3,026 matches
-
a unui statut juridic internațional asemănător cu cel al Belgiei era în continuare, pentru elita politică românească, un obiectiv important. Problema prințului străin îi preocupa pe oamenii politici români și în timpul domniei lui Cuza, devenind un adevărat fir roșu ce reapărea mai ales în momentele de criză. În condițiile în care contemporani ai evenimentului de la 11 februarie 1866, dar și istorici 273 ce s-au ocupat de analiza lui s-au întrebat retoric dacă era necesară îndepărtarea lui Cuza în maniera
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
aceasta și datorită ipostazierii celor mai mulți dintre actorii implicați în rolul de oameni politici de a căror prezență în prima linie depindea chiar evoluția viitoare a întregii societăți românești 665. Nedorind ca spațiul public să fie dominat doar de conservatori, liberalii reapar și ei la scurt timp după ziua de 11 febriarie 1866, încercând să se folosească la maxim de tribuna pe care le-o oferea ziarul Românul. Una din preocupările lor importante erau în această perioadă explicarea către întreaga națiune a
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
în terapia imunosupresivă de întreținere, dar poate fi folosit singur, în terapia de inducție sau tratamentul rejetului acut sever. Induce depleția limfocitelor T circulante, în câteva minute până la ore de la administrare. După 48 h de la întreruperea tratamentului celulele CD3 pozitive reapar. De aceea terapia imunosupresivă de întreținere necesită atingerea nivelurilor terapeutice înainte de oprire. De obicei doza este de 5 mg pe o perioadă variind de la 3 la 14 zile. Globulina antitimocitică (Thymoglobulină, Atgam): Este folosită ca terapie de inducție, dar și
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLEMENS AIGNER, WALTER KLEPETKO () [Corola-publishinghouse/Science/92112_a_92607]
-
cu medicul, avizat fiind de potențialul risc al recidivei litiazice. Cartea vine să atragă atenția pacientului, și să amintească medicului că, spre deosebire de afecțiuni precum apendicita acută sau amigdalita acută, care odată rezolvate chirurgical nu mai recidivează, litiaza renală poate să reapară oricând. Suntem Încă timorați de vremuri și mentalități și nu prea am descoperit curajul să putem vorbi deschis unii cu ceilalți. Această carte Încearcă să “acopere” acest neajuns, Îmbunătățind comunicarea Între medic și pacient pe de-o parte, iar pe
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
Îi scoate din Încurcătură pe acei pacienți care nu au toleranță digestivă, ți deci nu pot Înghiți nici o tabletă. Doza uzuală este de 1 fiolă 30mg, cu administrare doar intramusculară (se va evita injectarea intravasculară!). În cazul În care durerile reapar se poate continua administrarea de KETOROLAC (KETANOV), o fiolă la 6 ore, doza zilnică nedepășind 120mg. Un mare avantaj este că după administrarea primei fiole intramuscular, În cazul reapariției durerilor neînsoțite de grețuri și/sau vărsături, putem continua administrarea unui
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
terapeutică rezonabilă a fost nefrectomia. Din păcate prea mulți pacienți ajung În această situație care are, dramatismul ei. Decizia acestei intervenții, mai ales la un pacient cu litiază, nu este ușoară pentru că urologii sunt conștienți de faptul că boala poate reapare pe singurul rinichi rămas. Dar atunci când rinichiul nu mai este funcțional (hidronefroză subcapsulară, sau și mai grav, pionefroză) gestul chirurgical trebuie făcut! Trebuie să nu uităm că potențialul litogen nu a fost "extras" odată cu rinichiul, altfel spus maladia litiazică a
LITIAZA RENALĂ GHIDUL PACIENTULUI ŞI AL MEDICULUI by CĂTĂLIN PRICOP () [Corola-publishinghouse/Science/91500_a_93180]
-
să-mi spună că a lucrat în securitate și în Germania. Apoi mă privește lung, enervat, se uită la bocancii mei plini de pământ, la hainele umede de ploaie, sunt convins că a simțit și accentul meu de brăilean care reapare la lumină când sunt nervos sau obosit, și-mi spune : „Bă, tu trebuie să fii unul dintre ăia care merge sus la mănăstire, la Prislop. De când cu pelerinajul, ni s-a umplut orașul de moldoveni ca tine”. Apoi începe să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
un mormânt sau orice alt tip de lieu de mémoire, material sau imaterial. Toți acești pelerini, la care trebuie desigur adăugați turiștii culturali, adesea organizați de Biserici și/sau comunități etnic-religioase, mult mai numeroși (în agenda multor turiști obișnuiți au reapărut spectaculos după 1989 dimensiunile religioase/spirituale), trec unii pe lângă ceilalți, de regulă ignorându-se (pur și simplu ori voluntar), nu rareori privindu-se ostil, din inerția unor tradiții de suspiciune, dispreț, antipatie, rivalitate și chiar conflict. În mod ideal, pelerinii
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Telefoanelor din București, căci ea demonstrează capacitatea de adaptare a miturilor, pentru a supraviețui cu orice preț. În 1991, vechea placă de marmură În amintirea muncitorilor Împușcați la 13 decembrie 1918, ultimul monument comunist din capitală, a fost distrusă, ca să reapară apoi, Împodobită cu ghirlandele Partidului Socialist al Muncii. Noul text Îi asocia pe tipografii din 1918 cu cei „căzuți În zilele Revoluției din Decembrie” (sic!), deși nu se cunosc tipografi care să-și fi dat viața În 1989. Când nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
spus și despre cei din 1921, în plus, acelora li s-a intentat și un proces de pomină și au fost scoși, pentru prea multele greșeli de neiertat, în afara legii, în 1924. Problema e în altă parte: cum de-au reapărut? Ce forțe nevăzute au împins la suprafață nostalgicii epocii Ceaușescu? Nu este niciun miracol, a ieșit din bulversata societate românească, debusolată, mințită, prostită, jefuită, alungată din țară, fermentul principal fiind nepăsarea, hoția și prostia tuturor guvernelor postdecembriste, care au netezit
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să-i ucidă pe aceștia din urmă, fie occidentali - care, În concepția lor, trebuiau alungați din Peninsula Arabă -, fie credincioși musulmani care nu le urmau calea. Membrii mișcării au dispărut din ochii opiniei publice În anii ’80 și ’90 ca să reapară din nou, animați de aceeași ideologie distructivă. Întrebarea pe care Al-Sudairi a uitat să o pună este: ce vor face saudiții cu această mișcare? Dacă noi, ca națiune, refuzăm să analizăm cauzele primare, cum am făcut În ultimele două decenii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
al Doilea Război Mondial: "Este oare războiul un semn de vitalitate?" "Dimpotrivă, este un semn de depravare, de disperare și de lipsă de respect față de omenire"219. Iorga asigura apariția ziarelor purtătoare de stindard ale crezului său sămănătorist . "Ramuri" a reapărut în martie 1919 și a continuat să apară, cu unele întreruperi, chiar și după moartea lui Iorga, pînă în 1944. În ianuarie 1928, Iorga a fondat o nouă publicație literară intitulată "Cuget clar". A apărut pînă în aprilie 1936 și
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
martie 1919 și a continuat să apară, cu unele întreruperi, chiar și după moartea lui Iorga, pînă în 1944. În ianuarie 1928, Iorga a fondat o nouă publicație literară intitulată "Cuget clar". A apărut pînă în aprilie 1936 și a reapărut sub numele de "Noul sămănător" . Principalii colaboratori erau Iorga și scriitorul sămănătorist N. Batzaria. Criticii literari români aveau îndoieli în privința talentelor lui Batzaria. Meritul acestuia consta în capacitatea lui de a respecta cu strictețe linia sămănătoristă. Mai era și Brătescu-Voinești
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Șocul și groaza prin care trecusem au fost atât de mari, încât o bună bucată de timp nu m-am putut clinti din loc. Aș fi vrut s-o iau la goană, mă temeam îngrozitor ca nu cumva jivina să reapară mai aproape de uscat, ca nu cumva să se înalțe chiar la picioarele mele. Dar mădularele mi-erau ca împietrite, iar inima îmi bătea cu atâta violență, încât orice efort în plus m-ar fi putut doborî. Marea își reluase calmul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
parcat în iarbă, cu botul îndreptat spre Golful Raven. L-am văzut pe Gilbert sărind afară din mașină și deschizând portiera pentru pasageri. Lizzie dispăru în automobil. Ambele portiere fură trântite și vehiculul dispăru după cotitură. Câteva minute mai târziu, reapăru pe drumul spre hotel. L-am urmărit până ce a trecut dincolo de hotel și s-a făcut nevăzut pe drumul ce duce spre uscat. Pe urmă m-am întors în turn și am ridicat sandaua ruptă a lui Lizzie. O fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de sus, iar buzele i se răsfrângeau. Efectul era teribil. — Nu erai beat, și-ți amintești bine, Charles. Încercam să mă gândesc la linia pe care era preferabil să o adopt față de femeia asta periculoasă. Neîndoielnic, nu mă așteptam să reapară în viața mea. Dar acum că se rematerializase, îi recunoșteam și-i respectam stilul. Vaza spartă, oglinda făcută țăndări nu erau semne gratuite. Dar de ce tocmai acum toate aceste aduceri aminte, ce le declanșase oare? Referirea la Lizzie constituia cheia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
schimbat, și totuși nu s-a schimbat... vreau să spun că e un noroc incredibil să o reîntâlnesc în felul ăsta, e mâna destinului. Și a avut o viață atât de nefericită, s-ar zice că s-a rugat să reapar, și am reapărut. — Și... deci...? — Deci am s-o salvez și am s-o fac fericită pentru tot restul de viață cât ne-a mai rămas. Da, era foarte simplu, și nimic altceva nu s-ar putea dovedi de folos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu s-a schimbat... vreau să spun că e un noroc incredibil să o reîntâlnesc în felul ăsta, e mâna destinului. Și a avut o viață atât de nefericită, s-ar zice că s-a rugat să reapar, și am reapărut. — Și... deci...? — Deci am s-o salvez și am s-o fac fericită pentru tot restul de viață cât ne-a mai rămas. Da, era foarte simplu, și nimic altceva nu s-ar putea dovedi de folos, decât soluția radicală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
părinții adevărați, întotdeauna zicea că are de gând să facă așa ceva. Vorbea întruna de ei și uneori îi plăcea să-și închipuie că poate sunt bogați. Oricum ar fi, acuma-i dispărut. Dispărut. — Nu lua lucrurile în tragic, Hartley, o să reapară. Știe unde locuiți, nu-i așa? Într-o bună zi o să se ivească. O să vină acasă când o să se trezească cu buzunarele goale. Toți fac la fel. Hartley scutură din cap. — Uneori, nu doresc să se mai întoarcă. Adeseori îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un gest fermecător și își îndepărta de pe ochi și de pe frunte buclele grele, îmbibate. Reușea acel craul lipsit de efort, pe care eu nu l-am stăpânit niciodată și, în exaltarea lui marină, se cufunda vertical, dispărând sub apă și reapărând în cu totul alt loc, cu un chiot de triumf. Și eu mă simțeam cuprins de o încântare la fel de nebună, iar marea era veselă și gustul apei sărate era însuși gustul speranței și al bucuriei. Râdeam, gâlgâiam apa din gură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mi-am dat seama că s-a dus ca să se asigure ce face Ben, sau pe unde se află. Poate că se îndeletnicea cu consolidarea obiectelor de porțelan. Am așteptat timp de un minut chinuit și apoi am văzut-o reapărând, fără șorț, după care a alergat la gardul de pari, s-a aplecat pe sub sârmă [i a venit fugind prin iarbă, către mine. M-am retras câțiva pași, într-o poieniță de sub un frasin. O creangă masivă fusese smulsă din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
simțisem niciodată de când mă părăsise Hartley, cu atâta vreme în urmă. Deșteptasem cine știe ce demon adormit, pusesem în mișcare o mașină mortală; și ce avea să fie, avea să fie! A doua zi dimineață s-a întâmplat ceva, și anume a reapărut Rosina. După oribilul meu interludiu nocturn, reușisem să adorm. Posibil că simplul fatalism m-a azvârlit în brațele somnului. N-are decât să vină Ben, n-are decât să dea foc casei, n-are decât să mă omoare! Meritam să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în bună parte, dispus să-l consider un vis. Zăceam pe podea, sub un maldăr de pături, singur, privind odaia iluminată de flăcările pâlpâinde ale focului. Aveam simțământul inexorabil a ceva ce trebuia să fac imediat, înainte ca cineva să reapară și, mai ales, înainte de a uita un fapt de extremă importanță, pe care-l simțeam gata să mi se șteargă din minte. Trebuia să înregistrez faptul acesta atât de important, să-l prind și să-l rețin înainte de a se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
exista nici un fel de urgență, nimic de plănuit, nimic de realizat. „Și ce să fac cu ea, o întrebam pe Hartley, ce să fac acum cu iubirea asta ce ți-o port, pe care ai reînsuflețit-o atât de cumplit, reapărând în viața mea? De ce te-ai mai reîntors, dacă știai că nu-mi poți împlini cerința? Ce mai pot face acum cu întregul mecanism inutil al iubirii mele, care și-a pierdut obiectul ac]iunii? Nu mai pot face nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am anunțat pe cei de la British Musem că-și pot lua de pe acum cărțile. Presupun că am procedat bine, deși e oarecum o impietate să îndepărtez din casă posesiunile lui James. Să însemne acest lucru că mă aștept să văd reapărând în orice moment? În timp ce scriu, ating cu cealaltă mână piatra cafenie cu cercuri albastre pe care James a ales-o din colecția mea de la Capul Shruff. Când am sosit aici, am găsit-o pe birou; poate că și el a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]