1,875 matches
-
rerea lui, efecte decisive. Hennequin era �mpotriva acestei idei. Numai societ?? ile primitive s�nt monolitice; cu c�ț mai evoluat? ? i mai complex? este societatea, cu at�ț mai pu? în au importan?? for? ele ambientale �n modelarea scriitorului. Pentru Iorga, orice relativitate era greu de conceput, el interpret�nd aceste idei că s? le adapteze na? ionalismului s? u cultural. �n 1890 (la nou? sprezece ani), Iorga scria: Artistul ? i publicul. El sus? inea c? autorii contemporani trebuie s? fac? unele concesii din moment ce
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
o legătură juridică între subiectele care îl încheie și care le privesc pe acestea, rezultă că acestora -părților le revine și responsabilitatea îndeplinirii obligațiilor asumate 4. Dacă efectele actului juridic se produc între cei care-l încheie părțile (în virtutea principiului relativității efectelor actelor juridice res inter alios acta, principiu aplicabil și tratatelor pacta tertiis nec nocent nec prosunt), rezulta că numai în cazuri speciale (ca excepție), este posibil ca acesta să producă efecte și în afara numărului de participanți la acea legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a pune pe primul loc bun]starea cet]țenilor și ap]r] drepturile și interesele individului din cadrul unui grup, deși nu în maniera cea mai egalitar]. Manu chiar admite c] ar exista diferite dharme în diferite epoci, fapt sugestiv pentru relativitatea eticii (Manu, 1975, I., pp. 81-86). Manu stabilește zece virtuți, si anume mulțumirea, iertarea, st]pânirea de sine, lipsa furiei, neînsușirea, puritatea, controlul senzualit]ții, înțelepciunea, autocunoașterea și adev]rul. Din nou, acestea sunt elemente obișnuite în etică indian]. Scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
toate formele de raționalitate instrumental] sunt excluse (o alt] ipotez] neplauzibil], dac] teoria se vrea a fi practic]), este foarte dificil s] vedem de ce consecințele nu vor juca uneori un rol decisiv în selectarea sau modelarea principiilor morale. De fapt, relativitatea limitat] închis] în mod obișnuit în teoriile dreptului natural - precum recunoașterea legitimit]ții regulilor diferite respectate de societ]ți diferite - poate fi explicat] tocmai în acești termeni. În al treilea rând, atributul deontologic atașat dreptului natural se datoreaz] în mare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
raționale. Dac] acest lucru este corect, atunci încercarea realistului moral de a combina obiectivitatea și caracterul practic al judec]ții morale trebuie considerat] un eșec. Suntem forțați s] accept]m c] motivele pe care le avem sunt caracterizate de o relativitate fundamental]. Ceva ce suntem motivați s] facem este relativ fâț] de ceea ce ne-am dori în anumite condiții ideale de reflecție și aceasta difer] de la o persoan] la alta. Acest lucru nu este determinat în întregime de o situație anume
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în întregime de o situație anume, ceea ce se presupune în leg]tur] cu faptele morale. Mulți filosofi accept] viziunea oferit] de imaginea standard asupra acestui punct. Dar a accepta c] motivele pe care le avem sunt caracterizate de o asemenea relativitate mi se pare cu totul prematur. Se inverseaz] ordinea lucrurilor, deoarece f]r] doar și poate practică moral] constituie ea ins]și forumul în care vom descoperi dac] motivele noastre sunt caracterizate de o relativitate fundamental]. La urma urmei, în
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sunt caracterizate de o asemenea relativitate mi se pare cu totul prematur. Se inverseaz] ordinea lucrurilor, deoarece f]r] doar și poate practică moral] constituie ea ins]și forumul în care vom descoperi dac] motivele noastre sunt caracterizate de o relativitate fundamental]. La urma urmei, în practică moral] încerc]m s] schimb]m credințele morale ale oamenilor, angajându-i în discuția moral]: de exemplu, f]când în așa fel încât credințele lor s] se apropie de cele pe care le-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
apropie de cele pe care le-ar avea în condiții ideale de reflecție. Și uneori reușim. Cand reușim, toate celelalte fiind egale, reușim s] le schimb]m dorințele. Dar dac] accept]m faptul c] motivele noastre sunt caracterizate de o relativitate fundamental], putem spune dinainte c] aceast] procedur] nu va antrena niciodat] o convergent] major] a credințelor morale, deoarece știm dinainte c] nu va exista niciodat] o convergent] a dorințelor pe care le avem în astfel de condiții ideale de reflecție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
major] a credințelor morale, deoarece știm dinainte c] nu va exista niciodat] o convergent] a dorințelor pe care le avem în astfel de condiții ideale de reflecție. Sau mai degrab] și mai clar, dac] motivele noastre sunt caracterizate de o relativitate fundamental], atunci rezult] c] orice convergent] a credințelor noastre morale, și prin urmare a dorințelor noastre, trebuie s] fie în întregime contingent] și nu ar putea nicicum s] explice său s] sugereze faptul c] dorințele care ies la iveal] au
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
convenții și instituții umane și practici sociale comune. Avem deci adev]ruri morale atât generale, cât și particulare f]r] fapte morale particulare. Morală este redus] la o sociologie sofisticat]. Naturalismul este demonstrat. Problemă pe care o întâlnim aici este relativitatea (dup] cum se pare c] își d] seama și Anscombe). Societ]ți diferite au instituții morale diferite care susțin coduri morale diferite. Ad]ug]m adev]rul moral codurilor unor anumite societ]ți, astfel încât exist] dreptate pentru tribul X și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unei afirmații c] adev]rul moral și legitimitatea, dac] aceste lucruri exist], sunt în vreun fel relative la factori contingenți din punct de vedere cultural și istoric. Aceast] doctrin] se numește relativism metaetic, pentru c] are de-a face cu relativitatea adev]rului moral și a legitimit]ții. O doctrin] despre cum ar putea acționa cineva fâț] de aceia care accept] valori foarte diferite de ale lui este un alt tip de relativism moral și, de asemenea, un r]spuns obișnuit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
despre anumite fapte. Relativiștii morali trebuie s] traseze o alt] cale mai complicat] de la existența diversit]ții la concluzia c] nu exist] o singur] moral] adev]rât] sau cel mai bine justificat]. Eu cred (și am argumentat în Moral Relativity [Relativitatea Moral]], 1984) c] discuția despre relativism se contureaz] cel mai bine în jurul tipurilor specifice de diferențe în concepția moral], presupunând apoi c] aceste diferențe specifice sunt cel mai bine explicate printr-o teorie care neag] existența unei singure morale adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
există și fenomene de graniță: limbi care au atât caracteristici ergative, cât și acuzative (partiții morfologice acuzativ/ergativ, limbi cu pivot mixt); statutul special al pasivului din limbile ergative și al antipasivului din limbile acuzative, statutul ambiguu al Cazului ergativ; relativitatea noțiunilor de subiect și tranzitivitate în limbile ergative, subclase de verbe care pot avea atât comportament inacuzativ, cât și inergativ, în funcție de context; teste sintactice a căror funcționare caracterizează numai anumite subclase de verbe etc. Astfel, ergativitatea/inacuzativitatea apare ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
oricărui alt subiect și să descrie realitatea așa cum este ea, în propriii ei termeni. Conceptul de progres poate figura la nivelul filosofiei, al speculației, dar în nici un caz în cadrul științei pozitiviste, empirice. Al doilea tip de obiecții se referă la relativitatea sistemelor de valori. Dacă ar exista un sistem universal de valori, el ar putea constitui un etalon empiric de estimare a diferitelor tipuri de societăți. Orice cercetător l-ar putea utiliza și ar putea stabili cu ajutorul său o ordonare strictă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evident, mult mai adecvați pentru a determina gradul de evoluție al unei societăți, performanțele ei generale. Să examinăm în continuare o altă problemă, oarecum mai tehnică, legată de ideea de progres social: cum se poate răspunde la obiecția referitoare la relativitatea valorilor umane? În mod special, Marx a subliniat caracterul concretistoric al „naturii umane”, variația orientărilor valorice ale omului în funcție de condițiile sociale obiective în care trăiește. Ceea ce considera ca fiind bun, drept, preferabil grecul antic nu coincide complet cu preferințele și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și implică faptul de a fi egal din toate punctele de vedere, în timp ce echitatea poate exista atunci când părțile implicate obțin ceea ce își doresc, chiar dacă tratamentul nu este același.Sunt discutate opt caracteristici ce se disting în domeniul comunicării interculturale 21: * relativitate personală (realitate subiectivă); * relativitate culturală; * castă, clasă, sex, vârstă, ca bariere în exprimarea și dezvoltarea liberă; * valoarea individualismului și a realizării de sine; * mijloace raționale de obținere a adevărului, mai eficace decât a apela la autorități politice sau sacre; * concentrarea
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
a fi egal din toate punctele de vedere, în timp ce echitatea poate exista atunci când părțile implicate obțin ceea ce își doresc, chiar dacă tratamentul nu este același.Sunt discutate opt caracteristici ce se disting în domeniul comunicării interculturale 21: * relativitate personală (realitate subiectivă); * relativitate culturală; * castă, clasă, sex, vârstă, ca bariere în exprimarea și dezvoltarea liberă; * valoarea individualismului și a realizării de sine; * mijloace raționale de obținere a adevărului, mai eficace decât a apela la autorități politice sau sacre; * concentrarea spre percepțiile comune reprezintă
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ascundea și care a fost mijlocul prin care am putut ajunge la acea esență este abandonat. Interpretările alegorice propuse de vechii greci au conturat harta tuturor soluțiilor posibile. Astfel, povestirea mitologică „mincinoasă” poate ascunde: a) o esență divină distorsionată de relativitatea reprezentărilor umane; b) un fapt istoric transformat În poveste fabuloasă de avatarurile memoriei; c) un ansamblu de fenomene naturale, deformate de incapacitatea unei gândiri neștiințifice de a Înțelege logica naturii; d) o sumă de valori morale, codate În narațiuni emoționante
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
realitate și sublimarea artistică a acesteia realizată inegalabil de pana autorului Momentelor. Amploarea fenomenului exegetic 31 stârnit de "efectul Caragiale"32 și mai cu seamă contradicțiile vizibile care generează polemici nesfârșite poate să descumpănească și să pună din start pecetea relativității asupra oricărui nou demers interpretativ. Stăruie, în plus, impresia că obiectul studiului este oricum, extrem de glisant, caleidoscopic, flexibil, compatibil cu abordări dintre cele mai diverse fiind așadar, asemeni comicului, imposibil de cuprins într-o formulă univocă. Devine evidentă, în acest
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
național se dovedesc întotdeauna completabile și sunt puțini cei care la finalul investigației nu recunosc limitele studiului propus. De exemplu, după o imersiune de tip inițiatic în imensa bibliografie consacrată comicului, Jean-Marc Defays pornește propria cercetare cu asumata conștiință a relativității acesteia: "Ca și frumosul, adevărul, binele, și asemeni sacrului, cu care el este într-un intim raport, comicul nu se pune în termeni rezolutivi și de soluționare (va rămâne o necunoscută), ci în termeni de aproximări succesive, de interpretări relative
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al implicării în sfera socialului 4 și o poziție filosofică și etică izvorâtă din convingeri ferme și principii morale axiomatice: "satiricii judecă și condamnă având siguranța caracterului absolut al adevărurilor așa cum nu procedează nici ironiștii și nici umoriștii, convinși de relativitatea lucrurilor și a limbajului"5. Sarcasmul, varianta extremă, usturătoare a satirei (lat. sarcasmus, gr. Sarkazein [fig.] "a sfâșia prin batjocură", gr. Sarx "carne") se situează la limita comicului și a artisticului. Explicația constă în înverșunarea exprimării în forme aforistice acide
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
perioadelor culturale sunt câteva aspecte pe care încercăm să le sistematizăm în acest preambul teoretic. Vom puncta, pentru început, câteva repere din traseul evolutiv al conceptului. Plasată în spațiul contrastivității în care, prin insolitarea unei coincidentia opposirorum se revelează eterna relativitate a oricărei paradigme, ironia era la Socrate o metodă (maieutică) de interogare prin simularea neștiinței, devine începând cu Aristotel și o figură care constă în a spune voluntar contrariul a ceea ce se dorește să se înțeleagă, cunoaște de la Quintilian dubla
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
revigorare a credințelor, la un sincretism religios Între diferite curente și doctrine, cele din Orient fiind mai dinamice și stârnind interesul și curiozitatea lumii occidentale. Pe de altă parte progresele științei sunt epocale. Știința limitelor investighează principiile mecanicii cuantice, postulatul relativității restrânse, rezultatul celebru al lui Gödel, sau soluțiile pe care frații Bogdanov le propun pentru Universul dinainte de Big Bang. Toate utilizează Într-un fel sau altul limitele. Aceste limite se adaugă celor mai vechi, apofatismul teologic, inefabilul experienței artistice. Gânduri
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
cea mai mică particulă atomică, până la formarea galaxiilor. De ce universul este așa și nu altfel? Care este natura magnetismului...etc. Până de curând am avut două teorii în fizică. Una care explica foarte bine modul în care funcționează macrouniversul (teoria relativității ) și cealaltă care explică foarte bine cum funcționează microuniversul ( teoria cuantică ). Aceste două teorii sunt complet opuse, bătându-se cap în cap. De mai bine de jumătate de secol fizica a străbătut un adevărat pustiu al incertitudinii. Astăzi se pare
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Marcel Epure () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1211]
-
gradul lor de complexitate. Rezultate Caracterul de schimbare aleatorie a ambientului este determinat Într-o mare măsură de progresul tehnologic, standardele de proiectare, dar pot exista schimbări datorită legislației, politicii sau altor evenimente ce nu pot fi prevăzute. Caracterul de relativitate se datorează faptului că fiecare proprietate imobiliară are ambientul său specific (În funcție de mărimea acesteia, activitatea desfășurată În cadrul acesteia etc.), fapt pentru care trebuie identificat, analizat și folosit. Ambientul influențează puternic asupra proprietății imobiliare, sursele de constrângeri fiind din exterior (consumatori
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]