3,239 matches
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CRĂCIUNUL Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1819 din 24 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Din an în an, aducerea aminte A Tainei ce întrupat-a Pruncul din Înalt Renaște-n noi copilul dinainte, Ca lacrima, la suflet, și-n trup - neîntinat. * Să-mpodobim cu daruri Pomul Bucuriei, Ghirlandele iubirii atârne tot mai Sus Și-n imnice cântări să-I mulțumim Mariei Că ni-L aduce,-n slavă, pe Dumnezeu-Iisus
CRĂCIUNUL de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381288_a_382617]
-
mea, eterul, M-am decis să ocolesc Drumul drept ce taie lumea Dintr-o parte în cealaltă, Supărat pe a mea soartă, Am să las pe toate baltă. Îmi ascund ochii sub iarbă, Cu pământul mă-nfășor Și de voi renaște ,iară, Voi fi piatră fără dor. Voi fi liber de constrângeri, Spirit neîncătușat, Fără formă ori culoare, De substanță dezbrăcat. Și-am să fiu o adiere, Vânticel uitat de timp, Râsul de pe gura ta-mi Va fi veșnic anotimp. Voi
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
să răscolesc,Cu privirea mea, eterul,M-am decis să ocolescDrumul drept ce taie lumeaDintr-o parte în cealaltă,Supărat pe a mea soartă,Am să las pe toate baltă.Îmi ascund ochii sub iarbă,Cu pământul mă-nfășorși de voi renaște ,iară,Voi fi piatră fără dor. Voi fi liber de constrângeri,Spirit neîncătușat,Fără formă ori culoare,De substanță dezbrăcat.Și-am să fiu o adiere,Vânticel uitat de timp,Râsul de pe gura ta-miVa fi veșnic anotimp.Voi sculpta-n
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
de soare mândru, întorc firul tinereții. Brumăriu și plin de zarvă, cu icoane prinse-n floare, naște sufletul din larvă, a mea umbră zburătoare. O minune stă să cadă, din al cerului mut caier, Dumnezeu veni să vadă, muza-mi renăscând prin aer! Se tot uită-n jur mirată, tot văzduhu-i simte plânsul, viața ce i-a fost furată, odihnea acum într-însul. Și-a strivit în palme dorul, agățându-l lin pe-o creangă, brațelor le-a tăiat zborul, și-
ROUA VIEȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381317_a_382646]
-
aducem rugăciunea noastră de mulțumire pentru lucrurile bune și frumoase ce se întâmplă în viața noastră! De-a lungul a celor două zile, cei prezenți au avut bucuria de a fi spectatorii unui frumos și variat program artistic, menit să renască spiritul național, să redescopere valorile autentice, astfel încât tinerele generații să ia contact îndeaproape cu arta populară și să cunoască totodată moștenirea pe care au misiunea să o ducă mai departe. Programul artistic de o înaltă ținută a fost susținut de
FESTIVALUL DE TRADIŢII ROMÂNEŞTI DIN LILBURN, GEORGIA de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381293_a_382622]
-
se milostivește și pe toți vrea să‑i mântuiască. Pe toți vrea să‑i facă fiii lui Dumnezeu și pe toți sfinții îi cheamă să alcătuiască un singur om desăvârșit. Căci unul este Fiul lui Dumnezeu, prin care noi toți, renăscuți în Duhul Sfânt, vrem să devenim un singur om desăvârșit și ceresc. Prooimion‑ul îndeplinește două funcții: captează atenția și bunăvoința cititorilor (auditori) și afirmă perenitatea și în același timp actualitatea mesajului profetic. Această perenitate, am văzut deja, decurge din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întrucâtva diminuată. În concepția lui Augustin, învierea spre Judecată nu există decât pentru „eșecurile” învierii baptismale. Sufletele tuturor oamenilor sunt moarte, atât din pricina păcatului originar, cât și din cauza păcatelor personale. Isus a murit prin trupul său, pentru ca noi să putem renaște prin sufletul nostru. Cea dintâi înviere, fundamentală, are loc la botez, când sufletul, adică partea cea mai profundă a ființei umane, renaște și își începe călătoria pe drumul mântuirii. De liberul arbitru al omului depinde exclusiv dacă el trece sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din pricina păcatului originar, cât și din cauza păcatelor personale. Isus a murit prin trupul său, pentru ca noi să putem renaște prin sufletul nostru. Cea dintâi înviere, fundamentală, are loc la botez, când sufletul, adică partea cea mai profundă a ființei umane, renaște și își începe călătoria pe drumul mântuirii. De liberul arbitru al omului depinde exclusiv dacă el trece sau nu prin Judecata rezervată, atât cât putem înțelege, pe de o parte, celor nebotezați și, pe de altă parte, celor care nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
transpună în acest limbaj compozit o viață interioară proprie, cu prezumția că depozitează un summum de experiență tragică - o mare iubire trădată, un cămin distrus, copilul mort, o aspră însingurare „pe margini de genuni înfricoșate” -, dar și vocația de a renaște decupând, în întunericul durerii, „ferestre luminate” sau captând „sâmburi de lumină”. Cultivarea formei fixe temperează despletirea lirică și procură o carcasă protectoare. În recuzita imaginilor îi corespunde refugiul în „turnul de fildeș” suit „pe-a culmilor singurătate”: „Mă-nchid de-
SOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289738_a_291067]
-
iar „strigoii neosteniți închiși în ea îi dau o mișcare și un suflet. Șoaptele lor se aud câteodată toamna, ca și speranțele lor de înviere, primăvara. Un fluid, ca o osmoză, curge mereu de la om către pământ și de la pământ renaște către om”. În ciuda preferințelor pentru peisajul frust, S. nu e poetul unei geografii gigantice, ca Walt Whitman. Pe autorul Dumbrăvii minunate îl atrag armoniile vieții, veșnicele ei transformări, pulsația neostenită a firii, mișcările cosmice, scurgerea liniștită cu care se succedă
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
mod paradoxal, condiția transcendenței. Suferința este purificatoare. Prin durere, prin suferință, eu transced, aspir către eliberare. Traversarea durerii mă scoate din situațiile Închise ale vieții. Durerea și suferința metafizică sunt condiția absolută a mântuirii. Nu mă pot salva, nu pot renaște decât prin durere și suferință. În felul acesta, durerea și suferința pe care aceasta o produce reprezintă calea mântuirii, iar mântuirea este forma totală, supremă a eliberării mele. Durerea metafizică este o situație corelată destinului meu, de la care nu mă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
medical importat din Occident, unde e aproape uitat, În timp ce În India Încă Înflorește. Este vorba de homeopatie. Fiecare oraș indian are multe farmacii homeopatice, care fac un bun comerț și adesea oferă vindecări spectaculoase (...) cealaltă tradiție indiană care pare să renască mai mult ca oricând e astrologia” (cf. „Conclusion”, p. 494). Arion Roșu menționează numărul de 125.000 pentru personalul homeopat din India anilor 1980, cf. „Aperçu de l’histoire de la médecine indienne”, Annals of the Sergiu Al-George Institute IV-V
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În urmă cu treizeci și cinci de ani În Orient. Vom vedea treptat cum intenția de a comenta Îndeaproape tratatele clasice de yoga, Începând cu Patañjali și urmând linia clasică a comentatorilor, a fost unul dintre obiectivele scolastice ale tânărului Eliade, obiectiv renăscut În diferite Împrejurări și luând forme cărora, până acum, nu li s-a limpezit continuitatea și solidaritatea. Primul comentariu, dacă nu socotim aici lectura intensă pe care a dedicat-o tratatului Yoga S¿tra, e chiar propria experiență În ashramul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a istoriei și, pe deasupra, a mitologiei eietc. este atât de impresionantă, Încât vârsta străveche a rasei și a numelor mă face să nu-mi dau seama de vârsta unui om luat aparte. Un tânăr chinez Îmi pare un om antediluvian renăscut”2. Știrile despre situația politică, militară și medicală asiatică apar ritmic În Albina românească Între 1838 și 1840. Cu ajutorul lui Honigberger, care se află la Iași În 18383, Albina devine și una medicală 4, și chiar una orientală. Între Iași
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
doi ani (cât durase despărțirea de Petrică Nicolau), fusese extraordinară, și Petrini, bărbatul îndrăgostit, nu înțelege ce s-a petrecut cu femeia pe fața căreia apăruse, atât de promițător, lumina simbolică. Matilda are o forță de mistificare neistovită, în ea renaște, periodic, „blestemata chestiune insolubilă”, o ură năprasnică încolțește contra bărbatului cu care a făcut un copil. Romanul adună probele, dar refuză să dea un verdict. Când Petrini se îndrăgostește de altă femeie, Suzy Culala, se întâmplă ca Matilda, disponibilă, să
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
conștiințe „cea mai adâncă evlavie pentru trecutul glorios al neamului acestuia, pentru faptele nespus de mărețe ale străbunilor [...], cea mai entuziastă iubire pentru patrie [...], pentru frumusețile acestui pământ”. Scriitorii erau îndemnați să „sufle colbul de pe cronici”, spre a face „să renască virtuțile bătrânilor de atunci în sufletele tinerilor de azi”. Chezășia izbânzii era legătura cu poporul, în speță cu lumea țărănească: „Acolo e un suflet mare, care cere lumină. Acolo stau genii ascunse, gata să zbucnească, asemenea izvorului care așteaptă în
SAMANATORISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289451_a_290780]
-
capitol în care U. urmărește diversele imagini ale Bucureștiului, de la Nicolae Filimon la Eugen Barbu, cu staționări în romanele scrise de Cezar Petrescu și Camil Petrescu, de Hortensia Papadat-Bengescu, I. M. Sadoveanu și G. Călinescu. „Centrul” supraviețuiește (mai bine zis renaște) prin scrierile prozatorilor „târgovișteni” (Radu Petrescu, Mircea Horia Simionescu, Alexandru George). O primă tentativă de „decuplare” se produce prin „anarhismul” brăilenilor (Nae Ionescu, Panait Istrati), fiind dublată de proiecția unor teritorii imaginare, cum ar fi spațiul levantin, definit în secvențele
UNGUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
Gh. Postică (sub red.), Ilie Borziac la 60 de ani. Biobibliografie, Chișinău, 2008. footnote>, viața sa a fost întunecată, nu o dată, de necruțătoare tragedii ale familiei sale. A fost doborât de acestea, dar a avut puterea să se ridice, să renască, să continue să cerceteze, să scrie, să publice, să-și reia viața aproape de la capăt. Nedreptele situații prin care a trecut nu i-au schimbat caracterul ; Ilie a rămas, până la moarte, același om bun, darnic, ospitalier acasă sau pe șantierele
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
a atras suspiciuni, iar în 490 î.Hr. a stârnit mânia celorlalți cetățeni. Se pare că a avut loc și o trădare - care a dus la omorârea maestrului, care se socotea nemuritor 27. Școala a fost și ea distrusă. Totuși a renăscut. În secolul al V-lea î.Hr. demosul s-a revoltat a doua oară și a distrus toate sectele pitagoreice din spațiul egeic și din sudul Italiei (cu excepția Școlii din Tarent). Prima întrerupere fusese parțială și durase numai câteva decenii (între
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
S-ar putea spune, cu o vorbă românească, că „americanii s-au pus cu burta pe carte”. În chip vădit, noul curriculum american valorifică tradițiile marelui învățământ european de dinaintea deschiderii prăpastiei culturale dintre umanism și realism. Este semn că paideia renaște. Europenii (și românii) ar avea multe de învățat din acest document excepțional. S-ar putea ca el să susțină curriculumul global al viitorului. În orice caz, dacă toate national education goals cuprinse în America 2000 vor fi atinse, fie și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
teoretică, ai simulacrului de lume. Prozatorul ardelean este un caz de școală pentru dificultățile și avantajele unei lecturi profesioniste, bine dotate instrumental și corect conduse metodologic. Cartea scrisă de P. arată ce înseamnă practic o revizuire critică și cum poate renaște un autor plonjat în indiferență pioasă, dacă este actualizat cu fler și metodă. Autoarea uzează de o serie de stratageme sofisticate, compartimentele și etajele operei fiind explorate sistematic și după aceea puse în consonanță: descrierea, explicarea, proiecția speculativă se împletesc
POPESCU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288935_a_290264]
-
eșecul imaginarului recuperator al „roții întoarse a lumii”. Moartea și măsura măruntă sunt damnațiunea ironică sub care insul se zbate: „Vai, îngerul pipernicit/ Ca și pipernicitul diavol...”. Lanțul continuității nesfârșite trece prin moartea netranzitivă a insului, și nu aceleași frunze renasc, nu aceleași păsări se întorc, îndrăgostiții se despart și se uită, iar povestitorul eternei istorii, bătrân, cu frica de moarte „intrată în nări”, claustrat în strâmtoarea implacabilă a destinului, se lamentează de „risipirea”, la moartea sa, a lumii și a
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
mimate decât abordate serios. De aceea, sociologii români au fost disponibili pentru a se angaja În grupuri de cercetare comparativă inițiate de mult În Vest sau În dezvoltarea cercetărilor sociologice imediat aplicative, În special a sondajelor de opinie. Empirismul a renăscut - fapt foarte benefic atât pentru impunerea publică a sociologiei, cât și, mai ales, pentru o viitoare dezvoltare sănătoasă a perspectivelor teoretice fertile. Lipsesc Însă - iar această lipsă este deosebit de acută - analizele sociale complexe și cuprinzătoare care să poată inspira viziuni
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
alternează cu un limbaj care transcrie concretul, emoția violentă sau, dimpotrivă, memoria somnolentă, pentru ca Împotriva celui drag (1975) să se elibereze mai în profunzime de tentația abstractizării: abundă formulările adresative, întrebările (retorice), universul liric primește o infuzie de concretețe metaforică, renaște vitalitatea primă a poetei, acum o vitalitate întrebătoare, nu a unei descătușări adolescentine, ci a unei zeități feminine care își descoperă regatul la granița dintre moarte și viață. Poeta se recunoaște în figura Persefonei, purtătoare de viață și de moarte
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
fost desemnată vreme de secole. Se infirmă astfel falsa impresie de coincidență absolută sau, dimpotrivă, de divergență totală, dintre realitatea creației și realitatea terminologică a domeniului, care a întreținut dispute aprige în teoriile literaturii. Se redimensionează și orgoliul noutății absolute, renăscut ciclic cu agresivitate rituală în domeniu. Nici antiliteratura, asupra căreia modernitatea revendică priorități absolute, nu face excepție. Se justifică astfel insistența teoreticianului asupra apriorismului ontologic, principiu suveran în matrița originară, unde toate sensurile esențiale sunt coexistente și date, așteptând să
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]