2,211 matches
-
o pălmuială, adoptată de bătăușii ruși. Dirigintele care nu prea se pricepea la jocuri, deși agrea virtuțile lor asociative, mă bănuia că preferam să fiu portar la fotbal, „În loc să alerg pe teren Împreună cu ceilalți jucători“. Un alt fapt care producea resentimente era că veneam și plecam de la școală cu un automobil, În loc să călătoresc cu tramvaiul sau cu trăsura, așa cum făceau ceilalți băieți, mici democrați buni. Un profesor mi-a sugerat, cu toată fața schimonosită de o grimasă de dezgust, că puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
inocente! De ce n-ai zis ce trebuia, Charlie? Tu, dintre toți oamenii, care-ai fost dintotdeauna priceput să ții discursuri la tribunal; cât de clar și succint ai fi putut să pui problema. „Pari sătulă până-n gât și plină de resentimente. Clar ți se pare oribil faptul că eu mă relaxez bucuros în fotoliul ăsta, pe când tu abia ai venit după o zi întreagă de muncă.“ Și asta poate că ar fi avut un efect. Dar obișnuința anilor ne permitea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
4, sperând că sunetele seci ale unui buletin de știri sau râsetele unui public din studio ar putea să mă distragă. Era emisiunea cu Archers, iar eu ascultam cu o ureche încercând să îmi alung din minte privirea plină de resentimente a lui Ben. Știam că e mult prea periculos să-mi permit să mă scufund prea adânc în gândurile ce aveau să urmeze. Ben și Sally crescând; Ben începând să mă deteste. Sally plecată cu prietenii tot timpul, iar Charlie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
îl chemase la telefon acum patru zile. Deci, în ajunul morții lui Panaitescu. Din prima clipă sesizase o frondă, o rezistență pe care i-o opuneau sistematic Popa, tânărul Matei, Valerica Scurtu și Melania Lupu. Cei patru nu se agreau, resentimentele lor țâșneau la suprafață și totuși ceva îi lega. După "dispariția" Valericăi Scurtu, supraviețuitorii continuau să rămână complici... Avu impresia că vede un compas desenând pirueta îndrăzneață a unui semicerc și gândul se avîntă: De ce înainte de a muri, Panaitescu n-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Duhul Sfânt ar trebui să i-l decoreze... * ...secunda în care viața și moartea își privesc împietrite capătul de drum, de unde se vede îndepărtându-se transparentă ființa de după om... * Există cu siguranță un cer al înfrângerilor, universala înghițire a infinitului resentiment redus cu fiecare victimă la jalnicele motivații omenești, și astfel jupuit de forța care nu pretinde consolarea, ci renașterea furioasă a unei provocări și mai insolente, și mai efemere. În acest cer al înfrângerilor pățești cea mai cumplită uluire care
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
că orice bucurie neagă o tristețe, dar că în această tristețe trebuie să stea ascuns principiul oricărui vis. Dostoievskian, ei desăvârșesc vocația de a vizita omul pe fereastra niciodată păzită de gratii, prin care se zărește pacea slăbiciunilor și a resentimentelor părăsite în întuneric. Îi vom întâlni pretutindeni atunci când certitudinea de sine va concepe absurd facerea lumii în afara poeziei ori când glosolalia victoriei noastre împotriva fricii va regurgita demoni ai jafului sufletesc. Ne vor întineri mereu cu insolența lor, pretinzându-ne
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
niciodată un singur minut, măcar, de fericire. * Nimicul, materia primă a Divinului, nu poate fi „aneantizat“, în locul lui nu poate fi așezată, eventual, o „lume“; nimicul este abandonul absolut, undeva „în urmă“ își exercită ura, își trimite universala respirație de resentimente către noi; gândim și suntem contaminați de zădărnicia lui, trăim împreună cu el iluzia, disperarea, sinuciderea, nebu nia, psihoza, singurătatea, plictisul... Purtăm în noi indignarea unei prezențe spirituale de talia divinității, atâta doar că rămasă în umbră, înfrântă, uitată. Răzbunarea nimicului
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și complexe, inedite, sofisticate, operă a unei strategii subconștiente cu infinite nuanțe, toate pretinzându-și „drepturile“ și mobilizându-se în cea mai „democratică“ academie a prostiei, a proștilor. Faptul e cert: au pus mâna pe capitalul de resemnare și de resentimente mărturisite cu exasperare de umaniști; îl rumegă în felul lor, anunțându-și regatul rablaisian și amenințând fățiș cu neasumarea nici unei consecințe. Sfârșitul, ca și începutul, este ex nihilo. * Ca să-ți consumi obsesiile creatoare și să le dai zborul înalt îți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Nu ai ce face cu adevărul, cea mai gratuită dintre satisfacții. Logica mea, ca dinaintea unei femei goale care se îmbracă după ce ți-ai închipuit îmbrățișarea. * Orice etică pe care încerci să o formulezi în izolare devine o etică a resentimentului că oricând ai putea să crăpi fără fidelitatea vreunui semen, fără miracol. Și te transformi într-un fundamentalist al problemelor grave, fără putința de a mai zâmbi gratuit în fața unui adolescent. * De la un capăt la altul al vieților noastre, suntem
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
există alt mod de a o spune, domnule președinte, părerea mea este să se arhiveze această scrisoare în secțiunea înscrisurilor deplasate, să se lase baltă chestiunea și să continuăm să căutăm soluții pentru problemele noastre, soluții reale, nu fantezii sau resentimente ale unui imbecil, Cred că aveți dreptate, am luat prea în serios un șir de prostii și v-am făcut să pierdeți timpul, cerându-vă să veniți să vorbiți cu mine, N-are importanță, domnule președinte, timpul meu pierdut, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
lucruri pe care acum le regretă amarnic. Dintre toți oamenii din lume, tu ești pentru mine cea mai importantă. Ești sufletul sufletului meu, sângele sângelui meu și mă îndurerează gândul că remarcile mele tâmpite ar fi putut da naștere la resentimente între noi. Fără tine, sunt un nimic. Fără tine, sunt un nimeni. Draga, iubita mea Rachel, te rog să îi dai bătrânului tău tată fără minte o șansă să își ispășească păcatele.“ Am continuat pe același ton încă vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și Tom știe totul, dar nici el nu dorește să pomenească renghiul urât care ni s-a jucat. Honey și Lucy cântă cântecele fără sens în timp ce desfac homarii, ce rost ar avea să le întrerupem cu o relatare neplăcută despre resentimente de clasă și animozități provinciale? După ce o duc pe Lucy sus, la culcare, îmi dau seama că sunt mult prea ostenit ca să mai stau până târziu a doua seară la rând, dând peste cap pahar după pahar de vin, laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
clipită să ne bucurăm de propriile victorii. Timp de aproape o lună, mă frământasem cu gândul la biletul pe care i-l trimisesem mânioasei, înstrăinatei mele fiice, rugându-mă ca umilele mele rugăminți de iertare să treacă dincolo de anii de resentimente și să-mi ofere o a doua șansă în ochii ei. Printr-o minune, scrisoarea îmi adusese tot ceea ce-mi dorisem. Eram iar pe teren solid, împreună, și, cu toate arțagurile trecutului acum uitate, cina din seara aceea ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
mama și acum, că mama se întorsese, s-ar fi zis că fata își putea considera toate rugăciunile împlinite. Dar din nou nu. Imediat după reîntâlnire urmase un scurt val de bucurie, după care însă începuseră să iasă la suprafață resentimentele și dușmăniile și, la finele primei luni petrecute împreună, copila noastră inteligentă, energică și glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi interesant să revedem deci istoria „jugului otoman” (și) din această perspectivă matrimonială, pentru a regăsi și ceea ce ne leagă de această civilizație, nu numai ce ne-a opus ei. Și poate că am putea regîndi atunci, cu mai puține resentimente, și relațiile noastre actuale cu această mare putere regională, nu atît de opusă și ostilă pe cît ne-am obișnuit să credem. Țara lui Gargantua De data aceasta, italienii ne-au tăiat : cu ocazia Festivalului Ardeiului Gras, desfășurat în orașul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ai patriei ? Ce i-a pus pe picior de război pe unii dintre cei mai respectabili fii ai neamului ? De mă voi întoarce, pre mulți îi voi răspopi și eu - a părut a fi, într-un fel, avertismentul Hertei Müller. Resentimente, polițe de plătit ? Probabil și asta, există un registru al omenescului pe care artisticul nu-l poate elimina transfigurîndu-l. Or, la lipsa de solidaritate de care a avut parte în comunism și după, a răspunde cu un mesaj de solidaritate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu reușesc să se conecteze la prezent. Omul face alergie la adevărul pufului de păpădie. Viitorul flăcării e cenușa. Cel mai confuz timp este prezentul. Orice problemă poate fi rezolvată. De oameni, ori de timp. Cu timpul, memoria poate deveni resentiment. Tribunalul posterității discută numai cu probele lăsate de „ inculpați ”. Longevitatea presupune dilatarea bătrâneții, nu înfrângerea morții. Viciile nu trădează. Sunt capabile de o statornicie uluitoare. Timpul transformă ideile revoluționare în retrograde și pe cele avangardiste în prejudecăți. Privim, de regulă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un important prilej de publicitate. Cedările morale se transformă, de regulă, în bumerang. Fără puțin orgoliu demiurgic, creatorul de artă este un ratat. În viață, te poate salva farmecul. Dar și cinismul. Dușmanii de moarte ai artiștilor sunt invidia și resentimentele. Mediocritate înseamnă idei cu platfus. Când dialogul devine bârfă, lasă un gust acru de șampanie răsuflată. Orice viciu este un cal troian. Ciocoiul de tip nou are un limbaj birjăresc, gândește pe sponci și se spală rar. Un orgoliu mărunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lui suflare, spunându-și că Dumnezeu nu era decât o ficțiune inventată de cei bogați pentru a-i ține fericiți pe cei săraci. O stinsese cu un gest, cu un curios și demodat sentiment al temerității, și uneori simțise un resentiment ilogic Împotriva celor care astăzi se nășteau fără sentimentul religios și erau capabili să râdă de seriozitatea iconoclastismului din secolul al nouăsprezecelea. Iar acum mai era doar o singură lumânare, prea slabă ca să lumineze vasta Încăpere. Nu sunt un fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
armei la picioarele lui Myatt: — Pleacă! Nu ne trebuie spioni pe-aici. Pleacă de-aici, evreule! Myatt se Îndepărtă cu calmul rasei sale. Era un calm de suprafață de care nu era conștient, ca o trăsătură moștenită. Sub el simți resentimentul cuiva tânăr și conștient de propria-i importanță. Se aplecă spre soldat, cu intenția de a zice În fața inflamată animalului câteva vorbe de să le țină minte, dar se opri la timp, conștient cu uimire și spaimă de prezența pericolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ziua când o să mă cheme în fața lui? Dacă deja o detesta, acum, văzând în ce măsură comportamentul ei îl chinuia pe idolul sau, simțămintele lui Tapú Tetuanúi se transformară în ură cruntă și se surprinse pe sine însuși când înțelese că toate resentimentele pe care le avea față de Te-Onó trecuseră deodată asupra prințesei, căci, în definitiv, Te-Onó fuseseră dintotdeauna niște sălbatici și nu-nvățaseră niciodată să trăiască altfel, în timp ce micuța Curcubeu fusese educată în spiritul iubirii și al respectului față de ceilalți. Un giulgiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de ei - mai puțin de Birgit. Pe tine și ai tăi vă Îmbrățișăm cu drag Gerda și Rudolf țMint. Nici n-a pomenit de Birgit În scrisoare. Atunci de ce? La ce-mi folosește? Voi continua). „...mai puțin de Birgit“ - ce resentimente Înăbușite Îndelung i-au scăpat de sub control unei naturi atît de echilibrate cum e Gerda? Sau poate că a făcut-o intenționat, nutrind În secret speranța că am să-i citesc lui Birgit scrisoarea. A găsit această cale indirectă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nostalgia niciodată gustată a pămîntului făgăduit. O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei, prin nori se deschid magazine cu parfumuri de citron și de mosc și nările ogarilor care am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de a lupta cu alte arme decît cele ale poeziei, și-a văzut handicapul - a Înțeles că nu putea accepta să intre În arena gladiatorilor. Neputința de a juca rolul eroului a făcut din el un erou adevărat. Poate că resentimentele lui de moment Împotriva celor care pășiseră zgomotos În arenă au fost replica unei intransigențe nemotivate sau a unei incompatibilități. țOare de ce nu putem despărți arena gladiatorilor de arena circului și de ce clovnul și mortul au În ochii noștri trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
În cîteva zîmbete, Într-o bolboroseală neînțeleasă, apoi se cască un gol. Moare ceva În fiecare. O parte dintr-un prezent imediat este amputată. Începi să simți durerea aceea perfidă a unui organ absent. Începi să-l regreți cu toate resentimentele anterioare, pentru că orice resentiment e o implicare, un transfer afectiv ca iubirea. Vreme de cincisprezece ani Niki Bârsan existase acolo, În fiecare din ei, era negativul lor pe care-l urau și-l adulau În secret. țașa m-apucă totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]