12,341 matches
-
o activitate intensă de combatere a propagandei ostile României, promovată de cercuri de inspirație iredentisă cu puternice puncte de sprijin la Viena, menită să întârzie procesul de apropiere a României de structurile integrării europene și euro-atlantice. Prin demersuri stăruitoare la redacții, la factori de decizie politică, a contribuit la corectarea relatărilor răuvoitoare asupra realităților din România, apărute în zona mass-media austriece, îndeosebi asupra situației minorităților, dezvăluind substratul antiromânesc și incompatibilitatea unor puncte de vedere orientate spre trecut cu conceptul de unitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
a dat examen de admitere la Facultatea de Ziaristică a Universității din București, obținând licența în 1958. Stagiatura a parcurs-o la ziarele "Dobrogea Nouă" din Constanța și "Steagul Roșu" din Petroșani Hunedoara. In 1960, a intrat prin concurs în redacția revistei "Viața studențească" din București, unde a lucrat până în 1966. In această perioadă, a colaborat cu articole, comentarii și informații la majoritatea publicațiilor centrale, cât și la unele din provincie. La "Viața studențească", a avut colegi pe Marin Sorescu, Adrian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
temporare la Tirana (1974) și Geneva (1975). În 1981, a fost transferată din M.A.E., în cadrul "rotirii cadrelor", la Centrala Industriei Bumbacului-București, unde a lucrat la Compartimentul de organizare și normare a muncii. În 1984, s-a transferat la Redacția Publicațiilor pentru Străinătate "România", unde a asigurat, în cadrul colectivului, traducerea textelor la mai multe reviste și, cu caracter permanent, a revistei Ambasadei României la Moscova "Orizonturi românești" (până în 1991). În cadrul schimburilor redacționale, a fost în delegații în țară și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
mai trecut greșeala pe al doilea exemplar. Și tot din viteză, ștampila rotundă cu B.T.-ul s-a pus pe pagina albă. Necorectată. Revista s-a tras în cinci mii de exemplare. Napoleon, cum îl numeam pe secretarul general de redacție, a văzut greșeala după ce numărul se difuzase parțial. Niciodată "Ora" n-a fost mai cumpărată, mai căutată, mai citită, mai comentată. Am plătit mult și bine, vreo două-trei salarii, pentru "remanieri de tipar". Parte din tiraj a fost retrasă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
feresc de ele și de somnifere. Vreau control pe judecata mea. Aici e mai bună indiferența decît... Fără sentimente, fără medicamente. Îți lasă o sete cumplită, un gol în stomac. Veselie fără motiv și ochii în lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare altul decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București. Dispoziție pentru hlizeală, farsă, pentru glume-mentosan, pentru "La Piratul", cu pretenarul Fluturel, da, aveam. Mergeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
față. Se zgîia la mine, lua din vaza mereu plină cu flori proaspete o margaretă, o dalie, o crizantemă și o (le) stîlcea pe mijloc, cu degetul mare. Bont, cu unghie incertă. Pînă cînd o nevastă avară și acră năpădea redacția și-l expedia la piața Sfîntul Spiridon, după ceapă. Mai era și Pasăre (care a cîntat după cum i s-a cerut să cînte: pentru Săvinești, pentru nu'ș ce "ctitorie", pentru Transfagărășan, pentru metrou, pentru Casa Poporului), deși n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
poet, condeiul cu spada și cu el drept în inima dușmanului de clasă". Cornel Șoitu nu practica fraze de lemn. Le rostea doar pentru camuflaj, pentru acoperire. Nu cu ostentație, ca Alexandru Andru. Țin minte cum a apărut Andru în redacție, să ceară socoteală pentru o greșeală de tipar. Se răfuise într-un articol cu anticomuniștii și corectura scăpase un r în loc de c. "Trăsăturile esențiale ale eroului negativ, viclenia și rapacitatea" suferiseră o modificare: în loc de rapacitate, apăruse capacitate. "Vreau erată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
doua fază, au cîștigat mingea de set mediocrii cu instinct social. Mingea de meci i-a revenit unui rudimentar ca Genosse. Nici după "căderea tablourilor" nu se dumirise: "Stați liniștiți. A căzut Ceaușescu, nu Partidu'!", zice-se că striga prin redacție. Acuma are manager literar în Franța, pentru un documentar: Cotidianitatea sub dictatură. Cornel Șoitu profita de orice perioadă de relaxare ideologică să mai strecoare o semnătură de valoare, interzisă pînă atunci, alte teme decît Marxismul-umanist integral ori Partinitate și actualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de lemn" de la "a-ntîia" i s-a atribuit cui i se potrivea: celui mai iubit dintre tovarăși. Mai era și cuvîntul obtuz: pe-acolo: "lemn obtuz". Am rîs ("marea hlizeală" de la "Ora", ca să aibă colaboii‡‡‡‡‡‡‡‡‡ cum colabora și turnătorii din redacție ce turna) de episodul Ceaușescu-cap de lemn. Și Fluturel se înveselise: "Hai că-i bună. O uitasem p-asta". Trebuie să recunosc: Lucian m-a devansat și-n greșeli de tipar. A mea n-a fost atît de rafinată. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar surîzător și crud, elegant și parșiv. Colecționa "fîțulici" ca pe cămăși, colecționa picanterii ca pe cravate. Pe mine și pe Fluturel, mai tineri, ne captiva cu povești despre experiențe "nepermise". "Copii, ultima. Strip-teas-ul nebuniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu bilete de autobuz, cu timbre, cu pliculețe de ceai, cu capace de Ness, umplu pereții redacției. Se poate descifra orice în colajele mele: un fluture înghițind un elefant, o libelulă ori un Concorde, harta României într-o gură de rechin, o gură căscată a urlet, un elefant cu gît de girafă. Așa e. Fariseul de Leandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
norii în albastru ceruleum cînd veneau la Iași cîrmaciul și cîrmacea. Genosse i-am zis noi, colegii, pentru că era-n stare să-i spună tovarășa și maică-si. Contribuise mult, de sus, de la cabinetul primului secretar, să fiu scoasă din redacție. "Nu-i o greșeală de tipar, e o manieră de subminare a politicii noastre, tovarășa Marievici". Teribil cum te puteau schimba scaunul, biroul important în care stăteai, funcția de mărime locală, plenara, lozinca și portretul Ceau. După eveniment '89, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
social..., ascensiunea economic... a Asiei, alte presiuni ale globaliz...rii (p...rțile întâi și a doua). Volumul se adreseaz... celor interesați de problemele economice și sociale ale ader...rii României la UE, de întrebarea „ce vom fi în Uniune”. Mulțumesc redacțiilor ziarelor Jurnalul Național și Ziarul Financiar pentru c... mi-au permis reunirea articolelor în acest volum și Editurii Polirom c... a f...cut posibil... apariția lui. Autorul Ce suntem, ce vom fi: Daniel D...ianu despre România și UE Pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
săi, amândoi din nordul Moldovei, s-au aflat temporar). Școala primară și liceul - la Suceava, între 1954 și 1965. Licențiat al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București, în 1970. Între 1971 și 1989 lucrează succesiv în redacțiile publicațiilor: Tomis, SLAST, România liberă, Magazin. Din 1990 - redactor la România literară. În 1995 devine redactor-șef al acestei reviste (ceea ce este și în prezent). Membru al Uniunii Scriitorilor din 1977. La sfârșitul lui 1994 înființează o editură particulară, Mașina
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stilul istorisirilor vânătorești. Totuși, însemnările cu acest subiect sunt, în general, pitorești și inofensive. Există însă și însemnări despre scriitori surprinzătoare prin rea-credință și inadecvare. Iată cum este evocat Nichita Stănescu, intrând, în seara zilei de 3 aprilie 1963, în redacția revistei Gazeta literară: „Purta un pachețel. Ceilalți l-au înconjurat. Pachețelul a fost desfăcut. Pe obrazul poetului domina un zâmbet de copil idiot. Dintre hârtii, el scoase o jucărică englezească din tablă, care voia să însemne un automobil de pe la 1920
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuvinte: autorul nu este un dramaturg. Lucacel merge mai departe Pe vremea când lucram la revista Magazin, am făcut o glumă de care mi-a fost apoi rușine multă vreme. Un bătrân cam într-o ureche m-a vizitat la redacție și mi-a trântit pe birou manuscrisul unui roman de aproximativ 600 de pagini, ‹ cerându-mi să-l public. I-am răspuns, fantezist, că l-aș putea publica numai dacă l-ar traduce întâi în franceză. Eram sigur că pretenția
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
că l-aș putea publica numai dacă l-ar traduce întâi în franceză. Eram sigur că pretenția mea, absurdă, îl va descuraja să mă mai caute. Iată însă că peste trei luni m-am trezit din nou cu bătrânul în redacție; el mi-a pus de data aceasta, în brațe, versiunea franceză a romanului! Muncise zi și noapte la traducere numai ca să și vadă opera publicată. Am jurat atunci, în sinea mea, că n-am să mai fac niciodată asemenea glume
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
unei medalii (Medalia Muncii), a unui titlu onorific (Profesor Evidențiat), a unei gradații și a câtorva salarii de merit, specifice sectorului de învățământ. În plan extradidactic, menționez colaborarea cu Editura Didactică și Pedagogică în calitate de membru în Consi liul redacțional al Redacției de limba și literatura rusă, ucraineană, sârbă, cehă și slovacă, de autor de manuale pentru minorități, de recenzor și referent științific al unora dintre acestea (Citirea pentru clasa a V-a, Teoria literaturii pentru clasa a IX-a și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
si se precizează și data înhumării în cimitirul Bellu din București, adică 19 februarie 194190. Probabil data decesului său a fost 16 sau 17 februarie 1941. Decesul său a fost perceput ca o gravă pierdere de către cremaționiști români ai epocii. Redacția Flăcării Sacre își exprima regretul astfel pentru dispariția unui "erudit și neînfricat preot", care a susținut cauza cremațiunii până la moarte, fiind alături de cremaționiști. Se accentua că meritul său deosebit a fost acela că a demonstrat în mod convingător compatibilitatea cremațiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
străini, spune Manfred Marklund. Când e vorba de străini, nu trebuie nici o dovadă. Pot să apară în Lillsjöliden sau Åmträsk sau Morken și nimeni nu are idee ce treabă au ei acolo. Iar după câteva zile îi fac să dispară. Redacția centrală e destul de încântată de străini. Dar trebuie să te ferești să-i lași să se stabilească aici, adaugă el. Atunci pot să provoace orice. Și ești silit să dai în vileag adevărata lor ființă. Poți fi obligat să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
așa de violent și atât de îndelung pe același genunchi sau articulație, că începea să sângereze. Atunci trebuia să-i pun un plasture înainte de a-mi citi mai departe. Lui Manfred Marklund i s-a propus să se mute la redacția centrală. Sau a fost rugat. Ieri a venit cu scrisoarea de la redactorul-șef. Eu tocmai înregistrasem acel mic fragment cu cititul și scărpinatul până la sânge. Era transpirat și cu răsuflarea tăiată. Tot agita hârtia, deși ploaia și vântul o mototoleau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la largul tău, continua redactorul-șef. Aici e așa de plin de întâmplări senzaționale, că abia poți să le faci față: incendii, asasinate, accidente de mașină, violuri, procese, campionate districtuale, înmormântări și jubilee de o mie de feluri. Aici, la redacția centrală, sosesc de asemenea războaiele lumii, direct prin semnale din eter, prinții mor și sunt puși în groapă, vedete sport înving și dispar. Da, aici se află prezentul, strâns la un loc într-un alt fel și mai desăvârșit decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să părăsesc vreodată Avabäckul! Uneori, am spus, suntem purtați în direcții în care nu vrem s-o luăm. Trebuie să deschidem brațele, să lăsăm pe altul să ne prindă centura de siguranță și să ne ducă. VIGNETA Dacă plec la redacția centrală, a spus Manfred, atunci trebuie să mergem toți: Eva, eu și micul Manfred. Noi nu putem să ne despărțim. Dar acolo Eva își va găsi pe un altul. Ea este așa de frumoasă și de vrednică de dorința celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
așa de frumoasă și de vrednică de dorința celorlalți! Va sucomba tentațiilor orașului! Și niciodată nu va fi posibil ca micuțul Manfred să-mi urmeze în scris corespondențelor. Nu, am spus eu. Probabil că nu. Ca să nu mai vorbim despre redacția centrală propriu-zisă, a mai zis Manfred. Toți acei oameni care nu fac nimic altceva decât să scrie! în gândurile sale putea să vadă deja redacția centrală în fața lui. Ea semăna într-un mod neliniștitor cu sanatoriul din Hällnäs, unde acumulase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
în scris corespondențelor. Nu, am spus eu. Probabil că nu. Ca să nu mai vorbim despre redacția centrală propriu-zisă, a mai zis Manfred. Toți acei oameni care nu fac nimic altceva decât să scrie! în gândurile sale putea să vadă deja redacția centrală în fața lui. Ea semăna într-un mod neliniștitor cu sanatoriul din Hällnäs, unde acumulase ea cea mai mare parte din pregătirea lui de-acum, unde viața și moartea fuseseră unite până la identificare și unde Manfred își pierduse un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]