1,931 matches
-
trivialități și nedreptăți de tot felul. Μ Ajuns la sfârșitul ciclului vieții, omul retrăiește, ca Într-un film mental, principalele etape sau momente ale vieții sale. De unde oare această nevoie ca, În ultimele momente ale vieții sale, omul să-și retrăiască Întreaga existență, uneori până În cele mai mici și neînsemnate amănunte? Să fie oare o lege a firii ca măcar În aceste ultime clipe să fim cu adevărat obiectivi cu noi Înșine, adică justițiari? Simțim oare sacralitatea unei lumi de dincolo
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
le-a văzut atunci. Și crește când vede că, la ieșirea din cameră, se Întâlnește cu același om ca și În ziua precedentă, care Îi adresează aceleași cuvinte. Așa că Phil Începe să Înțeleagă puțin cîte puțin că e pe cale să retrăiască aceeași zi. Continuarea ei este, Într-adevăr, reluarea fidelă a tuturor scenelor pe care le-a trăit cu douăzeci și patru de ore mai devreme. Se Întâlnește cu același cerșetor care Îi cere de pomană, apoi este abordat de același coleg de
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
se joace În permanență cu sensurile duble pe care i le permite imobilizarea sa În această perioadă, de exemplu să-i declare femeii iubite, În timp ce Îi desenează chipul În zăpadă, că a petrecut ceva timp să o studieze. Chiar dacă să retrăiești la infinit aceeași zi prezintă inconveniente, situația are, de asemenea, și avantaje. Îi permite, bunăoară, să desfășoare niște acțiuni care nu ar fi cu putință decât cu ajutorul unei cunoașteri În detaliu, uneori imediat În următoarea zi, a organizării fiecărei zile
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
à la fois, spune naratorul Înainte de a dezvălui lovitura de teatru, faptul că Milo Tindle nu fusese ucis). Apar și ceilalți spectatori, prietenii, cunoștințele naratorului, pentru care vizionarea filmului reprezintă un ritual de inițiere, iar pentru narator, ocazia de a retrăi primele emoții de spectator - filmul devine un test de viață, reperul În funcție de care ceilalți sunt judecați, borna de la care ceilalți, spectatorii, pot fi Înțeleși de narator, conținutul reprezentatabil al conceptului de lume. Tanguy Viel face fenomenologie: quand je le visionne
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dureroase, documentele de-a dreptul răvășitoare. Câte certitudini afective nu s-au prăbușit, câtă încredere spirituală nu s-a clătinat! Scrisul închis între copertele bine păzite „revela”, ca în fotografie, negativul trecutului „supravegheat”. Pe cei ce aveau curajul să-și retrăiască, citind, viața de până atunci, îi aștepta trista încercare de a recompune spectrul prieteniilor acum pierdute, uneori chiar pe cel al propriilor lor familii destrămate. Omul care și-a văzut umbra va muri, spune legenda. Dar omului care și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în poemul numit semnificativ "Incendiul" și cuvântul este floare: "Fă ce poți, din cuvinte,/ acum și iute -/ nu ai alegere, nu ai timp,/ fă-ți din ele inel, prinde-l de gol,/ fă-ți din ele frânghie/ încleștează-te strâns..." Retrăiește cu aceeași pasiune de-odinioară identitatea cu natura: "am pierdut lungimea de undă a pădurii/ întâia, frageda identitate, când erau frunze cutremurate/ și țipam cu țipătul rupt al nervurii... În elemente și cântec, li-s aproape,/ și totuși străină și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
brațele noduroase ale tatălui. Copiii ard și vremea absoarbe în neant generații și generații. Ca și Goga, dar mai ales ca Beniuc, Ioan Alexandru își fixează originea: "Mă trag din neam străvechi de cântăreți dieci/ în stranele bisericilor ardelene". Poetul retrăiește amintiri din nopțile de iarnă, apare mama înfășurată în năframă neagră, și cumpăna fântânii, aflată într-un permanent dezechilibru, stare în care unește izvorul cu steaua. Zorii vor surprinde satul și cimitirul într-un moment de repaus. Ca altădată Coșbuc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
coasta în vâlceaua cu izvoarele/ Suiam iar printre stejarii bătrâni, dând cu piciorul/ în ciuperci,/ Mânătărci otrăvite/ Pălăria șarpelui,/ Răscoleam frunzele,/ intram prin tufișuri... când ieșeam în Piscul cu Bojii,/ Ni se lumina de atâta lărgime ("Piscul cu bojii"). Poetul retrăiește cu încântare peisajele de odinioară: " Când se văd munții" ei se văd rar, pentru că pădurile sunt în nori, și pentru că stelele sunt joase și pâlpâie "de-ți iau ochii/ Ca lumânările pe colaci/ când aerul se ridică în sus, ei
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
în care să le fierbeți; - o sursă de căldură; - cineva care să le mănânce rapid*. * Extraterestrul numărul unu a pățit-o urât de tot cu niște ouă pe care nu le-a mâncat la timp... Tocmai ne împăcaserăm și ne retrăiam dragostea la intensitate maximă, dar o delegație de o lună în State l-a luat din nou de lângă mine. De dor, îi fierbeam zilnic câte un ou. Nu puteam să gătesc pâine cu parizer, mă excitam îngrozitor și mă umfla
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
prejudiciului produs; bă să producă asupra agresorului efectul pe care prejudiciul l-a produs asupra victimei; că să anuleze conștiința perversă și să trezească În persoana agresorului conștiința gravității actului comis, suferință și durere morală și sufletească, astfel Încât acesta să retrăiască În planul conștiinței sale traumatismul pe care l-a avut victima sa; dă să fie o compensare pentru victimă; eă prin efectele sale psihomorale, să-l determine pe agresor să dorească să se schimbe, atât În plan sufletesc, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de a trăi (la modul... feminin!) într-un prezent nemulțumitor. O nostalgie a purității originare, mai exact: foarte multe texte se articulează pe tentativa de recuperare a unui timp adamic de către un actant feminin care își stimulează abilitatea de a retrăi, la nesfârșit, cu o memorie senzorială cât se poate de trează, povestea edenică. Apelul la o memorie mitologică fără greș, care permite asociații și justificări îndrăznețe, este, de altfel, cât se poate de evident în Altarul de pelin. Poezia Rafilei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
istoria românilor etc. În ciclul primar, predarea istoriei, pe lângă valoarea ei cognitivă, are și o funcție educativă foarte importantă. Elevii sunt foarte receptivi la evenimentele și oamenii istoriei, se angajează afectiv în cunoașterea lor, conștientizează pe măsura vârstei semnificația și retrăiesc patosul, aventura și eroismul timpurilor trecute. Haina literară în care sunt îmbrăcate evenimentele de către scriitori îi fac să și le prezinte mai viu, mai autentic și mai dramatic. Interdisciplinaritatea se poate aplica cu succes și la obiectul geografie - clasa a
Interdisciplinaritatea - Necesitate obiectivă a învăţământului primar by Rodica Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1234_a_1897]
-
ruletă în cazinou care, conform unor studii recente, caută plăcerea angoasei în fața bilei care se învârte la nesfârșit pe ruletă, neștiind dacă ea va arăta un număr câștigător sau nu. Creierul fiindu-le irigat de dopamină, ei caută mereu să retrăiască această senzație în care rezultatul poate oscila într-o parte sau alta. Concluzie Prezentarea marilor mize electorale de mass-media are uneori ceva dintr-un spectacol, mai degrabă decât informație sau reflecție. Motivul este simplu: anumite mecanisme cerebrale ne predispun la
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
lumea din punct de vedere lingvistic, religios, artistic, tehnologic și în obiceiuri", și care la un moment dat se prăbușește sub forța "barbarilor" care amenință granițele 39. Pe un alt plan, la distanță de secole, Eco este de părere că retrăim Evul Mediu. Punctul de vedere al lui Eco se opune celui exprimat de Brantlinger. Eco găsește numeroase similarități între căderea Imperiului roman și a hegemoniei romane în mâinile triburilor germanice și posibilitatea căderii lumii noastre, care, asemenea Romei, poate fi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
discursurilor literare și non literare (obiect al criticii și teoriei literare, ca și al științelor comunicării), precum și a acțiunii (politice, sociale, culturale). Descrierea/interpretarea semnificației, modul său de constituire, diseminare, ocultare, asimilabil dragostei care se trăiește ca experiență și se retrăiește ca amintire (cf. Grigore Moisil: "Dragostea nu se definește: o trăiești, o uiți, ți-o amintești"), precum și raporturile cu acțiunea și cunoașterea reprezintă obiectivul prioritar al noii discipline. Prin prezenta lucrare ne propunem să oferim o introducere în semiotică pentru
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
spargă. Apoi îl curăță, când e necesar repune laolată fragmentele, îl studiază și îl introduce într-un muzeu. [...] Aș rezuma astfel: trecutul e unul dintre locurile privilegiate ale sensului: trebuie să înțelegem că nu s-a sfârșit niciodată și că retrăiește în fiecare gest care îl poate resuscita din uitare. Iar a ști să-l resusciți din uitare e o chestiune de efort, de rigoare, de studiu și de inteligență". (Baricco, 2009, pp. 164-165) Suprastimularea poate începe de la modul de a
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
fiind aceleași: realizarea unor replici și obiecte anexă, a unor substitute biși tridimensionale. Față de obiectul muzeal, aceste substitute în fapt reflectă nevoia omului de a face apel la o memorie a obiectelor. Individul simte nevoia de a decora, de a retrăi anumite evenimente prin prezența acestor obiecte în spațiul său de locuit. Sigur, din punct de vedere estetic, s-au formulat numeroase intervenții la adresa acestei producții artizanale, la uniformizarea prin multiplicare a conținutului unui obiect, pînă la pierderea totală a semnificației
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
se menține în zona amănuntului biografic, enumerând cu acuratețe episoade picarești extrase din experiența tânărului profesor, călător în munții Macedoniei sau ai Albaniei. Cea de a doua se constituie într-o tentativă ambițioasă de prezentare a mișcării Junilor turci. Sunt retrăite peripețiile unei revoluții, evenimentele fiind judecate din perspectiva unui participant care minimalizează totuși ceea ce nu consună cu interesele aromânești și căruia, nu o dată, îi scapă sensul faptelor. Între protagoniști se află prietenii săi - tânărul maior Enver, viitorul Kemal Atatürk, cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285673_a_287002]
-
caracterul emoțional al respectivelor experiențe. Din perspectiva neuroștiințelor, visul joacă un rol important în consolidarea amintirilor și ajută la formarea și conturarea poveștii vieții noastre (cf. Schacter, p. 111-112). Atunci când visăm, urmele mnezice sunt actualizate și consolidate. Astfel, odată cu visul, retrăim, între altele, experiențele emoționale ale zilei, cu scopul de a le reține mai bine. Capitolul III ELABORAREA VISULUI Un vis adânc și straniu adeseori revine: E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată, Și nu-i de tot
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
cutreierând mări și țări; ...se îndeletnicise cu cercetări oculte îndrăznețe; ...privirea i se pierdea aiurea în depărtările unei lumi de vis; ...iscălea sir iar pecetea de ceară prezenta un sfinx cu inscripția Remember; ...îl găsisem frumos pentru că în el vedeam retrăind o icoană din trecut, vedeam reînviat scumpul Trecut însuși. Trecutul apus pentru totdeauna." Autocontemplarea tînguitoare a eului bovaric matein se completează în schița biografică a lui Pașadia (Craii de Curte-Veche) cu ecouri ale evenimentelor din viața autorului condiția de bastard
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
326. Scenă răpirii De remarcat că pentru femeia pariziana, răpirea este un clișeu 327 romantic care nu o mai tentează. Excepțiile sunt rare, cum ar fi răpirea neexperimentatei Suzanne Walter de către Georges Duroy. Suzanne Walter este foarte nerăbdătoare de a retrăi cunoscutele modele românești 328. Noutatea abordării constă în faptul că, spre deosebire de aceste modele, mica Pariziana este mai mult preocupată de spiritul aventurii, decât de persoana celuia care o răpește 329. Pariziana matură este în stare ea însăși să răpească bărbați
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
lor. Este conștient de gravitatea faptei săvârșite și este încrezător în abilitățile sale în confruntarea cu anchetatorii. Mai mult, urmărește reportajele de știri privind crima și frecvent ia un obiect personal al victimei pe care îl poate folosi pentru a retrăi evenimentul sau pentru a-și continua fantezia (a se vedea comportamentul violatorilor care de multe ori păstrează lenjeria victimei și îi atribuie valoare de fetiș). Controlul sexual asupra victimei joacă un rol important în scenariul său; evită să lase dovezi
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
la copil, el consideră că se poate vorbi de patru forme distincte: • suicidul emotivo-impulsiv,care corespunde unei modalități reacționale și care se realizeaza spontan, fără control; • suicidul imaginativ, în care copilul imită un act exterior, pe care caută să-l retrăiască pe plan imaginar; • siucidul pasional, asemănător celui de la adult, motivat de gelozia față de un frate sau sora; • suicidul simulat, exploatat de copil într-un scop mai mult sau mai puțin utilitar. E. Stengel a fost primul care a facut distincția
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
îl poartă prin tot orașul, suportând înghesuiala și îmbrâncelile inevitabile, parând întrebări indiscrete și jigniri, vorbind în gând, cu jale, pruncului defunct, ascultând certuri și comentarii sarcastice în doi peri privitoare, prin subînțelesuri, la „El”, la „Cel mai...”, umilul cetățean retrăiește situații caracteristice climatului social-istoric general și își amintește acte personale de revoltă, planuri infantile de suprimare a tiranului. În mintea lui resuscită textul unei scrisori către regina Marii Britanii, în care cerea majestății sale să îi retragă impostorului distincțiile nemeritate, precum și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288967_a_290296]
-
autorul corectează o serie de idei clasicizate și chiar devenite locuri comune și clișee (un exemplu: „roiul de citate”, despre care vorbise G. Călinescu) și construiește imaginea unui Creangă ce, în Amintiri..., „pe măsură ce scrie cartea își creează propriul eu”. Rememorând/ retrăind trecutul prin hipotipoză, Amintirile... sunt plasate în „spațiul pactului autobiografic, guvernat de efortul întru reconstituirea adevărului despre sine” al autorului, care reunește astfel cele două componente, fundamentale după H., ale personalității lui: Povestitorul și Învățătorul. Analiza ironiei (intra- și extradiegetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287442_a_288771]