1,919 matches
-
și nu este doar cea mai veche școală de studii de dezvoltare internațională din lume, ci și una dintre cele mai prestigioase. Numeroși laureați ai Premiilor Nobel sunt elvețieni, cum ar fi celebrul fizician Albert Einstein care a dezvoltat teoria relativității restrânse pe când lucra la Berna. Mai recent, Vladimir Prelog, Heinrich Rohrer, Richard Ernst, Edmond Fischer, Rolf Zinkernagel și Kurt Wüthrich au primit premii Nobel în domenii științifice. În total, 113 laureați ai Nobelului din domeniile științifice au fost elvețieni, au
Elveția () [Corola-website/Science/297532_a_298861]
-
prin toate părțile spectrulul electromagnetic și printre proprietățile examinate se află lumina, densitatea, temperatura și compoziția chimică. Deoarece astrofizica este un subiect foarte larg, astrofizicienii aplică de obieci multe discipline ale fizicii, cum ar afi mecanica, electromagnetismul, termodinamica, mecanica cuantică, relativitatea, fizica nucleară si a particulelor, și fizica atomică și moleculară. În practică, cercetările astronomice moderne implică de multe ori muncă substanțială din domeniile fizicii observaționale si teoretice. Zone foarte evazive de studiu pentru astrofizicieni, care sunt de interes imens pentru
Astrofizică () [Corola-website/Science/296578_a_297907]
-
și cultură clasică, care a transmis fiului său interesul pentru fenomenele sociale și politice. După absolvirea gimnaziului, se înscrie în 1918 la Universitatea din Viena, unde studiază matematica și fizica, apoi obține și doctoratul în psihologie (1928). Îl interesesează Teoria relativității, respinge însă marxismul și psihanaliza, considerându-le lipsite de fundament științific. Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul activității sale ulterioare, anume metodologia critică a științei. Devine un
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
cu produsul Lorentz Spre deosebire de produsul scalar standard, acesta nu este : formula 18 ia și valori negative, de exemplu pentru formula 19. Izolarea celei de-a patra coordonate corespunzătoare timpului, spre deosebire de cele trei dimensiuni ale spațiului—îl face util pentru tratarea matematică a relativității restrânse. Chestiunile de convergență sunt tratate prin luarea în considerare a spațiilor vectoriale "V" care au și o topologie compatibilă, o structură care ne permite să vorbim despre elemente ca fiind aproape unul de altul. „Compatibil” aici înseamnă că, adunarea
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
proprii. După moartea prematură a fratelui său, în 1915, Enrico își îneacă tristețea în studiul matematicii și fizicii. După absolvirea liceului la Roma, își continuă studiile la "Scuola Normale Superiore" din Pisa. Fermi stăpanea foarte bine fizica clasică și teoria relativității, astfel că a publicat câteva lucrări științifice, iar în anul 1922 și-a susținut teza de doctorat. Din anul 1924 a început să predea fizica și matematica la Universitatea din Florența, unde a publicat o lucrare renumită, referitoare la fizica
Enrico Fermi () [Corola-website/Science/298241_a_299570]
-
intensitatea, direcția, polarizarea sau durata propagării. Această caracteristică este proprie nu numai luminii din spectrul vizibil, ea este valabilă tuturor radiațiilor de natură electromagnetică cum sunt: undele radio, lumina infraroșie și ultravioletă, radiațiile X și Gamma. în vid, conform teoriei relativității restrânse a lui Einstein reprezintă valoarea limită a vitezei pe care o poate atinge un corp, indiferent de mediul în care se propagă. Valoarea sa, exprimată în unități din Sistemul Internațional, este de 299.792.458 m/s (metri pe
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]
-
de stat. Totuși, în câteva cazuri, consecințele presiunii ideologice au fost dramatice, exemplele cele mai cunoscute fiind acele ale "pseudoștiințelor burgheze": genetica și cibernetica. La sfârșitul celui de-al cincilea deceniu, au fost, de asemenea, încercări de a suprima teoriile relativității speciale și generale, precum și a mecanicii cuantice, considerate idealiste. Până în cele din urmă, fizicienii sovietici de frunte au afirmat, în mod hotărât, că fără folosirea acestor teorii, ei nu ar fi în stare să facă bomba nucleară. Lingvistica a fost
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
de 24 MeV) a fost fabricat de General Electric în 1941. Avantajul betatronului consta în posibilitatea accelerării de electroni (cu o masa de repaus relativ redusă) la energii mult peste energiile la care masa acestora crește apreciabil (un efect de relativitate restrânsă la energii comparabile cu masa de repaus a particulei respective), o limitație importantă a ciclotroanelor. Pentru electroni acest efect apare de la energii relativ mici (masa de repaus a unui electron este de aproximativ 0.5 MeV). Betatroane cu energii
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
numește „lumina sincroton” și depinde în mare parte, de masa particulei. De aceea, multe acceleratoare de electroni cu putere mare sunt liniare. Unele acceleratoare, precum sincrotonul sunt create special pentru a produce acea lumină sincroton, adica raze X. Deoarece teoria relativității impune ca materia să se deplaseze mai încet decât viteza luminii în vid în acceleratoare de energii mari, așa și energia crește atunci când viteza particulei se apropie de viteza luminii, dar nu o atinge niciodată. De aceea, fizicenii nu se
Accelerator de particule () [Corola-website/Science/298190_a_299519]
-
cărți se pot grupa în jurul cîtorva idei de bază: tao, vidul (wu), nonacțiunea (wu-wei), adaptarea la condițiile exterioare. Am văzut deja că taoismul se axează pe concordanța dintre activitățile umane și ritmurile cosmosului. În "Scriptura vidului perfect", autorul, Lieh-tzu, descrie relativitatea punctelor noastre de vedere, a regulilor de viață, a prejudecăților care se doresc absolute, într-o mică povestioară care rezumă o întîmplare de viață. Este vorba de o familie al cărui fiu talentat și instruit s-a prezentat la curtea
Taoism () [Corola-website/Science/298214_a_299543]
-
un fenomen, este probabil că observă doar una dintre numeroasele manifestări ale acelui fenomen; iar dacă cineva observă un fenomen extraordinar, trebuie să se considere că același fenomen este repetabil, respectând condițiile inițiale. Recent, principiul a fost conectat cu teoria relativității generale, prin afirmația că oamenii nu sunt observatori privilegiați ai universului. În astronomie, principiul afirmă că Pământul, viața sau rasa umană nu sunt ceva special sau ieșit din comun. Este folosit împreună cu principiul deplinătății și cu principiul uniformității pentru a
Principiul mediocrității () [Corola-website/Science/317173_a_318502]
-
decât să asistam la trecerea (transformarea) energiei dintr-o forma în alta formă. De exemplu, energia potențială a unui pendul aflat în mișcare oscilatorie se transformă în energie cinetică, și invers. Legile conservării reprezintă noțiuni fundamentale ale fizicii, ale teoriei relativității și mecanicii cuantice. Variația energiei interne a unui sistem termodinamic, la trecerea lui dintr-o stare inițială dată, într-o stare finală dată, nu depinde de stările intermediare prin care trece sistemul, ci numai de stările inițială și finală: ΔU
Legea conservării energiei () [Corola-website/Science/317235_a_318564]
-
cunoștințe transferate, de exemplu, într-un discurs sau text. Acest lucru este similar cu ceea ce Robert Monroe descrie ca "memorare" în trilogia cărților despre experiențele extracorporale. Robert L. DeMelo în cartea digitala a sa în fizică teoretică "" Principiile Generale ale Relativității A"" ia o altă și diferită abordare, deducând prin logică implicită potențiala existență a unei Conștiințe Universale infinit cunoscătoare în care suntem cu toți implicați, și în esență, contribuind la existența Sa. Deducerea lui logic compară proprietăți comune dintre timp
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
volume (publicație internă), și care i-a inițiat pe mulți dintre cercetătorii tineri. În același timp se efectuau cercetări ale parametrilor critici pentru fuziunea cu un laser de putere mare. În aceiași ani Ionescu-Pallas a fost preocupat de mecanica evolutivă, relativitate generală și cosmologie, fiind îndeosebi interesat de ecuațiile Einstein cu constantă cosmologică nenulă. În acest domeniu a colaborat cu profesorii Liviu Sofonea și Ioan Gottlieb și a publicat o monografie de referință în literatura românească de specialitate. După accidentuul de la
Nicolae Ionescu-Pallas () [Corola-website/Science/317630_a_318959]
-
materiale să parcurgă o traiectorie închisă nu numai în spațiu, dar și în timp. Nu există nici o dovadă științifică că universul nostru se află într-o stare de rotație. Cu toate acestea, rezultatul obținut de Gödel a arătat că teoria relativității nu exclude o mișcare înapoi în timp. Într-adevăr, Einstein însuși, a fost nedumerit de acest fapt. Un univers rotativ este o idee care amintește de astrologia antică, care a imaginat observatori grupați pe pământ și sfera celestă rotindu-se
Mașina timpului () [Corola-website/Science/318627_a_319956]
-
în primul rând datorită efectelor gravitaționale pe care le produc asupra corpurilor cerești cu care interacționează și în al doilea rând datorită efectelor pe care le are câmpul lor gravitațional asupra luminii ce trece pe lângă ele. Conform teoriei generale a relativității, o pitică neagră va modifica traiectoriile razelor de lumină, ce trec pe lângă ea, în spațiu-timp datorită valorii foarte mari a câmpului gravitațional al acesteia, față de traiectoriile care ar fi fost dacă steaua nu exista. Conurile de lumină care indică traiectoriile
Pitică neagră () [Corola-website/Science/318630_a_319959]
-
ar afla în spatele acesteia devine în acest caz vizibilă deși în mod normal lumina de la aceasta ar trebui să fie obturată de pitica neagră. Printr-un experiment care a pus în evidență un fenomen similar a fost demonstrată valabilitatea teoriei relativității generale. Timpul necesar pentru ca o pitică albă să se răcească atât de mult, încât să se transforme într-o pitică neagră, este foarte greu de estimat deoarece sunt foarte mulți factori care pot interveni într-o ecuație care ar calcula
Pitică neagră () [Corola-website/Science/318630_a_319959]
-
(n. 9 iulie 1911, Jacksonville, Florida, SUA - d. 13 aprilie 2008 Hightstown, New Jersey, SUA ) a fost un remarcabil fizician polivalent american cu contribuții în fizica nucleară, electrodinamică și optică, teoria relativității generale și gravitație. A fost unul dintre colaboratorii lui Niels Bohr și ultimii colaboratori ai lui Albert Einstein. A introdus și dezvoltat noțiuni fundamentale în fizică, precum gaură neagră, spumă spațial temporală, gaură de vierme și altele. Wheeler este unul
John Archibald Wheeler () [Corola-website/Science/321596_a_322925]
-
îi apropie. Ai înțelege că, în timp ce Estraven se află într-un exil forțat, el a ales singur să se exileze de familie, prieteni și de multe generații, alegând să devină călător spațial. Ai are 127 de ani pământeni, dar, din cauza relativității temporale, nu a ajuns nici măcar la 30. Ai îl învață pe Estraven telepatia, Estraven auzind vocea lui Ai ca și cum ar fi a fratelui său mort, Arek, căruia i-a jurat kemmering. Deși incestul nu este interzis, frații nu au voie
Mâna stângă a întunericului () [Corola-website/Science/321603_a_322932]
-
Van Winkle — în care o persoană călătorește sub pământ în compania piticilor și elfilor, petrecând aparent o scurtă perioadă de timp, dar descoperind, la întoarcere, că au trecut multe generații - cu science fiction-ul modern care duce la același rezultat prin intermediul relativității și al călătoriei cu viteze apropiate de cea a luminii. În carte, "piticii" trăiesc sub pământ și au o societate industrială de început care, spre deosebire de societățile industriale din istoria omenirii, nu interferează cu societățile mai puțin dezvoltate de la suprafață. Societatea
Lumea lui Rocannon () [Corola-website/Science/321421_a_322750]
-
Collège de France" favorizează "interdisciplinaritatea", după cum o dovedesc, de exemplu, lucrările catedrei de "Filosofie a cunoștințelor", ocupată de Jules Vuillemin din 1962 până în 1990, care aborda câmpuri disciplinare atât de diverse precum matematicile pure (algebra, geometria, analiza), fizica teoretică (astronomia, relativitatea, mecanica cuantică, haosul), științele inginerești, filosofia și studiile umaniste grecești și latine. Dintre personalitățile prestigioase care sunt legate de Collège de France (cercetători, oameni de știință, intelectuali) se pot enumera: Raymond Aron, Roland Barthes, Henri Bergson, Augustin-Louis Cauchy, Claude Cohen-Tannoudji
Collège de France () [Corola-website/Science/316489_a_317818]
-
Luna și Soarele. Dat fiind apropierea Lunii de Pământ, efectul forței sale de gravitație este în formarea forței de maree terestre, de aproximativ două ori mai puternic decât cel al Soarelui, deși el are o masă incomparabil mai mare. Această relativitate este reflectată în formula de calcul a accelerației gravitaționale (a) exercitate, unde ea depinde invers proporțional de pătratul distanței (r) dintre cele dou corpuri în discuție, și direct proporțional de masa (M) a corpului-sursă de câmp gravitațional. Deci forța de
Forță mareică () [Corola-website/Science/322409_a_323738]
-
pentru a determina mișcarea relativă față de Pământ a obiectelor astronomice îndepărtate. O formulă a deplasării spre roșu relativistă (și aproximarea sa newtoniană) se utilizează atunci când spațiul-timp este izotrop. Atunci când devin importante efectele gravitaționale, deplasarea spre roșu trebuie calculată folosind teoria relativității generale. Două formule importante pentru cazuri speciale sunt așa-numita formulă a deplasării spre roșu gravitaționale, care se aplică oricărui câmp gravitațional staționar (adică invariant în timp), și formula deplasării spre roșu cosmologice care se aplică universului în expansiune din
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
mai mici. Tot astfel, deplasările spre albastru gravitaționale se asociază cu lumina emisă dintr-o sursă aflată într-un câmp gravitațional mai slab observat în cadrul unui câmp gravitațional mai puternic, iar deplasarea spre roșu gravitațională implică circumstanțe inverse. În teoria relativității generale, se pot calcula formule pentru cazuri particulare importante ale deplasării spre roșu în anumite geometrii particulare ale spațiu-timpului, așa cum rezumă următorul tabel. În toate cazurile, modulul deplasării ("z") este independent de lungimea de undă. Dacă o sursă de lumină
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
relativiste asociate cu mișcarea surselor cu viteze apropiate de viteza luminii. Pe scurt, deplasarea spre roșu a luminii emise de obiectele ce se apropie de viteza luminii va suferi deviații de la formula de mai sus din cauza dilatării spațiu-timpului din teoria relativității restrânse, deviații care pot fi corectate prin introducerea factorului Lorentz "γ" în formula efectului Doppler clasic după cum urmează: unde, factorul Lorentz se exprimă prin relația: în care "c" reprezintă viteza luminii, și "v" este viteza relativă a sursei față de observator
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]