1,947 matches
-
Sadagura, poetul va purta numele de Acrostichescu, escrocul pe acela de Pungescu etc. Dar, cu toată lipsa de valoare estetică, literatura aceasta are pentru noi o mare însemnătate. Muza de la Burdujăni conține nu numai ridiculizarea maniei lingvistice, ci și satirizarea ridicolului izvorât din amestecul fanariotismului pământean cu civilizația apuseană neasimilată. Caliopi Busuioc, ca și cucoana Chirița ori Gahița Rosmarinovici ale lui Alecsandri, sunt "Zițele" epocii de la 1848. Atunci civilizația apuseană străbătuse numai în clasele de sus și acolo, neasimilată nici în
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pământean cu civilizația apuseană neasimilată. Caliopi Busuioc, ca și cucoana Chirița ori Gahița Rosmarinovici ale lui Alecsandri, sunt "Zițele" epocii de la 1848. Atunci civilizația apuseană străbătuse numai în clasele de sus și acolo, neasimilată nici în formă, dădea naștere la ridicol, și acest ridicol, Negruzzi și Alecsandri, Caragiale ai vremii lor, l-au observat și l-au redat în opere dramatice. L-au redat fără artă, pentru că nu aveau talent deosebit și pentru că ei erau desțelinătorii ogorului literar și aveau de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
apuseană neasimilată. Caliopi Busuioc, ca și cucoana Chirița ori Gahița Rosmarinovici ale lui Alecsandri, sunt "Zițele" epocii de la 1848. Atunci civilizația apuseană străbătuse numai în clasele de sus și acolo, neasimilată nici în formă, dădea naștere la ridicol, și acest ridicol, Negruzzi și Alecsandri, Caragiale ai vremii lor, l-au observat și l-au redat în opere dramatice. L-au redat fără artă, pentru că nu aveau talent deosebit și pentru că ei erau desțelinătorii ogorului literar și aveau de luptat cu toate
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nu aveau talent deosebit și pentru că ei erau desțelinătorii ogorului literar și aveau de luptat cu toate greutățile, neavând nimica moștenit. Cu vremea, civilizația s-a prins bine, cel puțin din punctul de vedere al formei, în clasele superioare, și ridicolul superficial a dispărut: azi în clasele de sus nu mai poate fi o cucoană Chiriță. Dar civilizația a pătruns cu încetul, ca apa în păturile pământului, tot mai jos, până ce a ajuns în mahala, și azi, mai ales pe vremea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
pătruns cu încetul, ca apa în păturile pământului, tot mai jos, până ce a ajuns în mahala, și azi, mai ales pe vremea când a fost scrisă O noapte furtunoasă, combinația ridicolă de orientalism și civilizație europeană e în mahala. Acest ridicol nou și-a găsit zugravul într-un om de un talent extraordinar, Caragiale, care pentru mahala și pentru "Zița" e ceea ce a fost Alecsandri pentru Gahița Rosmarinovici și C. Negruzzi pentru Caliopi Busuioc. Iar faptul că literatura caragialiană (a lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
romî-nească; în Moldova nu există; un Caragiale moldovan ar fi fost imposibil... Și în curând civilizația va străbate la țară (a și început: o parte din Humulești e "despărțirea III a urbei T. Neamț !") și, fatal, va da naștere unui ridicol, care-și va găsi și el zugravul, pe Caragiale al său. Acțiunea se va petrece poate la Humuleștii lui Creangă. Dar pentru ce scriitorii vechi au zugrăvit cu atâta predilecție pe femei, când au voit să ridiculizeze mania civilizației ? C.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de Alecsandri. Pe când bărbații purtau ișlice și vorbeau grecește, femeile se civilizase, vorbeau franțuzește, cântau din clavir și... flirtau cu bonjuriștii. Așadar, femeile s-au civilizat întîi, și cum procesul de civilizare nu se face, la începuturile lui, fără oarecare ridicol, între ele s-or fi găsind mai multe "prețioase" și de aceea autorii vremii, poate fără să-și dea seamă, au întrupat atât de des în femei ridicolul semicivilizației. 1 Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 225. 2 Proză, p. 583
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cum procesul de civilizare nu se face, la începuturile lui, fără oarecare ridicol, între ele s-or fi găsind mai multe "prețioase" și de aceea autorii vremii, poate fără să-și dea seamă, au întrupat atât de des în femei ridicolul semicivilizației. 1 Scrisori către Vasile Alecsandri, p. 225. 2 Proză, p. 583 ăConstantin Negruzzi. Introducere la scrierile lui, IIIÎ. În Muza de la Burdujăni C. Negruzzi, ca și Alecsandri în "teatrul" său, se arată critic, șarjând însă ca și Alecsandri (care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și Franciei, adusese cu dânsa în societate o comoară prețioasă de idei nouă și de simțiri patriotice"...3 (Să se observe ceea ce am mai spus că: "străinismul" a creat patriotismul.) Dar ceea ce e mai curios e că Alecsandri pune gura ridicolului Iorgu teorii de ale sale, teorii scumpe: "Iorgu : Am cercat de toate fără a da de mulțămire!... Mi-am zdruncinat șelile prin droșce pe paveaua noastră... cea vândută carîtașilor!... făr a câștiga altă plăcere, decât o durere în șolduri ă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
zice Alecsandri că nu "biciuiește principiile, ci ridiculul", e clar că un democrat, care ar fi luptat în 1860 pentru apropiata împroprietărire, n-ar fi pus în gura unui tip ridicol propaganda pentru împroprietărirea țără-nească1. Această persistență în a combate ridicolele unei atitudini dovedește o pornire chiar împotriva atitudinii, a 1 E semnificativ că Alecsandri, care a cântat toate evenimentele mari, n-a cântat desființarea iobăgiei. Dl Iacob Negruzzi (Amintiri din "Junimea") spune că pricina este aversiunea lui Alecsandri pentru lovitura
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
adevărat junimist, dar Alecsandri n-a iubit liberalismul; n-a priceput că liberalismul, introdus într-o țară feudală - și nu se putea să nu fie introdus -, trebuia să apară forțamente ca o exagerație și să dea naștere și la multe ridicole, inerente unei epoci de tranziție, cum n-a priceput "Junimea" de mai tîrziu 1 . 1 G. Ibrăileanu exprimă și aici o opinie părtinitoare despre mișcarea socialistă românească. E opinia celui care a părăsit, împreună cu tot grupul de generoși, P.S.D.M.R. și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și el în exagerare, 1 Proză, p. 198 ă Românii și poezia lor, Paris, 1848î. în fatala exagerare. Acum, în 1860, când tendința cealaltă din el a nimicit aproape pe cea patruzecioptistă, Alecsandri, desigur, n-ar mai fi căzut în "ridicol", ca la 1848. Latinistul Galuscus, pe care l-am văzut admirând pe Clevetici, face și el "ultra-demagogism" cu țăranii. Când Toader îi zice "cucoane", el îi răspunde: " Iar cucoane? V-am mai spus la toți aice ă...î să nu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
singur lucru n-a criticat Alecsandri în Iorgu de la Sadagura: pretenția scriitorului fără talent, care a format mai ales obiectul criticii"Junimii" și în special a dlui Maiorescu. Dar Alecsandri n-a trecut fără să bage de seamă și acest "ridicol". El a râs și a biciuit adesea pretenția fără talent. Așa, de pildă, în Doi morți vii (1851), el introduce, fără nici un rost altul decăt ca să-și bată joc de literații netalentați, pe "tînărul poet" Acrostihescu (Alecsandri, după obiceiul lui
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
morți vii (1851), el introduce, fără nici un rost altul decăt ca să-și bată joc de literații netalentați, pe "tînărul poet" Acrostihescu (Alecsandri, după obiceiul lui și al vremii sale, cum am mai văzut, numește personajele după îndeletnicirea lor sau după ridicolul pe care vrea el să-l arunce asupra lor). Acest Acrostihescu, căruia prietenii îi mai zic - desigur cu învoirea lui Alecsandri - și Odobașa, este un personaj care are gata la dânsul felurite ode pentru toate prilejurile: "Acrostihescu ... (scoate din buzunar
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de bun-simț. Dar Alecsandri, în orice caz, voind să ridiculizeze pe Sandu Napoilă, a căutat cu tot dinadinsul să se comporte cu societatea românească ca o conștiință-oglindă. Caragiale, însă, n-are un Sandu Napoilă. El n-a fost afectat de ridicolele atitudunii reacționare din țara aceasta, ci numai de ridicolele atitudinii liberale, patruzecioptiste, democrate, revoluționare, ori cum voiți s-o mai numiți. Să fi zugrăvit Caragiale cât de drept, cât de obiectiv, ridicolele atitudini revoluționare, și să nu-și fi exprimat
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ridiculizeze pe Sandu Napoilă, a căutat cu tot dinadinsul să se comporte cu societatea românească ca o conștiință-oglindă. Caragiale, însă, n-are un Sandu Napoilă. El n-a fost afectat de ridicolele atitudunii reacționare din țara aceasta, ci numai de ridicolele atitudinii liberale, patruzecioptiste, democrate, revoluționare, ori cum voiți s-o mai numiți. Să fi zugrăvit Caragiale cât de drept, cât de obiectiv, ridicolele atitudini revoluționare, și să nu-și fi exprimat nicăieri teoretic idealurile sale sociale, tot am avea posibilitatea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
am avea posibilitatea și dreptul să-l clasificăm printre adversarii revoluționarismului, printre prietenii reacționarismului, numai în urma acestei constatări: că el n-a ridiculizat decât o atitudine și n-a ridiculizat niciodată, nicăieri, atitudinea cealaltă, reacționară, care o fi având desigur ridicolele ei. Dar, de fapt, Caragiale n-a fost întotdeauna obiectiv. Uneori a exagerat peste marginile permise satiricului. Și acolo unde a exagerat, păcătuind și împotriva artei, acolo, deci, unde nu poate fi vorba că a redat realitatea, acolo Caragiale "s-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cam fără nici un apropo, revoluționarismul român, și aceasta, dealtmintrelea, în dauna artei sale. 1 Teatru, ediția Minerva, p. 243, 258. Așadar, nu numai că marele nostru satiric nu ridiculizează niciodată pe reacționari, dar încă exagerează, peste marginile permise de artă, ridicolele "revoluționarismului". Dar nu e numai atâta. Caragiale, cu tot obiectivismul său (care, cum vedeți, nu e până la sfârșit nedezmințit), găsește prilejul să se amestece direct în bucăți curat literare, pentru a da lovituri "liberalismului". Admirabila sa bucată Boborul o isprăvește
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mai eroică pagină a liberalismului romîn!"1 Iată-l, dar, pe Caragiale zugrăvind cât poate mai bine o aventură ridiculă și declarând că aceasta e "pagina cea mai eroică a liberalismului romîn", măsurând gradul de eroism al liberalilor după gradul ridicolului manifestat! Și să se bage bine de seamă: aici nu vorbește un personaj din nuvelă, vorbește însuși Caragiale, amestecîndu-se direct în opera sa. În schimb, are Caragiale o singură "pagină eroică" a conservatismului și a reacționarismului romîn? Și repet din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
parte, toate, din aceeași categorie sufletească - culturală mai bine, dacă se poate întrebuința acest cuvânt. Când le citim, toate schițele lui Caragiale sunt de aceeași natură, au același aer, în ele e vorba de același lucru. Și acest lucru este ridicolul ce rezultă din neasimilarea civilizației, din spoiala de civilizație, din contrastul dintre pretenție și realitate, din amestecul de civilizație și barbarie - amestec manifestat în idei, în simțiri, în purtări și în limbaj. Limbajul, dialogul este partea esențială a acestor schițe
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Iată, de pildă, Chiriac. În convorbirea lui cu Nae Ipingescu și cu Jupân Dumitrache, unde e vorba de afaceri publice, de gardă națională și de celelalte, de "izirciț", de "rezonul la așa motiv" etc., el vorbește în limbajul cel nou ridicol. În vorbirea lui însă cu Veta, unde Chiriac nu mai este un ruaj al "statului", unde nu mai este vorba de afacerile publice, de formele noi - acolo el vorbește curat românește și numai ici și colo întrebuințează câte un cuvânt
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
străină, au creat pe autorii de mahala și pe organizatorii de pensioane; aceștia au creat pe Zița; Zița creează pe Veta. Iată lanțul. Această "civilizație", așadar, străbătând de sus în jos, a dat un aspect ridicol tuturor claselor, și acest ridicol este mahalaua pe care o zugrăvește Caragiale, mahalaua sufletească, recrutată din mai toate clasele. Numai boierimea, care a avut vreme și posibilitate să-și asimileze, în formă, această civilizație; și țărănimea, la care încă n-a ajuns, sau nu ajunsese
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
oameni adevărați. Dragomir din Năpasta e un asasin - nu-i vorbă, un criminal pasional! Ileana din Păcat e o ființă crudă. Dar nimene nu e ridicol! Caragiale n-a găsit, n-a văzut, nu l-a lăsat inima să vadă ridicolul în viața țărănimii, cum n-a găsit, n-a văzut, nu l-a lăsat inima să vadă ceva omenesc în viața claselor noi. Dar să mergem mai departe. Și în Năpasta și, mai cu seamă, în Păcat, Caragiale pune față
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și romantismul. Cauza deosebirii dintre Ardeal și Regat este, credem, următoarea: în Regat se introduseseră formele noi, care distruseseră ori amenințau clasele vechi, pozitive, boieri, meseriași, țărani, răzeși, din care se recrutează, dezrădăci-nîndu-se, scriitorii. Scriitorii vremii reprezintă durerile mari și ridicolele produse de îmburghezire a țării. În Ardeal însă, poporul român, oprimat de unguri, e tot în situația de mai înainte, - numai cât acum, după 1848, spiritul "revoluționar" nu mai "domnește în lume", iar literatura o fac fiii de țărani, care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
lui Eminescu, critica teoretică rămâne în Moldova, dar critica în forme de artă se mută în Muntenia, pentru că acum formele noi și-au dat rezultatele, iar clasa care a rezultat, burghezia, era în Muntenia, și nu în Moldova. Moldova criticase ridicolul unei alte societăți de tranziție, izvorând din amestecul de Orient și franțuzism, cel de la 1840. E teatrul lui Alecsandri. Acum, amestecul acesta nu mai era clasa Cucoanei Chirița, ci burghezia, și cum în Moldova nu exista burghezie, nu avea cum
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]