2,564 matches
-
dintre care cea mai mică, o chichineață de 5-6 m2 (pesemne vechea cameră de serviciu), este camera lui Noica. Îmi spune că o simte ca pe adevărata lui casă. "Dorm cu capul dincoace (îmi arată opusul ferestrei). Scriu pe pat, rezemat de pernă. Cărțile mi le așez pe măsuță și pat." Îi place să aibă subsoluri artizanale, ticuri de meseriaș în meseria asta fără unelte și aparate a filozofiei. Alegerea camerei mele la hotel este o încîntare. Sânt invitatul lui, de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Îi citesc scena aprinderii focului din prima seară și, cum totul se petrecuse în același loc, cu zece zile în urmă, am senzația că prind timpul de coadă. Este rândul lui Andrei să-i citească versurile; mă așez pe pat, rezemat de perete, îl am pe Noica în stânga și, în timp ce Andrei citește, mă uit pieziș la chipul lui Noica. Vreau să-l văd cum ascultă. Capul e puțin răsturnat pe spate, fruntea s-a așezat într-un plan oblic și apare
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
E cercul geografic al conștiinței nefericite cel care se închide peste împrejurimile Rășinariului natal, peste "Coasta Boacii", după ce a străbătut harta Europei și Parisul. Astă-seară, în camera lui Noica, a fost "judecat" Andrei. Ne-am așezat toți trei pe pat, rezemați de perete. Noica stă pe un scaun în fața noastră. Primim câte o portocală, ne povestim ziua, apoi judecata începe. " Pornesc de la o distincție logică. Disting universalul de general. Universalul este extensiv, privește totalitatea cazurilor, în timp ce generalul este de ordinul speciei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de vacanță eternă, din marginea unei pajiști căreia nu-i zăresc capătul. În prim plan, în stânga, se ridică o salcie uriaș despletită, care rimează teribil cu mica senzație de părăsire a locului, cu voleurile trase și cu șezlongurile pliate și rezemate de zidul verandei. Ocolim casa, însoțiți de umbra zdrențuită a unor mesteceni, și pătrundem înăuntru prin intrarea din spate. Casa are patru încăperi mari, mobilate cu piese de epocă. În camera în care stătea Blaga, pe lângă un pat obișnuit, se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când e surprinsă de un jet de flit. Îl rugasem pe Bogdan să ne pregătească, pentru a nu veni cu mâna goală aici, o mini-conferință despre "Aristotelul lui Heidegger". Bogdan stă lângă jgheabul cu firul de apă, iar noi sîntem rezemați de trunchiurile copacilor din jur. Ascult, în timp ce cuprind cu privirea vastitatea peisajului din fața mea și fac efortul să îl fixez în mine, să-l iau cu mine ca pe o provizie menită să mă apere o vreme de uitarea care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este un simplu funcționar (un ,,învățătoraș’’, cum se exprimă unii cu trimitere spre derizoriu). El, învățătorul, educatorul, trebuie să fie o personalitate cu înalte răspunderi sociale și morale. Nu-i este permis așadar să se compromită sprijinind pereții cârciumilor, sau rezemând gardurile sătenilor jinduind după fete frumoase și sprințare. Timp de peste treizeci de ani, mi-am desfășurat activitatea profesională la școala generală din satul Tarnița, comuna Oncești, dintre care 26 de ani ca director-învățător. Înainte de a ajunge la Tarnița, am funcționat
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
sunt atras în mod special de un copac. Un paltin uriaș, cu ramuri gigantice, îmi transmitea o ospitalitate vibrantă. Trecusem adesea prin dreptul lui, fără să-i dau vreo atenție. Dar de data asta m-am dus și m-am rezemat cu un umăr de el. L-am mirosit și i-am simțit aroma amăruie. I-am atins scoarța aspră cu palmele și am simțit curentul viguros care îl străbătea. Simțeam cum prezența lui îmi dădea putere și energie, deși mă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și ne răspundea zâmbitoare la salutul nostru cu „sărut mâna". Era frumoasă și arătoasă soția învățătorului nostru. Și mai mult decât atât. Altfel n-ar fi fost mereu alături de ea, Gugurel și Dorica, copiii ei. Dorica îmi fusese colegă, își rezemase bine capul învățătorul, că și Dorica era frumușică foc! Mijise între noi o anumită prietenie într-o iarnă de școală primară... După trei ani de la apariție, Nicu Delabăsești, întors din armată, nota în coloanele „Glasului nostru": „Trei ani de la apariție
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
construit din marmură albă, sub formă de turn, de fapt trei turnuri puse unul peste altul. Atunci, farul era dificil de construit, mai ales că partea de jos, fundația, trebuia făcută sub apă. Tradiția arabă ne spune că farul se rezema pe stânca de sub apă datorită unor blocuri mari de sticlă. Sostratos ar fi aruncat în apă diferite materiale, pentru a vedea care se comportă mai bine, alegând sticla. Pentru a lega blocurile de piatră ca să reziste, s-a folosit plumb
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
semnat Th. Codrescu (p.106-107): „Nestatornica politică și arbitrariul, la care erau supuse dregerile din lăuntru ale Moldovei, de când puterea Domniei încăpuse în mâni străine, au desnaturat caracterul național al locuitorilor, și au părăginit titlurile i acturile, pe carele se rezemau drepturile Patriei. Aseminea soartă avu și Marca Țării, înc ât de la bourul, ce odinioară pășcea între flamurile legioanel or, rămasă de paza coloniilor romane în Dacia, astă Marcă ajunsă a fi reprezentată, prin un cap de bou dumesnic. Nu vom
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
o proiecție pur imaginară, ecou al temperamentului său moldovenesc, înclinat spre paseism și idealizare ("un târg împletit din cele mai subțiri fibre ale firii lui moldovenești și din cele mai imaculate mătăsuri ale dragostei lui romantice"). Într-un peisaj selenar, rezemat cu coatele pe bârnele podului de la Râpa Galbenă, în locul "de unde obișnuia odinioară să privească spre dealurile din față al Socolei, al Cetățuiei, până departe spre Repedea și Bârnova", Eminescu se afundă tot mai mult în trecut, luând aminte la "toate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
hei am pentru că am fost curat la suflet și când omul este curat sufletește totul din urma lui și avu puterea să ridice un braț, să întindă un deget poruncitor, dar absolut totul este frumos și curat și bătrânul își rezema ciomagul de perete, scoase pălăria mai privind spre sala plină și din câteva mișcări își coborî și el rucsacul mare și decolorat cu care intrase. Parcă nu i-ar fi găsit locul pe covorul camerei și începu a se învârti
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a trăit între neamurile care învață idololatria”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, omilie la Psalmul VII, V, în PSB, vol. 17, p. 198-199) „Într-un chip va judeca pe iudeu și în alt chip pe scit. Unul se reazemă pe lege, se laudă cu Dumnezeu și cearcă pe cele ce sunt în dezacord cu credința lui; a fost catehizat de lege, i-au sunat la ureche mereu ideile cele de obște, a învățat cărțile profetice și cărțile legii; ei
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Arghezi: "Ruga mea-i fără cuvinte act pur de instalare în sublim. Oratio mentis! Într-un Raport către Nichita Stănescu, mai tânărul confrate izbucnește: "Arză-te-ar focul, poezie, precum mă ard și pe mine / țepușele cuvintelor în care-s rezemat lângă stâlpul / de aur al lunii". În practică, un George Vulturescu febril, inflamabil, vulcanic, departe de a abandona, nu se dă bătut. Ostil poeziei lâncede, somnolente, îl tentează "poezia cu lupi", aspră, agresivă, intransigentă, cu "colți" care sfâșie. Unii cântă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mirifice ale profesiei de învățător, ne atrăgea deseori atenția asupra faptului că învățătorul nu este un simplu funcționar, el este o personalitate cu înalte răspunderi sociale și morale, și nu-i este permis să se compromită sprijinind pereții cârciumilor sau rezemând gardurile sătenilor care au fete frumoase și sprințare. ARIPI FRÂNTE Învățătorul emerit Gheorghe Sireteanu (fie-i țărâna ușoară) mi-a povestit, în obișnuitele noastre întâlniri, un caz tipic privind dificultățile cu care se confruntă tinerii absolvenți de facultăți și de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Prin boscheți, zăceau haimanale trândave duhnind a transpirație. În șanțurile din preajma tavernelor, sforăiau bețivi. Erau bâzâiți de muște, atrase de putoarea țuicii. În apropiere, cârciuma mazacă se afunda sub apăsarea depravării. Un miros rânced răzbătea dinăuntru. De pereții ei, se rezemau muieri deocheate. Țineau în brațe pisici jigărite și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
intereseze de profesori și de cărți, el nu se interesa de nimic. Pentru întreținere, îi lipsea totul, dar nu se plîngea de nimic. Trăia fără grija zilei de mîine, ca păsările cerului, care nu seamănă, nici nu seceră, ci se reazemă pe mila Domnului cea bogată. Cît privește examenele pentru care venise, le considera chestii de inspirație, așa că le aștepta fără emoții. Tot Cacoveanu mai spune: "Eminescu a stat la mine, în 1866, de la sfîrșitul lui mai pînă cătră 15 iulie
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sau grupă. Cei ce se percep pe sine ca având un statut mai înalt se comportă mai relexat decât cei ce se percep ca având un statut inferior. Semnele degajării se traduc în calm și siguranță în mișcări, adoptarea poziției rezemate pe scaun sau menținerea mâinilor și picioarelor în poziții asimetrice. Cu cât diferența de relaxare dintre partenerii comunicării este mai mare, cu atât își comunică mai intens diferența de statut. În comunicarea didactică, cea care este specifică procesului de învățămant
COMUNICAREA EFICIENTĂ-REZULTATE SUPERIOARE ÎN PROCESUL DIDACTIC. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Rela-Valentina Ciomag () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_782]
-
clientelă, studenții fără viitor. EMBED PowerPoint.Slide.8 Examinarea comparată a piramidei populației în mediul urban și mediul rural ne ajută să înțelegem ce nenorocire se va abate peste actualii activi din mediul urban care, la vârsta pensionării, se vor rezema pe o populație ocupată de trei ori mai mică, fenomen de o gravitate înspăimântătoare. Față de aceste caracteristici ale piramidei urbane a vârstelor suntem aduși să constatăm că, în continuare, mediul rural reprezintă varianta strategică a marii crize, care ne așteaptă
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
face cu o ființă reală. Firește, teatrul no trimite neîncetat la ideea unui shite „imaginar”, „vizitator” nocturn al viselor lui waki: „vedenia ce ți-a apărut în vis”... După cum trimite neîncetat și la grămăjoara de ierburi de care waki își reazemă capul când se odihnește, ca și cum fiecare piesă no și-ar avea propria pernă de Kantan 1. Ceea ce nu înseamnă totuși că se formulează explicit și categoric faptul că nu e vorba decât despre un vis al lui waki și atât
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o frază, o clipire. Era tânără și atât de frumoasă, că părea ireală. Faulques observase acest lucru În muzeu, privind-o fără patimă; dar, până n-au pășit pe sub frescele lui Rivera din Palatul Național și n-a privit-o rezemată de balustradă, fotografiind efectele luminii și umbrei În galerie, printre niște copii de școală care treceau ținându-se de mână, nu observase că era de o frumusețe unică, zveltă, mlădie, de căprioară cu mișcări subtile, a cărei privire, pe de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mental fotografia pe care intenționezi s-o faci, Înainte de a Încerca s-o faci. Îmi place să-ți văd blugii roși la genunchi și cămășile suflecate pe trupul tău slab și tare, să te văd cum schimbi obiectivul ori rollfilmul, rezemat de un perete subțire, pe când se trage În noi, cu aceleași gesturi concentrate cu care un ostaș Își schimbă Încărcătorul armei. Îmi place să te văd În camere de hotel, cu un ochi lipit de contorul pentru fotograme expuse, marcând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
o gură de coniac din pahar. A pus sticla pe masă, printre flacoane și peneluri, apoi, după ce a șovăit o clipă, a luat-o iar și a băut a doua dușcă, direct din ea. A ieșit pe ușă, ca să se rezeme de zid și să simtă răceala brizei de noapte, pe când aștepta ca medicamentul să-și facă efectul. A privit stelele și lumina farului din depărtare, decupat pe faleză. La un moment dat, printre punctele luminoase ale licuricilor care foșgăiau sub
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
bine că Între a face o fotografie - un balet mecanic pe un eșichier, care apropia vânătorul de pradă ori prada de vânător - și a ucide un om existau minime diferențe tehnice. Dar și-a lăsat gândul să moară. A rămas rezemat cu indolență de copac, cu spatele murdar de rășină. Își strica ultima cămașă curată, a gândit În chip absurd. - Există vreo concluzie, domnule Faulques? În filme există mereu unul care rezumă totul Înaintea deznodământului. Pictorul de război a privit jarul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
exprima un gând cu glas tare. Farul și-a arătat iar conturul, În racursiu. Croatul se ridicase un pic. - Când am venit să te caut, domnule Faulques, Îmi spuneam că o să omor un bărbat viu. Pictorul de război și-a rezemat capul de copac și a adăstat liniștit, cu ochii mari deschiși În beznă. Își amintea de sine, În zorii altor zile, pregătind dis-de-dimineață bagajele, cu o rutină precisă, oprindu-se În prag Înainte de a Încuia ușa, aruncând o ultimă privire
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]