10,187 matches
-
de Compostela. Nu e cu putință să Îi cunoști pe toți, nici măcar atunci când duci o viață mai puțin retrasă decât a mea. Dar o figură ca aceea a călugărului ar fi greu de uitat. Dante Încuviință, apoi se ferecă În reflecțiile sale. Monerre fu cel care curmă tăcerea. - Dar pentru ce m-ai Întrebat? Ce are de a face cu Brandan orașul meu Îndepărtat? - Aparent, nimic. Și totuși, există cineva care se jură că l-a văzut În acele locuri. Așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așeză lângă una din mesele cele mari. Luă o bucată lată de pergament și Începu să traseze o serie de linii, cu ochii mijiți, ca și când ar fi căutat prin adâncurile memoriei. Apoi se opri, contemplând rezultatul. După un moment de reflecție, mai adăugă și alte amănunte, apoi Împrăștie peste hârtie niște praf absorbant și i-o Înmână lui Dante. - Asta am văzut eu, cu mai bine de cincizeci de ani În urmă. Priorul ieși din sediul breslei cu puține certitudini În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îndată expresia Îi redeveni senină ca Întotdeauna. - Împăratul l-a trimit În Răsărit, În anul Domnului 1241, continuă Bernardo. Știi pentru ce? - O sarcină diplomatică. Să Împace disputa dintre Constantinopol și Vatatzes al Niceei, răspunse Arrigo după un moment de reflecție. Părea surprins de Întrebare. Dante avu impresia că, dintr-un motiv sau altul, fusese cât pe ce să nu răspundă. - Asta e ceea ce s-a spus, și ceea ce s-a scris În cronici. Însă eu mă Întreb dacă nu cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să se Întrebe dacă populația orașului New York Îl găsea cu adevărat chipeș. Paskert și Amory mergeau În tăcere spre hotelul lor. Paskert a rupt primul tăcerea. Vocea lui nesigură, de băiat de cincisprezece ani, cu un ton melancolic, a Întrerupt reflecțiile lui Amory: — M-aș Însura cu fata aia chiar astă-seară. N-a fost cazul să-l Întrebe despre ce fată vorbea. — Aș fi mândru s-o iau cu mine acasă și s-o prezint familiei mele, a continuat Paskert. Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unui criminal în serie. În interesul lui Baudelaire pentru violență, în nostalgia lui pentru trecut și prin revelarea de către el a lumii morții și corupției, auzeam ecoul unei litanii satanice care era cât se poate de contemporană și vedeam palida reflecție a unui tip diferit de ciminal, unul a cărui proastă dispozițe avea forță de lege. Nu prea am memorie pentru cuvinte. De-abia dacă pot să-mi amintesc cuvintele imnului național. Însă unele dintre aceste versuri mi-au rămas în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
botul unei oi. Da, domnule, răspunse ea pe un ton vesel. Sunt o mulțime de polițiști prin preajmă. Tu nu poți să-i vezi, dar ei sunt cu toții cu ochii pe tine. Înțelegi? Am văzut cum dă din cap în reflecția din geam. — Ești o fată foarte curajoasă. La această remarcă ea începu din nou să cânte, și mai tare, și mi-am dat seama că era cântecul Tineretului Hitlerist: „Steagul nostru îl vedem fluturând înaintea noastră, Steagul nostru înseamnă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mănâncă, iubește, dansează, cântă - adică, pur și simplu, dacă trăiește... A te reclama de la gândirea lui Aristip presupune acest loc comun: el este filosoful plăcerii și, ca atare, n-are rost să-ți pierzi timpul căutând la el materie de reflecție. Dată fiind pur și simplu reputația sa, ai trudi zadarnic căutând texte, pagini, lucrări sau mărturii utile pentru a trece dincolo de clișeele reținute de tradiție contra cirenaicilor. Acești filosofi importanți sunt puși în aceeași oală cu cinicii, arătați cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
vorba de cineva, a nu putea să-i suferi nici măcar mirosul și alte asemenea expresii din vorbirea curentă. Pentru că nesocotirea sau uitarea nasului în istoria filosofiei merită să li se consacre un studiu în exclusivitate! Zadarnic am sta să căutăm reflecții, fie ele și modeste, sau analize demne de acest nume referitoare la mirosuri, parfumuri și miresme în lucrări de filosofie consacrate judecății de gust, esteticii, analizei sentimentelor, emoțiilor și percepțiilor artistice. Totul pentru ochi! Și, de asemenea, o bunăvoință față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
conștiinței, asemeni unui animal lipsit de orice simț moral și de orice considerație pentru aproapele său. Această caricatură îi amuză pe cei care vor să se dispenseze astfel de o analiză, de o critică și de un real efort de reflecție asupra unui corpus căruia îi refuză până și dreptul de a fi așa ceva. Pe scena socratică se joacă o piesă la fel de serioasă ca în tratate, disertații, expuneri și alte forme recunoscute în cadrul profesiei... -5Proxenet al înțelepciunii? Banii, iată primul casus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu adevărat, cea dintâi are nevoie de cea de-a doua. Satisfacția animalică - a se citi și a se reciti Lactanțiu! - nu l-a interesat niciodată pe Aristip. De altfel, cum ar arăta o plăcere căreia conștiința, rațiunea, cultura și reflecția nu i-ar da nicio formă? Ce ar fi o desfătare nemodelată de inteligență? O descărcare nervoasă parcurgând mușchii unei broaște pe care cercetătorii au lăsat-o fără encefal, un spasm pierdut în cosmos, o cheltuială inutilă diluată în azur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o manie a subtilităților dialectice, o evitare a subiectului și o concentrare asupra unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează în detrimentul subiectului: plăcerea. Socrate pierde efectiv enorm de mult timp disertând asupra unor digresiuni inutile pentru avansarea unei reflecții asupra subiectului. Atâtea pagini despre ceea ce este asemănător și neasemănător, finit și infinit, limitat și nelimitat, atâtea digresiuni asupra intervalelor și a gradelor între aceste ocurențe dualiste, atâtea disertații indigeste asupra cauzei, clasificări arbitrare, serii de genul întâi, al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
avea loc. Degeaba. Platon îl trimite pe Socrate să spună că există două feluri de existență, prinzându-l ca urmare pe Protarh mandatat de Philebos în capcana unei definiții înguste a hedonismului: o viață de plăceri și o viață de reflecție. Lăsându-l pe stăpânul jocului să reducă chestiunea la acest maniheism practic pentru a conduce dezbaterea - sau mai curând să-și asasineze interlocutorul -, Protarh se trezește că e constrâns să poarte niște haine care nu-i aparțin. După ce a opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
aceste două feluri de viață și l-a abandonat pe primul în favoarea celui de-al doilea, Socrate răstoarnă situația recuzând alternativa, dar numai în favoarea lui. Pentru că el descoperă un al treilea fel de viață care recuză opoziția dintre plăcere și reflecție și presupune amestecul celor două, apoi își mărturisește preferința pentru această opțiune, lăsându-l pe Protarh să se marineze în expectativă, înainte de a constata ralierea lui cu arme și bagaje. Formularea acestei alternative îl constrânge pe filosoful hedonist să apere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
preferința pentru această opțiune, lăsându-l pe Protarh să se marineze în expectativă, înainte de a constata ralierea lui cu arme și bagaje. Formularea acestei alternative îl constrânge pe filosoful hedonist să apere teza unei vieți de plăceri care exclude orice reflecție - capcană eficace și reductabilă, în care adversarul său, evident, cade... Stăpân pe situație și conducându-și interlocutorul pe unde vrea el, lui Socrate îi rămâne să-i lase alternativa interlocutorului său fantoșă și să se ferească de capcana întinsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fie cea a hedoniștilor. Ce partizan al filosofiei plăcerii are într-adevăr interesul să lase să se creadă că nu cunoaște decât acest unic magistru și ignoră rațiunea, măsura, calculul, echilibrul? O viață de plăceri fără memorie și inteligență, fără reflecția și analiza care să o permită rămâne literă moartă. O breșă în care Socrate dispare cu totul, lăsându-l pe Protarh cu buzele umflate! -5Cotonogirea unui țap ispășitor. La antipozii unei opoziții care te lasă să alegi între două imposibilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
permită rămâne literă moartă. O breșă în care Socrate dispare cu totul, lăsându-l pe Protarh cu buzele umflate! -5Cotonogirea unui țap ispășitor. La antipozii unei opoziții care te lasă să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
O breșă în care Socrate dispare cu totul, lăsându-l pe Protarh cu buzele umflate! -5Cotonogirea unui țap ispășitor. La antipozii unei opoziții care te lasă să alegi între două imposibilități îo viață de plăceri fără reflecție, o viață de reflecție fără plăceri), un hedonist autentic, un veritabil adversar al lui Platon, pe o scenă filosofică reală, și nu trucată, ar recuza maniheismul, ar respinge dualismul reducționist și ar revendica pentru sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sine această opțiune a unei terțe vieți. El n-ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate plăcerii într-o viață de reflecție și viceversa; ar diserta despre plăcerile care împiedică reflecția, despre cele care se nasc din conversație, din cercetare și din efortul inteligenței; n-ar opune ca Socrate plăcerile bune, în relație cu sufletul, cu infinitul și nelimitatul, celor rele, asociate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ar lăsa să i se fure ideea uitându-se cum o șterge șmecherul zeflemitor și flecar: ar angaja niște discuții asupra părților ce ar trebui lăsate plăcerii într-o viață de reflecție și viceversa; ar diserta despre plăcerile care împiedică reflecția, despre cele care se nasc din conversație, din cercetare și din efortul inteligenței; n-ar opune ca Socrate plăcerile bune, în relație cu sufletul, cu infinitul și nelimitatul, celor rele, asociate cu trupul, cu ceea ce este finit, limitat; ar interzice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ar interzice surghiunirea sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului, exilaților, naufragiaților etc., Aristip va fi consacrat oare tot atâta timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
abordează subiectul, la fel și Platon, care se înscrie în această istorie separând viețile consacrate sufletului, trupului sau bogățiilor - viața contemplativă, viața de plăceri și viața activă -, pentru a pune în opoziție în cele din urmă o existență închinată gândirii, reflecției, și o alta orientată spre acțiune - teoreticul și practicul. Ca ecou la aceste clasificări, filosofii disertează despre „Y”-ul ionian î„Y” corespunde literei epsilon din greaca continentală în Asia Mică) pentru ceea ce reprezintă el ca simbol: două brațe, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
existență: unul îi dă trupului toată puterea sa, celălalt se edifică pe celebrarea și pe buna folosire a sufletului. Situație ipotetică ideală - ca și cum în viața de toate zilele lucrurile s-ar prezenta la fel de clar diferențiat! -, acest dispozitiv retoric îndeamnă la reflecție, permite confruntarea unor puncte de vedere, inițiază un proces care necesită rafinări și precizii. Prodicos din Keos oferă unul din cele mai celebre exerciții de acest gen... -2- Sub piei de animale. Prodicos din Keos - secolul al V-lea î.Hr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
teoretician în stil sofist. Prodicos este considerat într-adevăr ca excelând în definiții, în lucrul asupra accepțiilor verbale. Trata cu mare atenție tot ce avea legătură cu coincidențele între ceea ce modernitatea numește semnificanți și semnificați. Posteritatea păstrează unul dintre obiectele reflecției sale, și este vorba de... plăcere. Pe care el o împarte în sensuri multiple, cărora le face apoi să corespundă termeni cu adevărat potriviți: bucuria, deliciul sau starea de bine - pe care traducerile le exprimă și prin termenii de voluptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
așadar: teoria atomistă propune o explicație a gândirii care se sprijină exclusiv pe o fizică simplă. Mișcarea atomilor în vid. Cum toate evenimentele care constituie realitatea țin de această cauzalitate materială, lucrurile stau în mod evident la fel și în privința reflecției, a cuvântului, a limbajului și a filosofiei. Totul presupune niște agregări particulare de elemente particulare, ele înseși constituite într-un mod particular. Niște atomi mai mici ca alții, mai volatili, mai rapizi în căderea lor, niște vibrații, vârtejuri, maelstromuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ale celor care s-au folosit de trupul lor ca de un prieten complice - vor merge să țină tovărășie unui animal vestit pentru necumpătarea lui: porcul. Timaios detaliază chiar felul în care proasta întrebuințare, în timpul vieții, a părților trupului destinate reflecției și meditației modifică fiziologia: părțile inferioare sunt atrase spre pământ, membrele se scurtează, creierul se atrofiază și se apropie și el de sol, botul se lungește, râtul obligă la o abordare esențialmente olfactivă, deci animalică, a lumii. -3- O filosofie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]