! Mă rog, procesul ar fi semănat cu Procesul maimuțelor. O dispută textuală. Un atac textual nu putea fi anulat decât de un răspuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
publicat în FAMILIA nr. 4 un pamflet ("despre") împotriva Furtunilor. Un soț ofuscat. A ținut să-mi plătească aventurile cu Mariana Marin. Mi se spusese, dar Radu e un băiat prea deștept de aceea nu mă așteptam. Trebuia să mă radă cu armele criticului, onest, nu în tonul Săptămînii! Reaua-i credință și detectivismul sînt evidente din cap în cap. "Verbiaj metaforic"?! E posibil! "Contaminări semantice în lanț"?! Cea sesizată de el e unica +, poate, finalul la "Cartea de citire". Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pentru femei ca să găsească ce îl interesează. Produsele nu sunt disponibile nici măcar la magazinul pentru bărbați din Fifth Avenue. Cine ar putea ghici că găsește crema de ras chiar lângă rujuri? Nu mă îndoiesc că multe femei cumpără spumă de ras pentru partenerii lor, dar această abordare este demodată, în nici un caz nu deschide calea spre shoppingul de viitor. Gillette produce spume de ras pentru toate tipurile de piele, care sunt fără îndoială pentru bărbați. Dar de unde să știe bietul bărbat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
că găsește crema de ras chiar lângă rujuri? Nu mă îndoiesc că multe femei cumpără spumă de ras pentru partenerii lor, dar această abordare este demodată, în nici un caz nu deschide calea spre shoppingul de viitor. Gillette produce spume de ras pentru toate tipurile de piele, care sunt fără îndoială pentru bărbați. Dar de unde să știe bietul bărbat ce tip de piele are? Un afișaj explicativ ar rezolva problema, dar încă n-am văzut așa ceva. Recent am vizitat o farmacie aparținând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
fi simțit pustiul și întunericul din jur. În momentul ieșirii în Atlantic, lângă coasta africană, echipajul a trebuit să facă față unui atac pirateresc al felucilor maure, prilej cu care naratorul a descris micile vase, conduse de vreo cincisprezece oameni, rași în cap, doar cu un smoc negru în vârf : Bărcile lor, înguste și nepuntate, fără alt lest decât lestul viu al echipajului, purtau o pânză primejdios de mare, pe care vântul o înclina până deasupra valurilor. Se cerea o iscusință
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
reflecțiile asupra duratei lumii, prin observarea semnelor timpurilor și calcule privind sfârșitul, ci chiar prin existența și publicarea apocalipselor, întrucât aceste cărți scrise de personaje importante ale trecutului nu au putut deveni publice decât la Sfârșitul Veacurilor”137. G. von Rad, în Teologia Vechiului Testament, insistă asupra „tipului nonistoric de gândire” al apocalipticienilor. Ieșirea imediată din istorie pare să fie idealul tuturor autorilor noștri. Doar în metafizica hinduistă mai întâlnim un asemenea grad de devalorizare a timpului, a devenirii, lucru cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ce-a uitat acela să spună e că acest proces e Însoțit de o creștere a entropiei mediului. Căci ca fosfogips, steril, zgură, moloz ori cenușă, acești munți artificiali nu mai au nici semeția, nici soliditatea și nici naturalul celor rași de pe fața pământului. Natura Îi va integra desigur, cu un mare preț totuși, dar anularea entropizării nu va putea fi niciodată deplină. Iar folosul nostru e destul de modest: mutarea din loc a munților, continuată cu agricultura și consumul, și sfârșită
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
să te prind eu că ne tămâiezi iar, că ai băgat-o pe mânecă - l-a înțepat subțire și l-a amenințat glumind moș Dumitru. Mulți au spus și nu m-am tuns. Nici de data asta nu m-oi rade - a răspuns cu indiferență Pâcu. Costache nu s-a lăsat rugat de două ori și a umplut ulcelele cu vinul aburind. Moș Dumitru și-a tras ulcica mai aproape, a adulmecat-o ca un copoi și a gustat apoi pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
au promis când au venit, dar zmeii își bat joc de ei, le otrăvesc aerul, apa și hrana. Alți zmei au adus cu ei topoare și securi, mașini mari de doborât arbori. Aceștia nu se vor lăsa până nu vor rade toate pădurile și nu vor dărâma toți munții din Țara noastră.... Da, Lăcomia, e o zmeoaică rea și hrăpăreață. Mi s-a prezentat drept o veche prietenă a Țării noastre și a familiei mele. Mi-a promis că, împreună cu copii
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
vedere. Era bărbatul care s-a căsătorit cu mama ta0000000000000 Cutia mov o să distrugă America de Îndată ce-o s-o importe acolo... vagabonzii ăia ruși care cerșesc pe străzi În capitalism, o să-i facem noi și pe puțoii ăia! Să radem de pe fața pămîntului surplusul de forță de muncă! Să-i radem de pe fața pămîntului cu vechea cutie mov! Nu le da Ecstasy! Nu vrem ca ei să danseze! Ține-i deprimați, Împleticiți și incoerenți pînă mor! Fă-o mirobolant! Pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
mov o să distrugă America de Îndată ce-o s-o importe acolo... vagabonzii ăia ruși care cerșesc pe străzi În capitalism, o să-i facem noi și pe puțoii ăia! Să radem de pe fața pămîntului surplusul de forță de muncă! Să-i radem de pe fața pămîntului cu vechea cutie mov! Nu le da Ecstasy! Nu vrem ca ei să danseze! Ține-i deprimați, Împleticiți și incoerenți pînă mor! Fă-o mirobolant! Pune-o pe celuloid, pune-o pe panourile de afișaj. Doar ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
a tronului" e bucurie mare: Domnul cu Doamna, boieri mari, boieri mici, dregători, căpitani prăznuiesc "Strălucita izbândă de la Podul Înalt", prin "Ospățul de biruință". Boierii, în straie de sărbătoare, cu anterie și bărbi după datină bizantină; cei tineri, cu scurte, rași după nărav talian; toți mustăcioși, cu plete unse cu unt; nu puțini, legați cu feși, însemnați în bătălie cum șade bine unui viteaz. Se bucură. Toți sunt veseli, pe jilțuri rânduite pe lângă pereți, sau în grupuri, discutând cu aprindere; râd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de noptieră, și două scaune. Nu ea deloc primitoare, dar nu aveam pretenții, eram acolo numai pentru trei luni, iar majoritatea timpului aveam să mi-l petrec în birou, la muncă. După ce mi-am făcut o baie și m-am ras, mi-am schimbat hainele groase cu unele mai comode pentru temperaturile și umiditatea Limei și am coborât la parter, unde se aflau birourile. Dobre, șoferul-administrator, mă aștepta tolănit pe o canapea de pe holul din capul scărilor, parcă dormita. Când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
poezia amintită de însuși autorul: "Este cineva care dezghioacă / ghiocul lucios, rotunjit in aeternum de apele / inexistenței; un trăsnet / e nașterea miezului care trăiește, / E cineva care-ascultă, iubește, iubește în lacrimi inima pietrei înlăcrimate. / Solzii de aur ai mării îi rade cu greul cuțit albăstrui; buzele sale confuze bolmojesc un cuvânt de plăcere când peștele fără hotar, care-i marea, se zbate și geme ca o femeie iubită. E cineva, un copil care se joacă în praful / Căii Lactee; pulberea fină a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ei era apanajul celor de starea întâi, de la agă și spătar în sus? „În ziua când cineva îmbrăca caftan de boier mare, era trimis acasă cu alai, călare pe cal domnesc. Acolo îl aștepta berber bașa al curței, care-l rădea, însemnând cu briciul pe unde să lase să-i crească barba“ (I. Ghica, Introducțiune). În 1831, când Obșteasca Adunare a Moldovei urma să dezbată Regulamentul Organic, iar un tânăr ofițer controla în pragul sălii documentele participanților, logofătul Teodor Balș, ridicându
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
și alții): „Coconul Andronache era unul dintr-acei oameni din norocire rari, adevărați cameleoni a societății, care-și prifac sufletul și portul după vreme și împregiurări. Așadar, pănă acum de cinci ori își schimbă hainile. Întăi, la 1812 și-a ras barba și s-a îmbrăcat europenește. Pe urmă, în vremea domnului Calimah, luă iar costiumul lung. La 1821 bejănărind, îmbrăcă iarăși fracul și își rase și mustețile. Înturnându-se, iar luă șlicul. Apoi, la 1828, apucă din nou fracul, își lăsă
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
împregiurări. Așadar, pănă acum de cinci ori își schimbă hainile. Întăi, la 1812 și-a ras barba și s-a îmbrăcat europenește. Pe urmă, în vremea domnului Calimah, luă iar costiumul lung. La 1821 bejănărind, îmbrăcă iarăși fracul și își rase și mustețile. Înturnându-se, iar luă șlicul. Apoi, la 1828, apucă din nou fracul, își lăsă favoriți mari și barbetă și puse și ochilari. Zice că nu se va mai schimba, dar putem să-l credem?“ Da, putem în fine să
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Înștiințări din lăuntru, Curierul românesc din 17 august 1830 -, ca să dea dovadă a veacului în care ne aflăm și a simtimenturilor sale celor civilizate și nesupuse la prejudecăți, la 15 ale aceștii [luni] lepădând hainele cele purtate până acum, au ras barba și au îmbrăcat hainele Evropii cei civilizate.“ Într-un raport expediat din Sibiu la 4 septembrie, consulul austriac Fleischhakl semnala și el evenimentul: schimbarea vestimentară a boierilor Valahiei trecuse de rândul celor tineri („ja selbst einige alte Bojaren vom
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
decât în alte țări, ca de altfel și acum. Mi-a fost mai greu să conving în țară, când am fost întrebat cum aveam de gând să apăr poziția României, că în Convenția în cauză nu este vorba numai de rase în sensul literal al cuvântului, ci, mai ales, de persoane de altă origine etnică, deci de minorități. Am demonstrat în fața Comitetului, punct cu punct, că minoritățile în România nu sunt discriminate, au locuri în funcții publice, în cultură, educație și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
liber, nesupus convențiilor de niciun fel. O tentativă am avut, totuși să intru novice franciscan la San Damiano, la doi pași de Bazilica San Francesco d'Assisi, dar, un frate, Ugo, m-a convins că am familie acasă, iar haina, rasă de minor conventual nu-l face pe om mai credincios, ci importantă este trăirea credinței în Isus Cristos, indiferent unde. Fiecare val cu noutatea și identitatea sa lirică A.B.Domnule Adrian Popescu, ne-am revăzut cu mare bucurie la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
a două familie... Așa judecam atunci... O tentativă am avut, totuși să întru novice franciscan la San Damiano, la doi pași de Bazilica San Francesco d'Assisi,dar, un frate, Ugo, m-a convins că am familie acasă, iar haina, rasă de minor conventual nu-l face pe om mai credincios, ci importantă este trăirea credinței în Iisus Cristos, indiferent unde. A.B.Se mai scrie literatură, poezie? Aveți încredere în nouă generație? Cum e noul val? Se scrie o poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prietenia însemnând comunicare / comuniune, încredere, bucurie. Atunci când vorbesc despre prietenii mei literari, cei pe care îi iubesc, vorbesc despre o completare reciprocă, despre un sentiment de siguranță în legătură cu ei. Mă bucură orice realizare a prietenilor mei, orice bucurie a lor. Rad și plâng alături și împreună cu ei. Cu prietenii mei din străinătate, majoritatea scriitori ori editori, mă întâlnesc, virtual, în fiecare zi. Dumnezeu mi-a dăruit prieteni literari frumoși la suflet, excepționali printre care ești și tu. A.B.Despre cărți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
milă!” Românii n-au știut să contracareze propaganda ungurească, așteptând să curgă evenimentele peste ei. Nu era vorba de a se răspunde la ură cu ură și nici să îndemne la omor; erau suficiente argumente pentru a tempera zelul „spendidei rase”. Armata română ocupase la 6 august 1919 Budapesta, punând capăt statului comunist condus de Bela Kun, retrăgându-se apoi fără să ocupe nici un teritoriu ungar, deși ar fi trebuit să se oprească pe Tisa. Nu s-a exploatat această situație
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
loc în preajma aniversării, ca în fiecare an, la 15 martie, a „revoluției” maghiare și secuiești, care a urmărit refacerea Ungariei Mari și a unui Imperiu unguresc în S-E Europei. Să ne așteptăm și în acest an ca reprezentanții „splendidei rase” ă ungurii de gradul II cu secuii și ungurii din Pustă, care intră în România ca într-o stână fără câini, să aniverseze „revoluția” lor mult trâmbițată, care de fapt este o contrarevoluție, desfășurată sub forma unui război purtat împotriva
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
îndeplinite, își radicalizează discursul, împrumută recuzita iredentistă interbelică, vorbește de o țară pe care, chipurile, ar fi pierdut-o de două ori, în 1526 prima dată și în 1918 a doua oară. Omul nostru, amețit de istoria milenară a „splendidei rase”, vorbește de „Noua descălecare” secuiască, folosind un termen luat din istoriografia românească, cu profunde semnificații: „descălecare” în sens de întemeiere de țară. Acum e mai clar: se cere întemeierea unei țări secuiești, care nu poate fi decât un bantustan, asaltat
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]