1,913 matches
-
de ales între două posibile rezolvări: 1. să-și însușească până la capăt și definitiv argumentația lui Marcel Marcian că prozele semnate Clement-Bacău aparțin lui Bacovia și, drept consecință, să le situeze în corpul operei bacoviene, ceea ce l-ar fi expus ridicolului, pentru că ar sfida evidența; 2. să respingă această atribuire ca o falsă problemă de istorie literară (pe care o asemăn cu inventarea de către Octav Minar a unor scrisori eminesciene) și atunci nu aveau ce căuta aceste texte, redate in extenso
Cota lui Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12562_a_13887]
-
localurile frecventate, înlocuite fiind de observații ironice, sau doar punctate de exclamații în ansamblu, clivajele existente între ambianță, servire, cartea de bucate și mâncarea din farfurie sunt pe alocuri chiar stridente și generează, ca de obicei în astfel de cazuri, ridicolul. Titlul acestui ghid inedit, ca și numele unor localuri, sugerează nedorita situație. Dar nu rezultă cumva farmecul dintotdeauna al Bucureștilor - inclusiv cel al restaurantelor prin care a trecut Sanda Nițescu - din suma uluitoare de contraste pe fiecare metru pătrat, culminând
De la firul de mărar la fasolea Bătută by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12577_a_13902]
-
cu ei, printre șinele de cale ferată, Băsescu i-a anunțat pe liderii de sindicat că le face nu știu ce, la cap. În timp ce Andrei Marga negocia pe ton aulic și fără spor cu greviștii din învățămînt, Băsescu i-a băgat în ridicol public pe greviștii lui, răspunzîndu-le la huiduieli cu o înjurătură. Adversarii lui din campania electorală n-au scos la iveală această scenă, fiindcă știau că în loc să-l compromită cu ea, l-ar fi ridicat în opțiunea alegătorilor. Ziaristul Gabriel Stănescu
Ce licurici mai ascunde Băsescu? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11395_a_12720]
-
puțină demagogie patriotardă ("Nu ne vindem țara!"), Ungaria, Cehia și Polonia au știut să-și pună în evidență potențialul, mai ales cel uman, renunțând la fantasmagoriile "independenței economice" a țării - un concept valabil, eventual, în Europa pașoptistă, dar cu totul ridicol în lumea globalizată de azi! Ce e drept, și ungurii, și cehii, și polonezii au știut când să se opună forței agresive a exteriorului. Budapesta 1956, Praga 1968, Gdansk 1970 sunt momente istorice care explică prosperitatea de azi a foștilor
"Mondo cane" cu epoleți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16623_a_17948]
-
în eprubetele lăuntrice ale celui vizat. Dar și reciproca e valabilă. Cu deosebirea că Ion Cristoiu, director al unui cotidian de buzunar, AZI, îl atacă pe Cornel Nistorescu pentru a mai cîștiga ceva cititori pentru ziarul pe care îl conduce. Ridicolul situației e că Ion Cristoiu, cel care pe vremea cînd conducea Evenimentul zilei putea considera că e un factor de influență în politica din România, consideră și acum, ca director la Azi, ziar cu tiraj redus, că are același rol
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16620_a_17945]
-
juvete (definit în dicționarul de argou Volceanov & Volceanov ca „om naiv, credul”), ciumete ș.a. Mi se pare că - dincolo de faptul că e nejustificată transformarea în personaj mitologic bine individualizat a unor tradiții vagi, locale, variabile - numele Dragobete e pîndit de ridicolul sufixului ironic-depreciativ din porecle - care îi minează lingvistic statutul de prezumtiv „zeu al dragostei”.
Dragobete by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13113_a_14438]
-
a terminologiei liberale de către autoritățile conservatoare, cu scopul de a-i anula semnificația și a „îngheța” astfel înnoirea socială și economică: „cei de la putere repetă, îngînînd, marile adevăruri spuse de opoziție pentru a le demonetiza, golindu-le de conținut, făcîndu-le ridicole. Opoziția cere un lucru (de exemplu, adevărul despre revoluție, despre teroriști etc.), șeful țării, șeful guvernului cer și ei cu la fel de mare aplomb același lucru. În felul acesta totul devine derizoriu, nimic nu mai are importanță. Repetînd la nesfîrșit un
Cine este Ana Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13111_a_14436]
-
Stelian Stancu, Daniel Iancu, Petre Păpușă, Gabriel Constantinescu, Lucian Pânzaru, Aureliu Batca, Cătălin Cucu, Dan Petru, Lică Dănilă), înarmați cu puști de lemn (sic!) avansează hotărîți să-și doboare adversarele. Cele nouă gratii, ce și-au asumat și ele întreg ridicolul bufonadei atroce, sînt înfățișate de un grup de actrițe (Ana-Maria Ciucanu, Tamara Constantinescu, Veronica Păpușă, Magda Vernescu, Carmen Miron, Ella Leuștean, Corina Constantinide, Carmen Duru, Tamara Manea) rînd pe rînd, bocitoare și gospodine, inculpate sau casnice, cu toatele "proscrise". Echivocul este
Lirismul conflictului dintre sexe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17629_a_18954]
-
nu își va mai recunoaște iubita, ca figură ei va deveni străină și insignifianta, de ca si cum o necunoscută urîtă, sau pur și simplu oarecare, ar putea-o substitui pe femeia de care e îndrăgostit. Aprehensiunile celor doi pot fi socotite ridicole, neîntemeiate, sau chiar frivole în cazul femeii, dacă între ele nu ar exista o legatura subtilă. Prin tulburarea ei că nu mai pare să declanșeze dorința altor bărbați, Chantal articulează, de fapt, reversul temerii lui Jean Marc, si anume ca
Dragoste la microscop by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17651_a_18976]
-
bunicii în sectă de teleevanghelisti) au golit-o treptat, pînă cînd nu a mai rămas decît jumătate din ea, cum declara de cîteva ori personajul. Felicity e un fel de Șam Spade feminin, singura observa, ceea ce o protejează cumva de ridicol și de parodic, chiar dacă ea însăși declanșează parodicul, prin intermediul sesiunilor de amor pe Internet. Cealaltă eroina a cărții, Andrea, trăiește și ea într-o paradigmă a multiplicității tumultoase, bîntuita de conflicte surde și resentimente greu suprimate. La Ierusalim aflîndu-se, ea
Milenarisme by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17669_a_18994]
-
fiu, în ciuda lipsei notorii de experiență și a oricăror alte calități dovedite până atunci. Că de atunci încoace nu putem să-i mai cerem nimic... În acest context, cănd cumetria bate ierarhia, a vorbi de reguli și autoritate devine ceva ridicol. Că și a cere consecventă în rezolvarea sau urmărirea unor chestiuni esențiale. Cum ar fi, de pildă, corupția. Cu ce aplomb poate cere, de pildă, dl. Constantinescu eradicarea acestui flagel, când o fundație particulară, cu un rol esențial în alegerea
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18162_a_19487]
-
de la malul mării, precum și o scenă, una, a Bufonului și jumătate din scena importantă a lui Malvolio. Deși construcția regizoarei mi s-a părut valabilă aici, solidă, spumoasă, plină de haz și conținut, de ironie, de gag fin, de consistență. Ridicolul lui Malvolio poate fi măsurat în umbra enormă ce-i crește și se proiectează pe cortina din spatele său. De pildă. Din păcate, iarăși, l-am găsit pe Florin Mircea în Malvolio parcă ostenit, fără anvergură și aplomb, executantul doar al
Comedia erorilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14338_a_15663]
-
să fie și inofensive, iar comportamentul celor implicați să ne facă - pe cei de ieri sau pe cei de astăzi - să ne prăpădim de rîs. Deși registrul mentalității și al manifestațiunilor se înscrie în spațiul deriziunii - și atunci și acum - ridicolul aceluiași personaj Necșulescu s-a transformat într-o impostură încrîncenată. Țărișoara a fost mereu o lozincă. Lui Escu puțin îi pasă. Primordial și esențial este doar interesul personal, meschin și cît un grăunte în raport cu problemele țării. Politica și-a avut
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
Selejan, care dezvăluie și acuză, Subteranele memoriei e o carte care apără, care salvează ce se mai poate salva din onoarea intelectualilor români de la sfîrșitul anilor '40 și începutul anilor '50. Se poate vorbi despre asta fără a cădea în ridicol, fără a mitiza cele cîteva gesturi de rezistență, dar și fără a le uita undeva într-o subterană a memoriei colective pe care în focul reproșului general o trecem de obicei cu vederea. Nu toți au colaborat, nu tuturor le-
Rezistența culturală la începuturile comunismului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15551_a_16876]
-
credință în lumina învățăturii pentru cei ce văd cu ochi limpezi destinul său apostolic: "mie mi se părea că pe mine m-a orînduit Dumnezeu să luminez neamul". Emfaza își dă mîna cu sinceritatea și, cînd nu transpar nuanțe de ridicol, se văd irizațiile ideilor sublimate. E convins de calitățile sale profetice și "se cosntruiește" la fel de inspirat: "Căci profet nu înseamnă un individ ce citește în stele (...), cu atît mai puțin nu e un om în delir sau în convulsii (...). Ci
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
aer, cu atît mai mult cu cît moderației și bunului simț - vădite mai ales în prefața Gramaticii sale din 1828 - îi iau locul, treptat, lăudăroșenia găunoasă (numai el, țarul și dracul ar fi cunoscut politica rusă) și fixismele ce frizează ridicolul, dacă nu nebunia. După unele pasaje din corespondența lui N. Bălcescu, el ar fi oprit oameni pe stradă spre a-i informa qu'il est l'auteur d'une révolution. Marele exilat îl execută lucid: "(...) il est aliéné comme Lamartine
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/15577_a_16902]
-
aceste motive, sau (îi) a unui grup de persoane care se distinge prin una dintre aceste caracteristici. 2. O parte poate: a) fie să solicite ca infracțiunea prevăzută la paragraful 1 să aibă ca efect expunerea la ură, dispreț sau ridicol a persoanei ori a grupului de persoane menționat la paragraful 1; ... b) fie să își rezerve dreptul de a nu aplica, în totalitate sau în parte, paragraful 1. ... Articolul 6 Negarea, minimalizarea grosolană, aprobarea sau justificarea genocidului ori a crimelor
PROTOCOL ADIŢIONAL din 28 ianuarie 2003 la Convenţia Consiliului Europei privind criminalitatea informatică, referitor la incriminarea actelor de natură rasistă şi xenofobă săvârşite prin intermediul sistemelor informatice*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/210528_a_211857]
-
reclamat faptul că ar fi fost mai nimerit un film despre fenomenul Pitești, confirmând faptul că eludarea evenimentelor de la Odesa este în strânsă legătură cu legitimarea anticomunismului post-factum și proiectarea tuturor crimelor și ororilor asupra perioadei comuniste. Intrând în zona ridicolului, un istoric din sală a afirmat chiar că cel mai negru eveniment din istoria României nu ar fi fost masacrul de la Odesa, ci ”duminica orbului”[3]. De cealaltă parte, unii spectatori și-ar fi dorit să vadă filmul ororilor masacrului
Cine se teme de asumarea masacrului de la Odesa? () [Corola-website/Science/295666_a_296995]
-
filmul este o jalnică și ridicolă opereta, pe alocuri cu mijloacele teatrului de revista. Actori de faima (Radu Beligan, Eugenia Popovici, Geo Barton, Marcel Anghelescu) se întrec în a da ”viața” unor personaje pe care nu le poate salva nici macar ridicolul enorm. Se caută ”tipologiile”, se încearcă ilustrarea ”luptei de clasă”, se rostesc replici ce par extrase din ziarul partidului, iar rezultatul nu are nici macar credibilitatea unei comedii bulevardiere din perioada interbelică. Iar cel mai izbitor lucru este modul în care
(Povești din) Filmul celor care muncesc () [Corola-website/Science/295669_a_296998]
-
audiența să se reîntoarcă la atmosfera armonioasă de poezie și sărbătoare de dinaintea disturbării create. Acest autodeclarat spațiu public european își găsește limitele permisivității și toleranței chiar în acel “Taci!”, afirmațiile ce nu convin atmosferei festive fiind agresiv puse la tăcere. Ridicolul contradicției nu face pe nimeni să dea înapoi. Și nici o clipă nimeni nu argumentează că intervenția ar fi nejustă în contextul în care este prezent totuși un artist rom. Și asta pentru simplul fapt că cei care au luat cuvântul
Perturbarea ordinii europene. Relatare de la Lingua Fest 2013 - Ziua Europeană a Limbilor (26 septembrie 2013) () [Corola-website/Science/295699_a_297028]
-
gîtul lor scrisul stă drept ca un cal ridicat în două picioare Războiul meu Ce parte a disidenței interesează limbajul? cea verde sau roșie? partea verde a celor infatuați ce au o singură viață plesnind de un umor atins de ridicol sau partea roșie a celor ridicoli ce vin cu pieptul descoperit, naivi în fața oricărei funcții sociale? vreau să-mi găsesc locul, să fac un război pentru un loc pe care să-l sap cu mîinile și cu dinții războiul meu
Poezie by Angela Marinescu () [Corola-website/Imaginative/15418_a_16743]
-
" " (în engleză, în original, A Streetcar Named Deșire) este o piesă scrisă de autorul american Tennessee Williams. Intrigă piesei gravitează în jurul conflictului ideologic și cultural dintre Blanche DuBois, o veche sudista, afișând o prețiozitate dusă până la ridicol și Stanley Kowalski, un reprezentant al clasei muncitoare în ascensiune a orășenilor imigranți. "Un tramvai ... " a apărut la scurt timp după primul succes cu adevarat mare a lui Williams, "Menajeria de sticlă" ("The Glass Menagerie", în engleză) din 1945. Deși
Un tramvai numit dorință () [Corola-website/Science/301415_a_302744]
-
și s-a întors ca moșier la Iasnaia Poliana, pe care o moștenise de la părinți. Înzestrat cu o natură neobișnuit de complexă, Tolstoi surprinde încă de pe atunci discordanța dintre forma strălucitoare și conținutul sterp al vieții aristocrației nobiliare. El surprinde ridicolul acestei lumi izvorât din contradicțiile de neîmpăcat dintre fond și formă și începe să fie frământat de gânduri contradictorii, care devin cu atât mai complicate cu cât i se lărgește orizontul cultural. Cunoașterea vieții Rusiei devine pentru Tolstoi problema centrală
Lev Tolstoi () [Corola-website/Science/299589_a_300918]
-
dintre poeți” și preluat creator de Corneille și Racine. Spre deosebire de tragedie - axată pe temele solide ale eroismului și nedreptului destin uman - comedia funcționa ca un neîndurător „formator” de opinie publică, biciuind, cu Aristofan ("Cavalerii", "Viespile", "Adunarea femeilor"), viciile „demagogilor” și ridicolul unor zei. Comedia de „moravuri”, în special, a înflorit în secolele V - IV î.Hr., în contextul manifestării individualismului și erodării valorilor tradiționaliste. Poezia și muzica au marcat îndeaproape viața publică și privată a vechilor greci. "Iliada" și "Odiseea", atribuite legendarului
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
exemplarul mai potolit, mai echilibrat, măi circumspect și cu mai mult bun-simț... Ceea ce-l singularizează însă pe Vasile Stați în acest "tablou de familie" este faptul că el evoluează și se expune fără nici o reținere, în stil kamikaze, pe scena ridicolului. E un comportament cu vădite semne clinice, care ar trebui să trezească, în mod normal, compătimire și îngrijorare în tabăra celora care l-au încurajat pe acest drum... Deși gestat de o lungă perioadă de românofobie că politica de stat
Vasile Stati () [Corola-website/Science/299820_a_301149]