2,430 matches
-
socială. Chiar și la cei care nu sînt timizi, în adolescență se dezvoltă o oarecare anxietate socială. Ar putea rezulta din dezvoltarea intelectuală normală prin care adolescenții devin conștienți de sine ca obiecte sociale. NCS (National Comorbidity Survey) a întrebat respondenții dacă a existat un moment în viața lor în care una sau mai multe din șase situații sociale i-a(u) înfricoșat atît de mult încît să încerce să o (le) evite sau le-a(u) creat o senzație puternică
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
3 (Bourdon et al., 1988; Schneier et al., 1992; Andrews et al., 1999a). În eșantioanele clinice, raportul poate fi și mai aproape de 1,0. În studiile care au folosit criteriile DSM-III pentru diagnosticarea fobiei sociale la pacienții asistați clinic sau respondenții media, 145 (49,7%) dintr-un total de 292 de pacienți au fost femei (Butler et al., 1984; Emmelkamp et al., 1985b; Heimberg et al., 1985; Solyom et al., 1986; Mattick și Peters, 1988; Mattick et al., 1989). În studiile
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
puține șanse să se căsătorească în comparație cu populația generală: 37% dintre subiecții cu fobie socială nongeneralizată și 64% dintre cei cu fobie socială generalizată dintr-un eșantion clinic nu s-au căsătorit niciodată (Manuzza et al., 1995). Un studiu restrîns al respondenților media a descoperit că există o probabilitate mai mare ca indivizii care întrunesc criteriile pentru fobie socială, în comparație cu un grup care întrunește criteriile pentru tulburare de panică, să fie burlaci, să locuiască singuri și să fie șomeri, în ciuda nivelului superior
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
a severității SSPT și are calități psihometrice excelente. Limita scorului pentru diagnosticul SSPT variază, deși autorii au sugerat scorul de 107. Inventarul Penn (Hammarberg, 1992) cuprinde 26 de itemi cu aplicabilitate pentru toate tipurile de eveniment traumatizant. Pentru fiecare întrebare, respondenții trebuie să selecteze cel mai adecvat dintre patru răspunsuri posibile. Scorul de 35 reprezintă o limită a diagnosticului de SSPT suficient de sigură și specifică pentru diverse categorii de populație (Hammarberg, 1992). Instrumentul de autoevaluare a stresului traumatic cel mai
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
multe ori, cititorii nu le cunosc și care îi ajută să intre în lumea ascunsă a literaturii. La aceasta contribuie, în primul rând, cel care formulează chestionarul și care, precum dumneavoastră, se bazează pe o cunoaștere aprofundată și adecvată a respondentului." (Dan Mănucă) "Cât despre domnia ta, Angela Baciu, dincolo de harul poetic, cred că ai vocația dialogului, iar cele trei volume de interviuri cu personalități din toate generațiile și de toate tendințele, pe care ni le dăruiești cu trudă și generozitate, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
multe ori, cititorii nu le cunosc și care îi ajută să intre în lumea ascunsă a literaturii. La aceasta contribuie, în primul rând, cel care formulează chestionarul și care, precum dumneavoastră, se bazează pe o cunoaștere aprofundată și adecvată a respondentului. Dan Mircea Cipariu Încerc să negociez până la capătul nopții și al Cuvântului eliberarea de sine! Sunt un hedonist altruist care se energizează din nevoia de Celălalt! În anii aceia, a fost o fericire să-i ascult ori să mi se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Cu unele excepții - martori care au refuzat interviul sub orice formă - am fost priviți și primiți cu simpatie pretutindeni. Chiar dacă perioada în care au lucrat în uzină nu a fost cea mai fericită etapă a vieții lor, în cazul unor respondenți, s-a acceptat dialogul cu elevii, în ciuda amintirilor copleșitoare. În cadrul celor nouă interviuri, Nicolina a reînviat, a dat semne că, la un plafon imaginar, funcționează din nou, prin ochii celor cei implicați în proiect. Am reușit, prin intermediul interlocutorilor, să revedem
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
și incompetență cu care ziarele își hrănesc regulat cititorii, și în ciuda faptului că cel mai mare criminal în serie din Regatul Unit este el însuși doctor, se bucură din plin de o încredere publică de invidiat. De exemplu, 91% din respondenții la un sondaj MORI întreprins în februarie 2002 cred că doctorii spun adevărul, în timp ce numai 6% consideră contrariul. Cifrele comparabile pentru politicieni, de 19% față de 73%, sunt superioare doar celor vizând jurnaliștii (13% față de 79%). 2. Faptul că comisarul parlamentar
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
de control (De Singly et al., 1998), în funcție de forma de înregistrare a răspunsurilor acestea pot fi închise și deschise. Întrebări directe și indirecte Întrebările directe sînt cele care fac trimitere directă la un indicator ce poate fi ușor identificat de către respondent. Conținutul întrebărilor indirecte nu orientează spre un indicator sau acesta derivă din conținutul întrebării într-o manieră mai elaborată. Exemple: „Cît timp petreceți vizionînd emisiuni educative despre viața și comportamentul animalelor?” (întrebare directă, fără interpretări greu de prevăzut ale răspunsului
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
Întrebările de cunoștințe incluse în chestionare nu au un scop evaluativ, ci permit caracterizarea unei persoane anchetate. Întrebările de control sau „itemii de minciună” nu conduc la achiziția unor informații propriu zise, ci contribuie la verificarea acurateței cu care un respondent a răspuns la alte întrebări. Exemple: „Cît timp petreceți zilnic rezolvînd temele pentru acasă?” (întrebare factuală); „Considerați că activitățile de petrecere a timpului liber sînt importante?” (întrebare de opinie); „Ați citit romanul În căutarea timpului pierdut?” (întrebare de cunoștințe). Dacă
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
chestionar, o întrebare de control ar putea fi: „Cine este autorul romanului În căutarea timpului pierdut?”. Observație asupra exemplului de întrebare de control: aceasta poate să nu ofere o informație asupra acurateței răspunsului la întrebarea anterioară, deoarece există posibilitatea ca respondentul să fi aflat cine este autorul romanului fără să-l citească (din discuții, alte lecturi etc.). Întrebări deschise și întrebări închise Întrebările deschise presupun ca subiectul să elaboreze un răspuns, fără a avea la dispoziție variante precizate în chestionar. Utilizarea
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
trebuie redus la un număr rezonabil de date cuantificabile, ceea ce poate conduce la asocierea răspunsurilor în categorii și diluarea caracterului personalizat al acestora. Codarea răspunsurilor la întrebări deschise este cronofagă și permite intruziuni suplimentare ale subiectivității cercetătorului. Întrebările închise pun respondentul în fața unor alternative prestabilite de răspuns, din care trebuie să aleagă una sau mai multe. În funcție de numărul de răspunsuri, acestea pot fi dihotomice sau cu alegere multiplă. În prezent se utilizează și alte tipuri de întrebări închise (Rotariu și Iluț
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
media plăților informale pentru o internare În spital În decursul unui an (circa 2,4 milioane). Totuși, opțiunea pentru asigurarea suplimentară (fie În sistem privat, fie prin creșterea contribuției la asigurările de sănătate obligatorii) este agreată doar de 27% dintre respondenți. Aproape dublu (45%) preferă să plătească din buzunar pentru tratamente care nu sunt acoperite de asigurarea statală, atunci când beneficiază de ele. Această opțiune se poate explica prin trei factori: - neîncrederea oamenilor În potențialii gestionari ai banilor din sistemul de asigurări
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
ai banilor din sistemul de asigurări; - lipsa obișnuinței de a gestiona riscul la nivel individual prin sisteme de asigurări; - lipsa unei culturi medicale solide În România. Aceste explicații pot fi găsite chiar În răspunsurile acestui sondaj: aproape 40% din totalul respondenților declară că sistemul de sănătate din România funcționează prost sau foarte prost. Deși mulți (40%) cred că asigurările suplimentare și complementare ar putea duce la creșterea calității actului medical, mai puțini (dar, totuși, un procent important) ar fi dispuși să
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
de opinie că rata omuciderilor a crescut, chiar dacă ea rămăsese neschimbată în intervalul de referință (Indermaur, 1987). Conform studiilor citate de Julian V. Roberts, și estimările din sondajele de opinie privind rata cazurilor de recidivă sunt inexacte: patru din cinci respondenți dintr-un sondaj de opinie din Canada apreciau că rata recidivelor este de 30 până la 100%, în realitatea ea ridicându-se la 13-17%. Jumătate dintre cei intervievați considerau că se situează între 60 și 100% (Doob și Roberts, 1983). Julian
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
În sondajele de opinie publică sunt incluse întrebări de tipul: „Care este cea mai importantă problemă cu care se confruntă (numele țării) azi?” sau „În comunitatea dumneavoastră criminalitatea este o problemă importantă?”. Într-un sondaj Gallup (1989), aproximativ 6% dintre respondenți au indicat criminalitatea ca fiind cea mai importantă problemă în SUA. Într-un sondaj de opinie publică desfășurat în Canada, o treime dintre cei intervievați au considerat că actele de criminalitate constituie o problemă „foarte importantă”, 38% că este o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
129). Astfel, s-au pus în evidență două modele explicative, unul vizând criminalitatea în general și altul referitor la cazurile individuale (Doleschal, 1970). Timothy Flanagan (1987) a remarcat în datele sondajelor de opinie din SUA o schimbare în atribuirea de către respondenți a cauzelor criminalității. După 1950, americanii au început să incrimineze mai mult factorii de mediu (environment) decât cei legați de structura personalității. Într-un sondaj realizat de Louis Harris în 1968 în SUA, aproximativ 60% dintre respondenți considerau că sărăcia
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
în atribuirea de către respondenți a cauzelor criminalității. După 1950, americanii au început să incrimineze mai mult factorii de mediu (environment) decât cei legați de structura personalității. Într-un sondaj realizat de Louis Harris în 1968 în SUA, aproximativ 60% dintre respondenți considerau că sărăcia constituie cauza criminalității. Cercetări mai recente (Erskine, 1974; Campbell și Muncer, 1990) au reținut că, în opinia americanilor, cauzele sociale ale criminalității sunt mai importante decât factorii de personalitate. Studiile realizate de Clive R. Hollin și Kevin
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
publică despre severitatea pedepselor prevăzute de lege. Rezultatele sondajelor de opinie publică în legătură cu această problemă sunt relativ inconsistente. Julian V. Roberts (1992, 143) consideră că lipsa de consistență a datelor se datorează metodologiilor utilizate: în unele sondaje s-a cerut respondenților să aleagă o singură sancțiune pentru un tip de delict, în alte sondaje subiecții erau rugați să ierarhizeze sancțiunile legale după gravitatea lor, calculâdu-se scorurile fiecărei sancțiuni. În ambele situații intervin factori care distorsionează rezultatele. Cu toate acestea, se poate
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
mai susceptibile de erori cognitive decât cele care au unele rezerve în legătură cu justețea punctului lor de vedere. Se impune deci ca în sondajele de opinie publică să se introducă întrebări despre gradul de încredere în evaluările pe care le fac respondenții nu numai pentru a afla „tăria opiniunilor” - cum ar spune contemporanul nostru, Ion Luca Caragiale -, ci și pentru a estima cât de eronate sunt aceste păreri. Procesarea informațiilor Julian V. Roberts (1992, 123) aprecia că modul în care procesează oamenii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
un set de indicatori care au fost abordați în diferite cercetări de teren și evaluează, prin comparație, aspecte obiective (adică starea de fapt, de exemplu, nivelul de școlarizare, mărimea salariului mediu etc.) și aspecte subiective (aprecierea pe care o fac respondenții cu referire la realitatea curentă, de exemplu, starea de spirit a populației, expectanțe etc.). Modelul propus poate fi legitimat prin invocarea analizei altor modele de acest fel, precum cele utilizate de Statele Unite, Franța, Suedia, România, ONU, Banca Mondială (BM). Descrierea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
vieții lor ca fiind legate de existența spațiului public național. Sondajele de opinie dovedesc o atitudine mai mult sceptică decât favorabilă politicilor europene. Între 41-53% dintre europeni cred în beneficiul derivat din calitatea de membru al Uniunii Europene. 54% dintre respondenți se percep ca membrii ai statului național și ai Uniunii Europene. Instituțiile europene sunt cunoscute dar nu este cunoscut rolul lor în Uniunea Europeană (European Commission, 2005, apud Kantner, 2006, 511-512). În Europa nu există o solidaritate în forma unei identități
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Europa nu există o solidaritate în forma unei identități europene. Lipsește ceea ce Habermas numește ,,conștiința cosmopolitană” (Chalmers, 2006:, 438). Doar o minoritate stabilă de 10% dintre cetățenii Uniunii Europene sunt interesați de pe identitatea europeană în detrimental identității naționale. Jumătate dintre respondenții europeni se percep prioritar ca membrii ai propriei națiuni și în al doilea rând ca europeni. 47 % dintre respondenți asociază Uniunea Europeană cu sentimentul de mândrie, 60% au un anumit grad de mândrie europeană și 66% se declară atașați de Europa
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
Doar o minoritate stabilă de 10% dintre cetățenii Uniunii Europene sunt interesați de pe identitatea europeană în detrimental identității naționale. Jumătate dintre respondenții europeni se percep prioritar ca membrii ai propriei națiuni și în al doilea rând ca europeni. 47 % dintre respondenți asociază Uniunea Europeană cu sentimentul de mândrie, 60% au un anumit grad de mândrie europeană și 66% se declară atașați de Europa (apud Kantner, 2006, 512-513). Observăm cât de complexă este chestiunea raporturilor cetățenilor din toate țările membre cu Uniunea Europeană. Integrarea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]
-
persoane nereligioase. Baza de date ne pune la dispoziție atât indicatori obiectivi cât și indicatori subiectivi pentru starea materială și pentru situația familială. Referitor la starea de sănătate și prietenii, nu avem însă la dispoziție decât indicatori subiectivi privind satisfacția respondentului în această privință. În ceea ce privește starea de sănătate, aceasta este un dezavantaj important, deoarece există o diferență logică importantă între starea obiectivă de sănătate a unei persoane, așa cum ar putea fi ea evaluată de un medic, și satisfacția individuală a respondentului
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]