67,163 matches
-
azi la drum rîde el, cum însă Paula se apropie, strigă: Dă-i drumul, că nu se știe cît mai avem de mers. Vlad deschide portiera din dreapta și întinde mîna Paulei, care, odată urcată, așezată pe locul ei, nu mai respinge brațul din jurul mijlocului, răsturnîndu-se încet, cu plăcere, pe genunchii tînărului, atingîndu-i lung obrazul cu palmele, șoptindu-i, în atingerea buzelor, crîmpeie de vorbe frumoase. Ce-ar fi să renunțăm la spectacol? o întrebă Vlad, pornind motorul, zorit de claxonul microbuzului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
anapoda cuvintele, ar fi mai bine să spun „îngheță“. Da, devenise atât de țeapănă, încât părea congelată. Ce era de făcut? Mâna lui Dan se îndrepta oare spre ea? Sau spre chestie? Nimic mai firesc pentru Carol decât să-l respingă fără drept de apel. Știa că erecția lui Dan e precară și că putea fi lesne compromisă. Nu era nimic atrăgător în dorința lui. I-ar fi putut da o explicație, dar îi stătea în fire să se țină pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și compasiune. Pe scurt: chiar îi păsa. Însă asta ținu până când o voce suavă îi șopti la ureche: „E un sfânt“. Alan se opri și își dădu înapoi în spatele urechii o șuviță rebelă. Nu trebuia să gândească în felul acela. Respinse gândul așa cum ar fi șters un text tipărit care se perinda prin fața ochilor minții sale. Pe de o parte, încerc să mă implic și să fiu altruist, dar, pe de alta, sunt deosebit de egoist și nu mă deosebesc prin nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
privească fața colțuroasă, cu trăsături prea ferme și cu urmele albăstrii care i se conturau deja pe obraji la ora aceea, pe sub fondul de ten, ca să înțeleagă despre ce e vorba. Numai că, nu se știe de ce, Bull n-o respinsese. Înțelesese imediat cum stă treaba cu Ramona și simțise că ar putea fi un aliat. — Și zici că nu stai departe? Chiar după colț, iubire. Hai să ne plimbăm, n-are nici un rost să stăm aici. Ramona se înfășură în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Dar trebuie să vezi lucrurile în adevărata lor lumină. — În fine, cred că aș putea foarte bine să-ți spun. Oricum nu mai am pe nimeni altcineva... Bull continuase și îi povestise lui Alan cum Juniper nu numai că îl respinsese, ci, mai mult, reușise chiar să îi ia postul. De fapt, îi dăduse de înțeles lui Bull că nu era străină de concedierea lui. Bull era furios. Numai că Alan nu era atent la ce îi spunea el despre Juniper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
capitolul VIII al lucrării, Sun Zi spune: ,,Unul dintre principiile artei războiului este acela de a nu te baza niciodată pe absența sau numărul redus al dușmanilor, ci pe buna pregătire a propriilor trupe și pe capacitatea lor de a respinge orice atac'', ceea ce ilustrează un alt principiu: Prevederea este mama siguranței, iar o mare putere terorizează dușmanul''. Al treilea capitol al Artei războiului intitulat ,, Despre ofensivă'', arată esența gândirii strategice, care a avut o influență remarcabilă asupra comandanților de armate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
cedeze tronul. Odată urcat pe tron, Shun a muncit cu tenacitate alături de cetățenii de rând, câștigând încrederea tuturor. Câțiva ani mai târziu, împăratul Yao a murit. Shun a vrut să cedeze tronul fiului lui Yao, însă propunerea sa a fost respinsă de toată lumea. La bătrânețe, Shun îi cedă tronul lui Yu, care întrunea și el toate calitățile, testate exact prin aceeași metodă. Legendele spun că în epoca lui Yao, Shun și Yu, la curțile imperiale nu se dădeau lupte pentru putere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
societate. Wu Zetian a rămas pe tron timp de 15 ani, dar conducerea ei reală a durat o jumătate de secol. În timpul domniei sale, forța Chinei era puternică, societatea era stabilă, populația a crescut și economia s-a dezvoltat. Au fost respinse mai multe invazii străine. Prosperitatea dinastiei Zhou a continuat. Wu Zetian a murit la vârsta de 82 de ani și a fost înmormântată împreună cu soțul ei, Tang Gaozong, în Mausoleul Qianling, care are o piatră funerară înaltă de opt metri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o cetate, dar eu am metode de apărare. Mai bine să facem chiar aici o demonstrație de atac și apărare. Recurgând la scara norului, Gongshu Ban a atacat de nouă ori și tot de atâtea ori Mo Zi i-a respins atacul. Toate variantele scării lui Gongshu s-au epuizat, pe când Mo Zi mai avea încă multe metode de apărare. Văzând că nu are șanse să cucerească cetatea apărată de Mo Zi, Gongshu Ban a zis: Am totuși o metodă să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
picioare și oasele copiilor copiilor noștri. Pentru umbrele lor neîmpăcate trebuie vărsate câteva picături din șampania deschisă la Praga. România merita să intre în NATO. După părerea mea, merita încă de acum 5 ani. În 1997, la Madrid, am fost respinși de America. Greu de spus pe ce bază, de vreme ce tot atunci a fost admisă Ungaria, pe baza unui maldăr de promisiuni din care până astăzi n-au fost onorate nici măcar o treime, determinând Casa Albă să regrete că nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
stătea pe margine și mânca semințe, uneori, rar, îl mai înjura pe câte unul sau îi trăgea o palmă după ceafă. Nu știai dacă-i convine ce faci și, oricât m-am tăvălit între bare, oricâte șuturi și centrări am respins, oricâte ghionturi, pumni și bocanci am încasat, nu m-a băgat niciodată în meciuri din campionat. Dacă tata l-ar fi vizitat ca alți tați, cu damigene și sacoșe, cu plicuri, cu canistre de benzină, cu sticle și lădițe, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mai spus, ca la cucuvea sau la bufniță. Palma ei a căzut pe catalog cu un plescăit, mustrătoare, convinsă că ne înțeleseserăm între noi (palma, da, nu tovarășa învățătoare Ulăreascu), cât să ajungem amândoi pe lista ei. Și m-a respins. La Academia Militară a fost o festivitate a-ntâia. Ce de cămăși albe pe esplanada din fața statuii! Ce de cravate purpurii cu tivul tricolor! Câte centuri cu cataramă de-aia mare, cu stema republicii! Noi, mulți, foarte mulți, cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez, scot de la păianjen, urlu, țip, îmi frec colțurile gurii cu mănușile fleașcă, îmi tot ridic pantalonii care sunt grei de apă și m-au lăsat cu burta goală, resping orice minge și el plesnește, urlă, țipă (nu ca mine, de fericire, ci de neputință), șutează tot mai furios, până la urmă mă păcălește și-mi dă gol, urlăm, țipăm (acum el de bucurie, eu de deznădejde), ar fi frumos să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și un parc Întins de vînătoare. Doctorul, personal, nu vîna, fiind - după cum spunea Johns - Împotriva distrugerii animalelor. Cum nu era, Însă, un doctrinar și cum pacienții săi aveau nevoie de carne, Îngăduia vînătorile, fără a lua parte la ele. Doctorul respinge doar ideea de-a face din vînătoare un sport, Îi explicase Johns. Cred că preferă capcanele... O dată cu micul dejun, lui Digby i se aducea și ziarul de dimineață. Începuse să se bucure de acest privilegiu doar de cîteva săptămîni, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
acestor fotografii erau acoperite cu însemnări făcute cu scrisul lăbărțat de mână al lui Vaughan. Multe se terminau cu semne de întrebare, ca și când Vaughan ar fi speculat pe marginea modurilor alternative de-a muri, acceptând unele ca fiind plauzibile și respingând altele ca fiind prea extreme. O fotografie ștearsă de agenție a mașinii în care murise Albert Camus era prelucrată cu mare grijă, bordul și parbrizul fiind marcate cu cuvintele „puntea nasului“, „palatul moale“, „arcul zigomatic stâng“. O zonă din partea inferioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
demonii continuă să fie prezenți printre noi. Atât într-un mod subtil și imperceptibil,cât și într-un mod dureros și brutal. Moștenitorii civilizației creștine uită de lupta Mântuitorului împotriva ispitirii satanice. Nu ne mai aducem aminte că El a respins tentația de a preface pietrele în pâini spunând: „ Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.“( Mat. 4,4). [...]„Cea mai mare victorie e diavolului este să ne facă să credem
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
au evidențiat fără putință de tăgadă, lipsa unei culturi politice minime din partea majorității cetățenilor chemați la vot. Informația corectă a ajuns foarte greu în mediul rural, unde TVR și Radiodifuziunea dețin monopolul și a fost receptată greșit sau a fost respinsă de categoriile defavorizate (săracii ajunși la limita suportabilității, pensionarii în general tributari educației din perioada comunistă). Măcar dacă n-ar fi existat cenzura din TVR și din Radio, care abia acum iese mai pregnant la lumină. Presa independentă și organizațiile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din 1971 până în 1979 a fost plasat în posturi neimportante din cauza dezacordului său față de linia dură urmată de Ceaușescu. În decembrie 1989 a jucat un rol proeminent în puciul dinăuntrul partidului care a avut drept rezultat răsturnarea lui Ceaușescu.[...] A respins reformele îndrăznețe pentru a păstra loialitatea grupurilor de interese din perioada comunistă, încă influente. Nu a ezitat să manipuleze naționalismul și să mobilizeze minerii din industria cărbunelui pentru a-și înfrânge rivalii din interiorul propriului partid (cazul lui Petre Roman
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
o reputație atât de proastă, iar principalii ei actori se bucurau de o cotă atât de scăzută, încât Vadim nu putea inspira dezgust unor alegători cărora nu le mai păsa de statu quo, atâta vreme cât dădea glas frustrărilor lor. El a respins orice acuzație de extremism (și demagogie), afirmând că dacă putea cineva să dovedească acest lucru, era gata să părăsească politica. Vadim și-a dovedit abilitatea înnăscută de manipulator când a întrebat: «Ce înseamnă cu adevărat extremismul? Sunt doar vorbe împotriva
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să fie disciplinat și să i se supună, fără să crâcnească, la tot ce spun «interpreții maselor». Utilizarea demagogică a unor noțiuni ca «mase», «clasă» etc. împotriva omului în carne și oase, avertizat mereu că «poporul nostru vrea», «poporul nostru respinge», «poporul nostru e hotărât» etc, a devenit una din armele preferate ale puterii comuniste pentru a-și impune voința. Întoarcerea în Europa presupune ieșirea din inerțiile mentalității colectiviste, ostile individului, ruperea cu tendința, binecunoscută, spre uniformitate, spre monotonie, spre disciplină
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Verheugen adresată premierului Radu Vasile sugera ca un grup de experți al UE, FMI și Băncii Mondiale, împreună cu reprezentanții Guvernului român să elaboreze o strategie pe termen mediu a dezvoltării României, unii politicieni români, fluturând steagul mândriei naționale velico-române, au respins ideea ca pe un «dictat străin». Prima reacție, aș spune instinctivă, a d-lui Ion Iliescu a fost categorică: «Această propunere este inacceptabilă pentru un guvern care se respectă ». Ulterior, președintele PDSR a revenit și a scris d-lui Verheugen
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
iar faptul că și în 1992 tot stânga a câștigat alegerile a făcut ca timp de șapte ani România să bată pasul pe loc în procesul tranziției. Singurul partid care a pledat pentru măsuri economice radicale, PL ’93 a fost respins de electorat. [...] societatea românească, mai exact majoritatea ei nu este pregătită să treacă la capitalism [...] românii nu se dau în vânt după capitalism. Adevărul este că timp de patru decenii noțiunea de capitalism a fost sistematic demonizată, iar după ’89
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ajunge niciodată niște «atotștiutori», însă cu cât vom cunoaște și vom înțelege mai multe, cu atât mai mari vor fi șansele ca lumea pe care o promovăm să înfrumusețeze Universul, prin armonia ei. Să gândim mai profund, să nu mai respingem nici o idee pe motiv că ar fi imposibilă, nefirească sau inutilă și mai presus de toate, să dialogăm în permanență, să ne mărturisim dorințele și frământările, idealurile și incertitudinile. Greșesc oare afirmând că dialogul reprezintă prețul supraviețuirii noastre?... Nici un alt
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ar trebui să manifest o oarecare apreciere a desenelor ei - de calitate foarte bună, de altfel, pe cât am putut vedea - și, deci, măcar într-o primă clipă, să mă prefac că aprob un ideal estetic și moral pe care-l resping; sau să declar de la bun început felul în care simt eu, cu riscul de a o răni. Al treilea obstacol, starea sănătății mele, care, deși mult ameliorată în urma vacanței la mare recomandate de doctori, îmi condiționează posibilitatea de a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dat fiind că pașii mei neatenți mă purtaseră astfel până lângă ea. Oricum, fără a ridica privirea, doamna m-a amenințat cu floarea de camelie pe care o așeza în vas, de parcă ar fi vrut să mă lovească, sau să respingă partea din mine aplecată asupra ei, sau chiar să mă îmboldească cu o biciuire-mângâiere jucăușă, provocatoare. Mi-am lăsat mâinile în jos, încercând să feresc aranjamentul frunzelor și al florilor; între timp, și ea mânuia crengile, întinsă înainte; s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]