5,123 matches
-
caut acolo unde se Întipăresc de obicei amintirile, nu va trebui să caut un trup sau niște cuvinte. Voi privi reflecția luminilor pe cerul Romei - și dacă are dreptate el, voi găsi acolo sus și imaginea noastră. Sasha intră pe rampă, trecu de observatorul astronomic și coborî atent pe lângă Panoramica, și apoi ajunse În Piața Eroilor. Pe colină, ca Într-un turn de veghe, ca un catarg al unui stindard pe un teritoriu cucerit, se Înălța antena Vaticanului. Noaptea mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
un perete de lut și am început să alerg pe el în sus, se vedeau clar grunjii de pământ și straturile de ardezie, și atunci imaginea s-a depărtat, și am văzut că peretele înalt de lut e împânzit de rampe și cărări, că lucrau mulți acolo, un furnicar de oameni, săpând și dând cu târnăcopul și cărând piatră și pământ cu roaba, și s-a ivit o altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lucrau mulți acolo, un furnicar de oameni, săpând și dând cu târnăcopul și cărând piatră și pământ cu roaba, și s-a ivit o altă imagine în oglindă, și l-am zărit pe tata, era foarte slab, urca pe o rampă, ducând un sac de ciment în spinare, am văzut cum gâfâie, înaintea și în urma lui șirul era lung, purtau cu toții zeghe vărgată de pușcăriaș, am simțit un nod în gât, știam c-o să mă apuce plânsul, ei, și atunci imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i să-l pună pe Grubi pe targă și ieșind cu ei, afară. Sunetul unei mașini care se îndepărtează și gata... Pur și simplu i-am fi lăsat aici... Ar fi aplaudat o vreme, noi n-am fi ieșit la rampă, ei s-ar fi plictisit și ar fi plecat... Nu? Ar fi avut o teribilă senzație de gol, de pustiu... Ar fi fost ceva... (MAESTRUL DE CEREMONII se uită la ceas și mai dictează un semnal.) BRUNO: E o prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
vor fi niște imense gropi de gunoi și acolo vor trebui să se refugieze ultimele animale și ultimii oameni liberi de pe Terra. — Prea sumbru, protestă preotul. — Dumneavoastră știți că e adevărat, părinte. Dumneavoastră ați văzut familiile plimbându-se duminicile aproape de rampele de gunoi pentru că nu au alt loc în care să primească puțin soare o dată pe săptămână. Misionarul vru să spună ceva, dar se răzgândi. Apoi, cu un fel de impuls, pe negândite, bolborosi fără să ridice tonul vocii: — Dumnezeu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
sunete și puteau auzi, chiar și de la etajul patru, ori de câte ori se trântea ușa. Gândul acesta Îl apăsă. Când ajunse la ultima cotitură a scărilor, simți deja mirosul de ceapă, iar asta-l ajută mult să urce mai ușor și ultima rampă. Aruncă o privire la ceasul de la mână Înainte să introducă cheia În ușă. Nouă treizeci. Chiara avea să fie Încă trează, așa că o putea cel puțin să o sărute de noapte bună și s-o Întrebe dacă-și făcuse temele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
un etalon precis al dispoziției sale sufletești. Când se simțea bine, abia dacă păreau că există; când se simțea obosit, picioarele sale le numărau pe toate cele nouăzeci și patru. În seara aceea, era clar că cineva mai adăugase o rampă sau două. Deschise ușa, anticipând mirosulcasei, de mâncare, de miresme felurite pe care ajunsese să le atribuie spațiului În care locuiau. În schimb, intrând, simți doar mirosul de cafea proaspăt făcută, nici pe departe lucrul după care tânjea un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ore În urmă și trebuie să fi verificat poșta. Începu să urce spre casă, bucurându-se de primul cat, jos și cochet, vestigiu a originalului palazzo de secol XV. În capăt, scările coteau la stânga și continuau mai sus, În două rampe abrupte, spre etajul următor. Acolo Îl aștepta o ușă, pe care o descuie și o Închise În urma sa. O altă rampă de scări, acestea periculoase și abrupte. Se Încolăciră În sus și-l purtară spre ultimele douăzeci și cinci de trepte până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
cochet, vestigiu a originalului palazzo de secol XV. În capăt, scările coteau la stânga și continuau mai sus, În două rampe abrupte, spre etajul următor. Acolo Îl aștepta o ușă, pe care o descuie și o Închise În urma sa. O altă rampă de scări, acestea periculoase și abrupte. Se Încolăciră În sus și-l purtară spre ultimele douăzeci și cinci de trepte până la ușa apartamentului său. Descuie ușa și intră, În sfârșit acasă. Îl Întâmpină mirosul de mâncare gătită, aromele amestecându-se Între ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Joseph Însuși, era neașteptat. În aproape toate pozele, numai studenți handicapați, pe care eu abia dacă Îi remarcasem În treacăt prin campus, deși semnul alb pe fond albastru pentru persoane cu handicap era omniprezent, de la toalete până la telefoanele publice și rampe special amenajate pentru accesul În clădiri. În poze, unii erau În scăunele cu rotile, alții păreau lipsiți de vedere, iar la alții ghiceam un handicap mental. Era și o poză de grup, cu Père Joseph, igalaq și nepoata acesteia, Chena
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Joseph însuși, era neașteptat. În aproape toate pozele, numai studenți handicapați, pe care eu abia dacă îi remarcasem în treacăt prin campus, deși semnul alb pe fond albastru pentru persoane cu handicap era omniprezent, de la toalete până la telefoanele publice și rampe special amenajate pentru accesul în clădiri. În poze, unii erau în scăunele cu rotile, alții păreau lipsiți de vedere, iar la alții ghiceam un handicap mental. Era și o poză de grup, cu Père Joseph, igalaq și nepoata acesteia, Chena
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
scurgîndu-se precum niște covorașe de scamă, scuturate în bătăturile curților. Doru își derulă peste șchioapele mobilierului său, ca peste un baldachin, o prelată uriașă, foșnitoare, din plastic, curată ca dosul de nou-născut. Prelata îi fusese rostogolită din pod, pe o rampă, de către calfa zaharisită și moșmondită, Ioana. Căreia, după ce, într-adevăr, îi mulțumi, se văzu nevoit s-o zgornească, c-un călcâi ce i-l aplicase, la fix, în noada bucilor, după ce se dovedi că nici hodoroaga asta nu-l ajutase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Bucureștiul, cărând tot ce lepăda orașul. Mureau de tineri, loviți de oftică. N-aveau Dumnezeu, nici prieten, nici neamuri. Trăiau cu muieri fără căpătâi ca și ei. Acestea le lepădau copiii prin șanțurile Cuțaridei. Altfel, băieți veseli. Soseau dimineața la rampă, fluierând și înghiontindu-se, împingînd tumbăraiele grele, pline de gunoaie. Pe umeri, purtau mături lungi de nuiele. Desculți și flămânzi, bețivi și răi, trebuia să țipi la ei ca să te asculte, că și el avea o socoteală aici, lua leafă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
afară, câmp cât vrei. Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. Ținea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau la rampă, făcea socoteala chivuțelor care adunau trențe pentru o fabrică de textile și strângea sticle sparte împreună cu muierea. Punea ban pe ban să-și cumpere un loc mai la față spre Grivița, să-și ridice o casă când n-o mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spre marginea gropii, de-a lungul drumului Cuțaridei. Lume nevoiașă, ceferiști de lucrau la stat, meseriași pe banii lor, niște zidari, plini de copii, cu muieri frumoase și parșive, un negustor care ridicase odăi de zid și deschisese circiumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier și ucenic; semăna a așezare, nu-i mai era frică iarna când cădeau viscolele. Spre malurile de lut ale gropii, nu se îndesa nimeni. Anii treceau pe neștiute. Încet, încet, maidanul se umpluse într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
plăcea, mai cereau. Limbile se dezlegau repede. Înjurau și băteau cu pumnii lor mari în tejgheaua șubredă. Câte unuia i se făcea a harță, de-abia îl scoteau ceilalți pe ușă, să nu-l supere. Când însera, soseau cei de la rampă. Cu muieri cu tot, cu gîtlejele uscate de fumul gunoaielor, osteniți. Șoferii întorceau camioanele, trânteau ușile de tablă și năvăleau să se răcorească. Hainele miroseau a resturi încinse, dar nimeni nu se sinchisea. Aburul țuicii era mai puternic. Ciupeau în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înghețat. Mirosea a paie putrede, și frigul o învălui, pătrunzîndu-i prin fustele largi. Orașul își aprindea în depărtare luminile verzui. Zări gardul lui Stere. Câinii de la bordeiul lor lătrară, apoi îi ieșiră înainte, gudurîndu-se. Grigore arunca zăpada făcând cărare spre rampă. 18 - Ei? o întrebă. Femeia răsuflă, intrară în bordei și îi povesti pe scurt că socrul e om la locul lui, că ar da fata și că ea crede că o să-l căpătuiască pe cârciumar. - Bun, bun, mormăia bătrânul. Dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aibă de lucru. - Ai scăpat, ușchitule, spuse Oacă, încă buimac de somn, da te-om vedea noi... Se întinseră apoi liniștiți sub mal, unde era mai adăpost de frigul dimineții. O ceață albă se lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De cu ziuă, Florea le spuse că în noaptea aia trebuiau să vină la groapă niște căruțași cu iepe de șișic, să le dea în călă"eală la armăsarii unuia, moș Leu, de păzea într-un bordei averea primăriei de la rampa de gunoaie. Treaba se făcea pe șest, să^nu afle statul și să-i puie la impozite. Caii păzitorului tot cai erau vrea să zică, în putere și cu sămânță bună. Nu era cîflînă sau hîță în groapa lui Ouatu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Spre seară, o promoroacă aurie scălda fundul gropii. Vântul, ca briciul. Au plecat câte unul. În urmă rămăseseră Gheorghe cu ucenicul. Noaptea veni repede, umedă și senină. Își împărțiră locurile. Paraschiv ținea tira la un dâmb, în drumul căruțelor, lângă rampă. Sub ei se vedea lumina bordeiului și în țarcul întunecat se mișcau umbre mari. Armăsarii sforăiau înfiorați. Pungașii auziră copitele potcovite bocănind și nechezatul unuia mai neastâmpărat. Apoi se lăsă liniște. Așteptară așa, vreme de un ceas, culcați pe burtă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vesel. Dacă mai soseau alții, însemna că o să-i crescă și lui deverul. Răcoarea serii cădea abia simțit. Căruțele goale își sunau roțile și osiile spre Grivița. Zări focurile țiganilor puși să păzească stivele. Flăcări vesele se aprinseseră și pe rampă. Se întorseseră gunoierii. La lumina lămpilor, Grigore le împărțea lopețile și măturile. Glasurile lor se auzeau înăbușit. Negustorul se gândi că 73 trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie frumoasă de zid, clădită pe temelie sănătoasă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trecuse și iarna. Acum avea casă ca lumea, își făcuse prăvălie frumoasă de zid, clădită pe temelie sănătoasă. Începea să se așeze. Deschise poarta. Prin fereastra aburită se vedeau capetele câtorva mușterii și umbra Linei. Trecu pe Ungă gard, spre rampă. Voia să simtă de acolo, de sus, mirosul nopții de primăvară. Își descheie nasturele de la gât al cămășii și vântul șovăitor i se strecură pe piele, învăluindu-l, rece ca o apă. Pașii i se înfundau în noroiul gros, scotea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din Moldova. În ea zăcuse de tifos, că nu-l luase Ă-lde-sus, să nu se mai canonească. Necăjit, se vedea bine. Dumnezeu îl știuse cum adunase banii de loc. Și-a ridicat casa singur, cu palmele. Ne-vastă-sa aduna bălegar de pe rampă, se uita la vecini, speriată, îl amesteca în apă cu lut și lipea chirpiciul pe pereții de scânduri subțiri pe care bărbatul îi potrivise în grinzi. Au ridicat două odăi acoperite cu carton și muierea le-a spoit cu albastru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în Cuțarida și vreo doi precupeți de olteni care n-aveau în ce băga banii, puși pe negustorit. Ăștia își făcură grădinărie spre Tarapana, unde era locul mai gras. Tot cam la vremea aia, Stere află de la Grigore că spre rampă cumpărase o curea de loc unul Bică-Jumătate, de era brutar în Grivița. Se miraseră ce-l găsise, dar nu le trebui multă vreme să înțeleagă. În câteva luni, pe marginea tare a gropii se ridicară bordeiele chivuțelor care adunau sticlele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lua mai departe după ce dădea iepelor o mână de nutreț uscat la soare. Le mîngua boturile umede, le vorbea ca unor oameni și, când se întorcea seara, le împiedica, dîndu-le drumul în groapă să pască. El se odihnea sus, pe rampă. După ce le făcea voia, le închidea și trăgea la Stere, cerea o boască, mai vorbea. Spiridon îl cerceta, de pe unde este, sosea și Chirică, lua dorobanțul lui, își povesteau de ale lor, ca între oamenii săraci. Sifonarul dormea mai mult
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]