2,802 matches
-
-1 1 2 3 - evaluarea lucrărilor și sarcinilor de rutină (repetitive) -1 1 2 3 c) Asumarea responsabilității - intensitatea implicării și rapiditatea intervenției în realizarea atribuțiilor -1 1 2 3 - evaluarea nivelului riscului decizional -1 1 2 3 d) Capacitatea relaționala și disciplină muncii - capacitatea de evitare a stărilor conflictuale și respectarea relațiilor ierarhice -1 1 2 3 - adaptabilitatea la situații neprevăzute -1 1 2 3 A = suma notelor acordate pentru fiecare criteriu de evaluare .......... . B = diferența dintre coeficientul maxim și
METODOLOGIE din 29 octombrie 1998 de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza între limite şi a normelor de evaluare a performantelor profesionale individuale pentru personalul angajat în structurile administraţiei publice locale şi în serviciile publice din subordinea acestora. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142123_a_143452]
-
-1 1 2 3 - evaluarea lucrărilor și sarcinilor de rutină (repetitive) -1 1 2 3 c) Asumarea responsabilității - intensitatea implicării și rapiditatea intervenției în realizarea atribuțiilor -1 1 2 3 - evaluarea nivelului riscului decizional -1 1 2 3 d) Capacitatea relaționala și disciplină muncii - capacitatea de evitare a stărilor conflictuale și respectarea relațiilor ierarhice -1 1 2 3 - adaptabilitatea la situații neprevăzute -1 1 2 3 A = suma notelor acordate pentru fiecare criteriu de evaluare .......... . B = diferența dintre coeficientul maxim și
METODOLOGIE din 29 octombrie 1998 de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de baza între limite şi a normelor de evaluare a performantelor profesionale individuale pentru personalul angajat în structurile administraţiei publice locale şi în serviciile publice din subordinea acestora. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142124_a_143453]
-
gradului de adecvație a acestora la situații didactice concrete (extinderea folosirii testului docimologic, a lucrărilor cu caracter de sinteză, punerea la punct a unor metode de evaluare a achizițiilor practice); * deschiderea evaluării spre mai multe rezultate ale spațiului școlar (competențe relaționale, comunicarea profesorelev, disponibilități de integrare în social); * necesitatea întăririi și sancționării cât mai operative a rezultatelor evaluării; scurtarea feed-back ului, a drumului de la diagnosticare la ameliorare, inclusiv prin integrarea eforturilor și a exploatării dispozițiilor psihice ale elevilor/studenților; * centrarea evaluării
Concepte moderne privind utilizarea tehnologiilor informaţionale în procesul de predare-învăţare-evaluare la disciplina "Bazele generale ale fotbalului" by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/661_a_1278]
-
că organizarea și angrenarea resurselor umane stă la baza reușitei sau a eșecului își regăsește cu atât mai mult suportul. Eficacitatea este un atribut al omului, își are sursa în personalitatea , rațiunea și cunoștințele sale și este influențată de abilitatea relațională a acestuia. Din acest punct de vedere determinarea organizării resurselor umane, a sferei relaționale formale, motivarea indivizilor organizaționali, constituie elemente cu influență esențială asupra funcționării organizației sportive în condiții de eficiență și de eficacitate și se înscrie ca un atribut
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
regăsește cu atât mai mult suportul. Eficacitatea este un atribut al omului, își are sursa în personalitatea , rațiunea și cunoștințele sale și este influențată de abilitatea relațională a acestuia. Din acest punct de vedere determinarea organizării resurselor umane, a sferei relaționale formale, motivarea indivizilor organizaționali, constituie elemente cu influență esențială asupra funcționării organizației sportive în condiții de eficiență și de eficacitate și se înscrie ca un atribut de bază al managementului organizațional. Organizarea, în primul rând a resurselor umane manageriale și
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
de bază ale administrației organizaționale: 1. să ofere coordonarea necesară în interiorul organizației pornind de la miezul activității tehnice, ceea ce înseamnă în primul rând determinarea activităților de bază, a celor de susținere și a celor de deservire, ca suport al ordinii structurale, relaționale, al repartizării resurselor și coordonării eficiente; 2. să asigure adaptarea permanentă la condițiile / cerințele mediului extern. Aceasta presupune, printre altele: contacte cu lumea înconjurătoare, negocieri pentru armonizarea intereselor proprii cu cele din afara organizației, adoptarea unor decizii de schimbare internă în
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
fi considerată o componentă multidisciplinară (Al. Puiu 2003) ce presupune un set structurat de capacități, cunoștințe, tehnici care le depășesc pe cele specifice specializării. Acestea vizează, în principal, deprinderea de organizare a activității, abilitatea de a stabili fluxuri informaționale și relaționale și, în mod deosebit, capacitatea de a valorifica resursele organizației sportive prin decizii corecte. Capacitatea managerială presupune un complex de însușiri, calități, aptitudini, etc., care împreună cu pregătirea, autoritatea, responsabilitatea managerului, generează competența managerială. Sintetizând puncte de vedere exprimate în literatura
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
raționale și iraționale, de grup și individuale aflate în complexe intercondiționări și cu impact major supra funcționalității și performanțelor organizației (O. Nicolescu-2003). Cultura organizației, valorile și normele etice specifice acesteia jalonează conduita angajaților, procesul decizional, strategia dezvoltării, structura organizațională, sfera relațională și are un impact direct asupra eficacității și eficienței activității acesteia. Viziunea modernă asupra managementului organizațional așează cultura organizațională în prim plan întrucât se consideră că valoarea unei organizații stă în resursa umană a acesteia, în modul în care aceasta
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
tipurile și stilurile de management practicate și care au efecte asupra activității întregii organizații și a membrilor acestora. Deciziile și acțiunile managerilor vizează orientarea activității către atingerea obiectivelor, pot dezvolta modele de comportament organizațional, contribuie la dezvoltarea și realizarea coeziunii relaționale a indivizilor și grupurilor în cadrul organizației. Corelația și determinările culturii, de la cea națională până la cea managerială, în viziune sistemică și din perspectiva influenței structurii organizatorice, sunt prezentate în figura 11.2. Cultura managerială se reflectă în organizarea managerială, în modul
Concepte specifice managementului modern în organizaţiile Sportive by Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/719_a_1302]
-
obiectiv comun, în conformitate cu finalitățile organizației din care fac parte. Acest element mai deosebit introdus în definiția de mai sus, funcție profesională, nu înseamnă altceva decât o activitate lucrativă, ocupațională, pentru exercitarea căreia sunt necesare cunoștințe și abilități specifice, profesionale, tehnice, relaționale. Mai mult, conform unui alt punct de vedere , managementul înseamnă procesul de realizare eficientă și eficace prin planificare, organizare, coordonare și control, a unor lucruri prin și cu alți oameni, în vederea atingerii obiectivelor organizaționale. Iar, printre elementele definitorii ale acestui
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
Cu certitudine știu că aceasta nu este scrisă nicăieri. Este pur și simplu transmisă în cadrul întrunirilor de luare a deciziilor” - spune James B. Quinn, în aceeași lucrare. Rolul managementului strategic Managementul strategic poate fi considerat ca având trei aspecte inter- relaționale și anume: 1. Analiză strategică 2. Alegere strategică 3. Implementare strategică Schema următoare ilustrează relația dintre cele trei elemente, alături de factorii, care determină afectul managementului strategic (vezi Planșa nr. 1). Acest model din strategia și politica afacerilor, este un exemplu
ROLUL MANAGEMENTULUI STRATEGIC ?N POLITICA AFACERII by Dana-Claudia CAZACU () [Corola-publishinghouse/Science/83114_a_84439]
-
este o carte, o adevărată glorie a diversității procesului de cunoaștere și comunicare, din diverse puncte de vedere, pe care autoarea le-a studiat. Această colecție de cuvântări, de probleme prezentate într-o riguroasă, amplă și interdisciplinară documentare, presupune disponibilitate relațională deplină pe de o parte, iar pe de altă parte, empatie, generozitate, afecțiune și înțelegere. Din lectura cărții se desprinde o ambivalență, nu ușor de obținut căci: ea reclamă deopotrivă știință, cunoaștere în diverse domenii, ceea ce demonstrează că și psihologia
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
și globale, evoluând către o integrare din ce în ce mai înaltă și către o diferențiere din ce în ce mai fină, esențială pentru construirea laturii comunicative a limbajului. Perfecționarea limbajului după vârsta de 3 ani și până la vârsta școlară și mai departe, capătă din ce în ce mai mult un caracter relațional, fiind subordonată relației interumane și funcției fiziologice a organelor fono-articulatorii. Între gândire și limbaj se stabilesc relații din ce în ce mai profunde, manifestate în planul expresiei și al recepției. Ca o primă concluzie, din cele relatate se desprinde ideea că învățarea limbii de către
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
reușind să vorbească relativ fluent, în propoziții inteligibile având un limbaj situativ bogat. La 2-3 ani ei sunt mai receptivi și răspund mai adecvat la limbajul matern simplificat, își pot ajusta spontan limbajul, în funcție de interlocutor, înscriindu-se într-o dinamică relațională cu anturajul său. La această vârstă e evidentă dezvoltarea limbajului ca instrument al gândirii. Întrebările: „De ce?”, „Cum?” sunt o dovadă a dezvoltării inteligenței practic-rezolutive și a debutului înțelegerii cauzalității. La dezvoltarea vorbirii în această perioadă contribuie și achiziționarea mersului, deplasarea
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
pe care o posedă copilul. Alții, dimpotrivă, susțin că fiecare copil își dezvoltă în mod unic gramatica sa sub influența modelelor deduse din activitatea verbală a mediului sau. Astfel, organizarea limbajului depinde de echipamentul de bază și componentele pulsionale și relaționale. Copilul are mai multă sau mai puțină dispoziție să vorbească iar anturajul are un rol blocant sau favorizant. Cert este că pentru o dezvoltare normală a vorbirii este necesar un mediu care să ofere, în suficientă măsură, atât stimulente, cât
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
considerare aspectul semantic al vocabularului și combaterea exprimării agramate. Îndrumarea sinceră, sugestivă, atitudinea optimistă și afirmativă a logopedului creează empatia cu subiectul, ceea ce duce spre înregistrarea progresului și la obținerea succesului, principal mijloc terapeutic. Se apelează la imitare, la procedee relaționale și extralingvistice, la cât mai multe procedee concret-senzoriale pentru a-l impresiona sugestiv și a-l determina să urmeze exercițiile în mod conștientizat. Activitatea în grup este indicată mai ales în etapa de consolidare, care poate induce emulație pozitivă de la
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
în structura gramaticală a textului lingvistic, ele reprezintă două subclase: • Articolul; „cuvintele” asigură dezvoltarea unor sensuri categoriale, asimilându-se morfemelor sau apropiindu-se de statutul lor funcțional; • Elemente de relație; prin conținutul lor semantic, de natură gramaticală, concretizat în sensuri relaționale, mai mult sau mai puțin specifice și stabile, aceste cuvinte participă la planul semantic global înscris (și cu originea) în raportul lume-gândire-limbă. Specificul fiecărei clase lexico-gramaticale este dat de combinarea proprie a trăsăturilor semantice, sintactice, deictice și morfematice, dar marcarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Și-nvârte universu-ntreg.” (Ibidem, p. 206) PRONUMELE RELATIVTC "PRONUMELE RELATIV" Trăsătura distinctivă, definitorie a clasei pronumelor relative este de natură sintactică; pronumele relative sunt mijloace de exprimare a relațiilor sintactice dintre propoziții; se cuprind în clasa mai amplă a elementelor relaționale, din care mai fac parte prepozițiile (la nivel propozițional), conjuncțiile și adverbele relative (la nivelul frazei). Deosebirea de conjuncție este asigurată de natura de substituent a pronumelui. Deosebirea de adverbele relative, elemente de relație și totodată elemente substitutive, este dată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limite: a vedea Ț cineva Ț cineva + a vedea + ceva ceva • înscrierea între coordonatele principale ale procesului de comunicare: timpul și protagoniștii (reprezentând originea și destinația actelor lingvistice). Coordonatele temporale ale actului lingvistic se exprimă prin conținutul lexical, concret sau relațional (variabil), al unor substantive (duminică, primăvară, noapte etc.) și adverbe (azi, ieri, a doua zi etc.) sau prin conținutul gramatical, abstract, al relației sintactice de temporalitate: „El singur zeu stătut-a’nainte de-a fi zeii.” (M. Eminescu) sau al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de loc, în jurul arborelui, fixându-i o anumită trăsătură semantică). Adverbul este, ca și prepoziția și conjuncția, invariabil la nivelul structurii cuvântului lexical, dar nu rămâne în afara flexiunii; cunoaște categoria intensității. Cu conjuncțiile unele adverbe se aseamănă și prin funcția relațională; adverbe precum unde, când, cum etc. asigură dezvoltarea unor relații sintactice interpropoziționale: „Nu știu unde a plecat.” Aceste adverbe se disting de conjuncții prin caracterul derivat al funcției de relație; adverbele de relație sunt adverbe interogative în stilul direct: „Unde a plecat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de relație; asigură desfășurarea relațiilor sintactice - condiție fundamentală a unității structurale a enunțului sintactic. Se deosebesc de celelalte elemente de relație: pronume și adverbe relative, prin invariabilitatea morfologică și apartenența lor exclusiv la sistemul gramatical al limbii, datorită abstractizării funcției relaționale. Pronumele și adverbele relative realizează, concomitent cu rolul de elemente de relație, și funcții sintactice proprii. Funcționarea la nivel sintactic ca elemente de relație a prepoziției și conjuncției este independentă de morfologia lor (redusă la structura semnificantului), dar structura enunțului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
învățat. cum: adverb - element de relație: subordonare funcția sintactică - circumstanțial de mod în propoziția subordonată Cum vorbește foarte prost, nimeni nu înțelege nimic. cum: conjuncție - element de relație: subordonare fără funcție sintactică în propoziția subordonată Pronumele relative își abstractizează funcția relațională numai în structuri locuționale: după ce, de vreme ce etc.: A plecat după ce l-ai trimis tu. după ce: prepoziție + pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce a înțeles adevărul. după ce: locuț. conjuncțională: element de relație: subordonare fără funcție
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
după ce: prepoziție + pronume: element de relație: subordonare funcție sintactică - circ. final A plecat după ce a înțeles adevărul. după ce: locuț. conjuncțională: element de relație: subordonare fără funcție sintactică b. prin dezvoltarea și a unor relații sintactice de coordonare, incompatibile cu funcția relațională a adverbelor și pronumelor relative: A plecat și nu s-a mai întors. Nu s-a dus la Padova, ci la Veneția. Din punctul de vedere al structurii, în limba română există trei categorii de conjuncții: • simple: că, ci, dacă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acuzativ ambelor complemente directe: „Profesorul l-a ascultat conjugarea verbului.” sau cazul acuzativ, complementului direct, și cazul dativ, complementului indirect: „El îi dete o hârtie, mâzgălită în linii strâmbe.” (M. Eminescu) 4. determinate de specificul structural și semantic, al elementelor relaționale (prepoziții și locuțiuni prepoziționale) prin care se exprimă, de fapt, o anumită relație sintactică. Prepozițiile (locuțiunile prepoziționale) impun substantivului (pronumelui) cazul: genitiv: Se plimba în jurul parcului. Plimbările în jurul parcului îi fac bine. dativ: Datorită lui a depășit starea de criză
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modul specific de transpunere a unui raport extralingvistic într-o relație lingvistică. Așa, de exemplu, reflectarea în planul gândirii a unui același raport de antiteză din plan extralingvistic se poate realiza sintactic, prin două tipuri de relații, descrise de elementele relaționale, de coordonare: El a avut timp suficient dar n-a realizat nimic., „Mihaela se spetește muncind iar Mircea stă și joacă șah.” sau de subordonare: Deși el a avut timp suficient, n-a realizat nimic În timp ce Mihaela se spetește muncind
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]