1,989 matches
-
ecologică: Essai sur l'histoire humaine de la nature (1968), La société contre nature (1972), Hommes domestiques et hommes sauvages (1974). Cînd era deja recunoscut ca important șef de școală în psihologia socială, întrerupe din nou seria cercetărilor începute pentru a redescoperi un domeniu abandonat sau puțin frecventat pînă atunci: psihologia maselor. În Introducere, el dezvăluie motivul care l-a "obligat" să scrie acest tratat istoric asupra psihologiei maselor: dezamăgirea celui care a crezut în victoria maselor și constată că, în plin
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
aruncăm o privire-n urmă, vedem că trăsăturile de mai sus au suferit o extindere considerabilă și s-au ivit în mod independent pe mai multe coontinente, fără a se fi difuzat programat. Această soluție identică la o problemă identică, redescoperită de atîtea popoare dispersate, reprezintă o neliniștitoare enigmă a istoriei umanității. Să sărim acum peste veacuri și să ajungem în societatea modernă, fără a-ncerca să ne justificăm saltul. Iată așadar motivele care ne autorizează să vorbim despre un despotism
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
demonstrația. Ce puține sînt lucrurile demonstrare! Dovezile nu conving decît spiritul. Tradiția este cea care aduce dovezilor un plus de putere, de cruzime, ea înclină automatul care, la rîndu-i antrenează spiritul fără ca acesta să se mai gîndească". Inevitabil, psihologia mulțimilor redescoperă opoziția: dintre gîndirea indivizilor, conștientă pe de-a-ntregul, și gîndirea mulțimilor, de cele mai multe ori inconștientă și care "antrenează spiritul fără ca acesta să se mai gîndească". În existența curentă se manifestă cea dintîi. La individul aflat sub hipnoză, cea de-a
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
repetate ideile, actele, cuvintele etc., care ne plac în mod special ne procură o imensă satisfacție. Dar îi imităm pe ceilalți și pentru că dorim să ne conservăm energia și să ne economisim eforturile. La ce bun să te ostenești să redescoperi sau să reinventezi singur ceea ce alții au descoperit sau au inventat deja? Mi s-ar putea aminti, se adresează Tarde unuia dintre criticii săi, că dacă imitația este un fapt social, în schimb nu e deloc socială, ci naturală în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
în timpul căreia o idee, o soluție la care lucrau, se pregătește în surdină, fără știrea lor și fără să apară la lumina zilei, izbucnind cînd se așteptau cel mai puțin la ea. Uneori, constată că o avuseseră și o uitaseră, redescoperind-o mai tîrziu. În același chit, religia și personajul lui Moise pătrund, se difuzează în viața mentală a evreilor fără ca aceștia s-o dorească sau să-și dea seama. Ideile încolțite în mintea lor, departe de a fi dispărut, rămîn
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
antitotalitar”, parabolic și cu „cheie” Vitrina cu păsări împăiate (1994), topit, conform autorului, în 1986. Romanul Rătăcirea Domnului (1999) descoperă roata câtorva procedee postmoderne pentru a trata tema artistului de geniu în conflict cu societatea ostilă, iar Batalioane invizibile (2001) redescoperă parabola à la Coroana Izabelei, nu cu alte mijloace și posibilități decât acolo: un crater pe nouă nivele, ascuns în mijlocul unei câmpii, maschează de restul umanității o societate ultratehnologizată. Printre ingrediente se numără o serie de sexualizări frenetice, conspiraționism, atentate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
evenimente neplăcute, cum ar fi divorțul, șomajul, schimbarea slujbei sau a profesiei (apud Strong, DeVault, Sayad, 1998). Ca trăsături mai pregnante ale stadiului de „cuib gol” apar: lipsa copiilor din casă este o premisă pentru cei doi de a se redescoperi ca femeie și bărbat (eventual ca veritabili amanți); tonusul pozitiv al acestui stadiu este strâns legat de atașamentul față de viața publică și profesie, cărora li se pot dedica mai intens; sunt cupluri însă care resimt o mare pierdere odată cu plecarea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
moderând focus grupuri pentru afaceri. Tehnica a evoluat, din vremea lui Merton, de la o metodă de cercetare din domeniul științelor sociale la o metodă menită să fie de folos în domeniul afacerilor. În anii ’80, profesorii universitari au început să redescopere interviul de tip focus grup, de multe ori având de învățat de la cercetătorii de piață. Dar unele practici acceptate în cadrul focus grupurilor pentru afaceri pur și simplu nu funcționau în medii academice sau nonprofit. Universitarii au preluat unele strategii practice
[Corola-publishinghouse/Science/2050_a_3375]
-
către întărirea acelei democrații bugetare evocate de P.P. Carp. Efectul secundar al acestei asimilări incomplete și imature a principiilor civilizației este ridicarea unei arhitecturi mentalitare și juridice marcate, în termeni maiorescieni, de neadevăr și inadecvare. În locul politicii de durată, ce redescoperă rațiunile de a fi ale tradiției, generația „junilor corupți“ privilegiază explozia retorică și apelul la stat ca sursă inepuizabilă de alocații bugetare și de funcții. Falsa stare a treia este beneficiara unui progres ce duce spre potemkiniadă. Statul formelor fără
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
Originalul, născut din profunzimile unei ființe, care preferă să stea sub semnul tăcerii, sau al modestiei intelectuale, transpare și din naturalețea, prin intermediul căreia Ana Blandiana se lasă exprimată, în poezie. Creația devine, astfel, ritualul epifanic al unei prezențe, care se redescoperă sieși și celorlalți, redefinindu-se continuu. "Ana Blandiana nu joacă un rol sau altul, atunci când își compune poemele, ci este mereu ea însăși. O mie de poeme de Ana Blandiana înseamnă dincolo de semnificația fiecăruia, în parte o mie de prilejuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
fapt, laudă adusă somnului, ne vom referi și la un alt spațiu de refugiu, comun lui Lucian Blaga și Anei Blandiana și anume satul, cu toate elementele lui. Reconstrucția vârstei deja pierdute se face printr-o disperată încercare de a redescoperi elementele care compuneau acel Univers: "Acoperită de rouă,/ Țara frunzelor fragede,/ Câte milenii încă/ Nu vei obosi să te naști?/ Leagăn de nenorocire/ Atât de frumos încât nimeni/ Nu are timp să renunțe/ La verdele tău cimitir,/ Țărână bogată în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe vremuri, la câte o piesă cu Leopoldina Bălănuță, ca să o vedem pe Leopoldina Bălănuță și nu ca să facem cunoștință cu un nou personaj interpretat de ea, așa trecem de la un text la altul al Anei Blandiana, pentru a o redescoperi pe Ana Blandiana, pentru a-i înregistra, o dată și încă o dată, prezența". 51Vezi, Joaquin Maria Aguirre Romero, art. cit., p. 16: Cred că Ana Blandiana păstrează un sentiment vădit de nostalgie a unității primordiale, concepută nu ca un peisaj, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a fi capabil să iubesc pe altcineva") Înseamna că totul e cool pe lume. IV. 2. Noii libertini N-au trăit În secolul al XVIII-lea, n-au inventat romanul sadic. Fac parte mai degrabă din generația care l-a redescoperit, după 1968, generația lui Philippe Sollers. Literatura lor evocă cruzimea și energia instinctului, uneori autentic, alteori șarjat. Libertinii sînt, desigur, În același timp, niște dandy. Vor să epateze, cruzimea lor afișată este tocmai una din formele de manifestare a acestei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sinelui În mijlocul căreia stă Celălalt: Dumnezeu, Diavolul sau Femeia cu brațele și ochii larg deschiși. Rareori această dialetică a spiritului mediată de evenimentul Întîlnirii Celuilalt a reușit să fie relatată cu ironie și sarcasm: a reușit Marchizul de Sade, Nebunul redescoperit de istoria literară franceză abia după 1950. Povestea este altminteri destul de cunoscută și face astăzi dacă nu gloria cel puțin zvonul literaturii franceze contemporane. Personajul feminin X se Îndrăgostește de personajul masculin Y. X n-avea o imagine foarte clară
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
problemă morală, aceeași, dar plasată, enunțată și rezolvată diferit, ridicată de Camus În Străinul, ridicată, la modul creștin absolut, de Dostoievski În Crimă și pedeapsă: care este limita umană a libertății? Dostoievski răspunsese Dumnezeu și problema era rezolvată. Dar Camus redescoperă umaniatea În aspirația ei spre totalitate, În propensiunea ei criminală, În gregaritatea ei - jumătatea ei vitregă, blestemată, nesățioasă, nelimitată, programatic fascinantă pentru intelectualul francez al secolului XX, iar Lorette Nobécourt reface traseul descoperirii camusiene cu un bagaj Îmbogățit: experiențele liminare
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
mai bune cărți franceze pe 2002, alcătuit la fiecare sfîrșit de an de revista Lire), În care un pianist de jazz căsătorit, dezamăgit și obosit de trepidația vieții de artist, aflat departe de nevastă, se Îndrăgostește de proprietara unui club, redescoperă paradisul pierdut, Întîrzie la domiciliul conjugal și provoacă, indirect, moartea nevestei care pornise la drum să-l aducă acasă, salvîndu-l de el Însuși. La Christian Gailly temperatura, spuneam, urcă. Anii 1980 sînt lăsați În urmă. Aria de cuprindere a reprezentării
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
am spune, dar e prea mult: manifestarea unor urme, consecințele psiho-fiziologice ale unei absențe: doar o muscă - prea puțin pentru a fi ceva. Singur, protagonistul romanului minimalist, avatar al celui existențialist, reîncepe să trăiască. Pe nepusă masă, se Îndrăgostește, Își redescoperă corpul. Departe de a fi, În această descoperire, singur: dacă Toussaint scrie În 2003 un roman despre iubirea pierdută, Dominique Noguez, dominat și el În anii 1980 de prevalența tehnicii scripturale asupra conținutului, scrie un roman de dragoste În 1997
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
miezul unui ev aprins/ Să-i dăm dezlănțuiți a-nsuflețirii noastre vamă/ Cei ce nu ard aprins ca noi/ În flăcările noastre se destramă"/. Labiș restituie registrului poetic bocete, blesteme, orații de nuntă; redă poeziei pastelul, reînvie istoria aureolând prezentul, redescoperă mitul strămoșilor, casa părintească, folclorul și un bănuit sentiment al dezrădăcinării și al înrădăcinării. Poetul aude venind prin noapte cavalcade baladești și firul de argint al doinei, glia gemând de schije și otravă, ca o iubită, de aceea blestemă în numele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
înrădăcinării, al dezrădăcinării, mitul strămoșilor, al întoarcerii în anistorie sau la vechea Dacie sunt teme frecvente în poezia perioadei 1960-75. Am putea spune că tradiția constituie elanul vital al fenomenului poetic actual. Orientarea spre folclor, ca sursă de inspirație, este redescoperită, așa se explică nuanțarea bogată și proaspătă a motivelor populare. Au existat elemente folclorice în poezie și în perioada 1944-1960, receptarea lor s-a realizat în spiritul generației de la 1848, în sensul prelucrării și adaptării la subiectul ales: sunt cultivate
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de structură folclorică 2. Treptat, poeții trec la modificarea structurii izvoarelor folclorice, dau alte dimensiuni simbolului, toarnă în vers propriu tiparele prozodice specifice creației populare. Ei vor asimila folclorul după modelul cunoscut în poezia lui Arghezi, Barbu, Blaga 3. Poeții redescoperă forme de mimare a realității, forme de artă gnomică cu caracter aforistic și fantasticul extins până la grotesc; fondul păgân străvechi împletit cu elemente creștine, icoane, teme hagiografice, o paletă cromatic identificabilă în tehnica picturală a mănăstirilor, precum și motive folclorice cunoscute
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în dialog cu valorile umane perene: vitejia, visul, cântecul, iubirea sau ura: " Își amintiră golindu-și nectarul, Măcar odată dorul?" Evocarea se convertește în creație: "De ce taci trecutule orb/ Te umple cu vin să te sorb." La "Voroneț" poetul se redescoperă; el se confundă cu urmașii acestei lumi de albastru, căreia i se confesează. Va emoționa prin adevărurile spuse simplu, într-un spirit armonic și echilibrat, ce amintește de seninătatea clasicilor: "Albastru mineral/ e cel din casele țărănești./ Lui Rareș i-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ușor parodică, realizată pe două laturi pe de o parte,ochii copilului ce se bucură și trăiesc cu uimire și înseninare tot ce amintirea a putut păstra, pe de altă parte, trăirile omului matur, ale poetului trecut prin cultură, care redescoperă teme cunoscute într-o anumită epocă și pe care le privește detașat, dar și cu un anume romantism revendicat de locul în care s-a născut și format. Structura volumului ne trimite la "Amintirile" lui Ion Creangă și la "Desculț
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
emoției, un poet sentimental, indiferent de temele abordate. Volumele: "Floarea soarelui" (1953), "Versuri alese" (1955), "Carnet" (1961), "Oglinzi" (1963), "Aproape de pământ" (1968), "Na greul pământului" (1970) se înscriu în epocă prin temele ocazionale, civice, prin evocarea nostalgică a locurilor băștinașe. Redescoperă universul lui Francis James, ascultă tăcerea și vorbește despre misterul fără margini al sufletului, despre lumea de dincolo de moarte, despre vis și despre dragoste, despre un trecut care l-a obosit. Iată-l sentimental într-o evocare plină de candoare
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
se va considera ca fiind o victimă. El Îi va suspecta pe ceilalți de rele intenții, refugiindu-se În izolare, singurătate, alcool droguri, activități extravagante, misticism etc. Restaurarea Separarea va duce din nou la izolare, la Însingurarea individului. Persoana va redescoperi faptul că este singură, iar echilibrul său sufletesc și moral va fi Înlocuit de o stare de neliniște, de o tensiune angoasantă, de griji și preocupări pentru viitor. Soluțiile de refugiu nu vor putea acoperi sau compensa această singurătate, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de ultimă și deplină realizare de sine. Toate cele trei etape de restaurare, trupească, sufletească și morală, reprezintă efortul psihoterapiei morale, dar și semnificația interioară a acesteia. La capătul acestui efort, pe care persoana mea trebuie să-l facă, mă redescopăr pe mine. Dar această redescoperire de sine Îmi arată că persoana mea nu este, nu poate și, mai ales, nu trebuie să fie singură. Singurătatea, care Închide și strivește persoana, sfârșește prin a o anula În rigiditatea Încremenirii narcisiste. Eu
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]