55,533 matches
-
război mondial (în românul Asteptându-i pe învingători) etc. Anul 1848 intra o singură dată, si anume chiar în românul Rug și flacăra, în raza atenției sale. Perspectiva adoptată este aceea deja binecunoscută a lui Eugen Uricaru: scriitorul developează, în lumină roșie a imaginației sale poetico-cabalistice, existența unei organizații secrete care creeaza istorie. Ajungând în Italia, cu un corp expediționar de simpatizanți ai lui Garibaldi, Alexandru Bota îi pierde în luptă pe aproape toți tovărășii săi și intră în legătură cu generalul Türr și
Amurgul romanului istoric by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17913_a_19238]
-
un aer catifelat moaruri parfumate/ se tese-n jur cocon de fire/ și-o rază rece/ trece prin corpul nou (de transparente/ roz-gălbui) sporindu-l/ - țesuturi palide tot mai intense și tot mai complicate/ scheletul fraged de cretă structurînd/ păienjenișul roșu răsuceala caldă/ luminiscenta creierului simetrica și inima de carne/ sexul incert/ și capul uriaș bătrîn și trist./ Strigatul desparte corpul de corp/ și-o nouă privire străpunge/ prin apă translucida" (Noapte). Pretutindeni întîlnim aspectele definitorii ale visului. Ascensiunea luminoasă, graiul
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
putere, în dorința de afirmare a individualității, se recurge la o baie energizanta de violență naționalistă. Trebuie să observăm că actuala putere de la Belgrad conține în amalgamul ei politicieni de la naționalismul șovin pînă la naționalismul moderat. Totul pe un fond roșu, moștenit de la mecanismul de putere titoist prin care nomenklatura sîrbă stăpînea în numele ideologiei comuniste. Criza actuală a Șerbiei este o criză de creștere și mai ales de transformare într-un stat modern, democratic, membru normal al comunității europene. Formele violente
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
preoții, în clipele solemne ale slujbelor, le înaltă sus deasupra capului. Ele capătă cu timpul aspectul, mai mult decît al unor cărți, - al unor fapturi peste care trecerea anilor pune o anumita uzură începînd cu hîrtia, cu literele, negre sau roșii, plus coperțile deseori legate și avînd pe ele și lucrături de metale nobile... Oricît am fi unii de sceptici, trebuie să recunoaștem că limba română modernă cum se vorbește ea astăzi, cînd se vorbește bine, se datorează acestor tipărituri rezistînd
Farmecul vorbirii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17956_a_19281]
-
regulă sau alta, pentru toate însă luându-și angajamentul că le respectă. Rezultatul? Disprețul tuturor. Anglia, Franța și SUA, nu uita de nerespectarea regulii și ne lasă baltă. URSS nu uită că trupele române au atacat-o și pune cizma roșie pe grumazul României. Încălcarea regulii a dus la un dezastru total. Nu ne mulțumim cu atat. În 1968 minimalizam din nou regulă. În tot acest timp Ungaria, Polonia, Cehia își respectă semnătură, indiferent de înțelegerea pe care a fost pusă
Lipsa de respect fată de regulă by Vasile Dorobanțu () [Corola-journal/Journalistic/17944_a_19269]
-
sau de desene animate. Participăm, chiar din clasa școlii, la spectacolul de pe stradă. Sub ochii noștri trecea convoiul mortului spre cimitirul Ghencea. Ce noroc să locuiești aproape de cimitir! Dricul cu cai, fanfara cu pîlniile alea mari, aurii, obrajii umflați și roșii că racul ai suflătorilor. Și pe urmă, lumea plîngînd, femei leșinate, țipete spre cer. Toți în negru. Iar mai pe urmă, cosciugul și mortul. El era personajul principal. Uneori ne plăcea, alteori nu. Ne îngăduiam să fim foarte pretențioși: aveam
Cursul bancar by Maria Luiza Cristescu () [Corola-journal/Journalistic/17962_a_19287]
-
Omul este ceva care aspiră spre înălțime - asa sună definiția ființei umane din "dicționarul" poetului. Recunoaștem aici un mod expresionist de a gândi. Expresionista este și folosirea culorilor în descrierea "vestimentației" sau a "peisajelor". Toate au ceva țipător și nenatural. Roșul este de fapt ideea de roșu, albastrul - ideea de albastru și așa mai departe: "femei/ cu părul albastru-albastru/ se aplecau pe strada/ îngustă-îngustă"; "Oameni, oameni, care dintre voi și cine, cine/ are un suflet mai curat decât mielul?// Fața voastră
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
albastru și așa mai departe: "femei/ cu părul albastru-albastru/ se aplecau pe strada/ îngustă-îngustă"; "Oameni, oameni, care dintre voi și cine, cine/ are un suflet mai curat decât mielul?// Fața voastră, vai, fata, vai, fata/ că și sângele lui este roșie, roșie"; Am văzut fecioare înalte/ cu sâni albaștri și cearcăne verzi"; Un barbat încă tânăr/ stă în fața unei ferestre deschise/ și scrie într-un registru mare și verde" etc. Irealitatea lumii din poezia lui Nichita Danilov are și un secret
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
și așa mai departe: "femei/ cu părul albastru-albastru/ se aplecau pe strada/ îngustă-îngustă"; "Oameni, oameni, care dintre voi și cine, cine/ are un suflet mai curat decât mielul?// Fața voastră, vai, fata, vai, fata/ că și sângele lui este roșie, roșie"; Am văzut fecioare înalte/ cu sâni albaștri și cearcăne verzi"; Un barbat încă tânăr/ stă în fața unei ferestre deschise/ și scrie într-un registru mare și verde" etc. Irealitatea lumii din poezia lui Nichita Danilov are și un secret umor
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
masele?/ De ce în loc de spic/ culegem suferință?// Tata, legea noastră este: / ăOchi pentru ochi, dinte pentru dinteă./ De ce ne trimiți/ această pâine amară?// Tata, văd crescând la orizont/ întinse lanuri de grâu/ al căror rod e scrâșnet de masele./ Și răul roșu de corbi/ iată de Casa noastră se apropie!// Îndepărtează de la noi/ clipă această!" Faptul că Nichita Danilov este un ne-literat explică, poate, epuizarea prematură a resurselor sale lirice. Poetul a avut un avânt juvenil, o grație spontană, care, nesusținute
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
literară, în Manuscriptum și în revistă Arc. Cartea de față este rezultatul unei interesante "colaborări" peste timp între autoare și Mihai Eminescu. Textele care compun cea mai mare parte a cărții sunt cele selectate de poet "prin semnul creionului sau roșu" în manuscrisul lui Golescu, patru dintre istorioare ("Țăranul ministru", "Câinele credincios", "Trei tovarăși" și "Mulțimea doftorita") fiind destinate de Eminescu proiectatei sale "Cărți de lectură". În stil oarecum romantic reverențios, textele alese de Mihaela Constantinescu-Podocea însăși sunt grupate într-o
Cărticică de învătătură by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18001_a_19326]
-
N-aveam nici o explicație. Dar, la urma urmei, daca unchiul Tibi avea chelie, domnul Făinaru la fel, de ce n-ar exista și putulici din astea? A pescuit dintr-un buzunar o fondanta cam nisipoasa, dar era din acelea în poleiala roșie, care poți s-o întinzi cu unghia și s-o ții în carte. A muscat-o la mijloc. Restul l-am mîncat eu. Am avut un impuls generos. - Fredi, poți să te ții și tu după Marilena. O iubim amîndoi
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
în timp ce dormeam. Ani de zile mi-au ascuns chestia asta! Ofta și nu puteam s-o sufăr. Mă trădase, pe ascuns. Gata, mi-am zis, ai terminat-o cu ei! O sa ma rugați! Plec de-acasă și fug în armată roșie. Am închis ochiul și m-am culcat. A doua zi, cînd am intrat dincolo, călcînd peste manșetele pijamalei, care-mi alunecă pe curit, am fost surprins să-i văd că s-au împăcat. Erau blînzi și luminoși, dar nu mă
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
și pe care o întindeau numai cînd venea unchiul Tibi și unchiul Sandu și urcă lume multă și Măricica freca tacîmurile de argint cu cenușă. La capete se aflau două platouri cu grîu încolțit, în care risipiseră ouă galbene și roșii. Era o iarbă moale și mîngîioasa și mi-ar fi plăcut s-o clipesc cu genele, dar nu mă spălasem. În mijlocul mesei, făcuseră loc pentru pasca grăsana, cu brînză de vaci și smîntînă, pe care dormea crucea din aluat răsucit
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
smîntînă, pe care dormea crucea din aluat răsucit. Dacă băgai degetul și o ridicai de un capăt, crănțănea între dinți, iar dacă-l înfigeai mai adînc, dădeai de dulceața fragilă a umpluturii. Cozonacul cu nasturi din rahat, drobul verzui, ridichile roșii, andrelele de ceapă subțire, telemeaua cu purici de chimen în farfuriile groase, cu bordura liliachie, din care spărgeau în fiecare an cîte una și care-mi plăceau să le țin marginea-n gură, pentru gustul lor neted și dulceag. Cînd
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
o estetică a "nimicurilor', a lucrurilor înconjurătoare ce fac parte din peisaj, fără să mai constituie obiectul atenției noastre. Poetul este un "om florivor" care "a studiat odată/firele de iarbă" în "Grădină lui Candide" unde totul are viață: "O roșie cărămizie/se înroșește singură pe masa/ O plantă cum se bucură de apă/ Și cum dispare apă pe pămînt/ prin crăpături deodată/ Parcă înregistrează un cutremur/ balansul apei în găleată" ("Grădină lui Candide"). De la cartea de poeme din 1981, Despre
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
smog care e Atena de azi, sălaș al unei burtăverzimi ignare adorând în chip obscen Vițelul de Aur? Că unul ce își are rădăcinile în ăEstul sălbatică și că un împătimit de București, mă mai gândesc, prin contrast, la burghezia roșie și la barbara ei obsesie de a face una cu pământul tot ce amintește de ălumea vechea, spre a pune în loc respingătoarele monumente ale ăomului nouă. Ajunge, de pildă să alături mental bijuteria Art Nouveau care este El Palau de la
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
de reanimare au, totuși, dar numai în scripte, o identitate precisă: sunt aceia care procura sumele de bani. Banii cu care aleargă, câte unul în automobil, cu care se suie în avion diriguitorii Patriei, cu care se achiziționează lungi covoare roșii - lista este mai lungă decât covoarele în cauză. Unii își hotărăsc singuri salariile și tot singuri și le indexează, cât de cât deasupra scumpirii și nu pare câtuși de puțin curios că aceiași aleși decid și veniturile celorlalți, iobagii zilelor
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
la nesfârșit două jumătăți de măsură: ceea ce la dreapta e considerat eroare gravă, pată de neșters, orbire impardonabila, la stanga ar fi excitație juvenila, păcat (benign) de tinerețe, lirism necontrolat". Chiar mai interesantă apare metamorfoza suferită de vajnicii combatanți în numele "Cărticicăi roșii". În descrierea freneziei tinerilor maoiști francezi ("cei mai mulți copii de bani gata") în a se apropia de clasa muncitoare (dovedind un acut sentiment al culpei față de poziția lor socială pe care incearca, parcă, s-o exorcizeze!), ironia lui Alexandru călinescu e
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
omoară timpul făcînd jogging... Filmul îi urmărește în zig-zag, din Brooklyn la Tokyo, ca și cum ar face reclamă la Zen. Încă din pregeneric (în care o farfurioara așezată pe steagul nipon e umpluta cu lapte pînă cînd aceasta, debordînd, inundă soarele roșu), gagurile vizuale abundă; dincolo de gaguri ghicim un fel de lehamite postmodernă mobilata cu dolce farniente, reverii, jocuri de cuvinte. Concluzia: la Răsărit, lumea a apus, artiștii strîng pietricele în geamantan și, în general, s-au văzut toate filmele... (Celălalt cadou
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
optai în funcție de medie. Am avut sentimentul fizic că primesc un dar în fiecare dimineață intrînd în Lumea Radio pe poarta, celebra, din Temisana. Am fonotecat cîteva zeci de benzi cu teatru. Dădeam tîrcoale sistematic studioului fermecat. Picam mereu cînd becul roșu semnaliza înregistrarea. Într-o bună dimineață am dat nas în nas cu Virgil Ogășanu, pe care-l cunoscusem la premiera lui Valeriu Moisescu, de la Bulandra, cu Mizantropul. Nu m-am mai desprins de el și a înțeles curînd de ce. Am
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]
-
șanțuri, ravine, stîne ori refugii ici și colo, părăsite. Drumul care urcă șerpuind prin păduri rare către Păduchiosul. Ce nume! Dar așa arată . Cu pa duchi nemișcați pe cap. Stația de meteorologie. Aparatele, catargele albe, înalte că de vapor, giruetele roșii învîr tindu-se înebunite de curentul alpin. Suim, - zice F., - ca să ne liniștim. Cețurile de dincolo, dinspre Poștă vărul. Scaunele albe ale unei terase, vopsite. Ceva mai încoace pe un povîrniș doi băieți care se iau la trînta pe mușchiul moale
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
F., - ca să ne liniștim. Cețurile de dincolo, dinspre Poștă vărul. Scaunele albe ale unei terase, vopsite. Ceva mai încoace pe un povîrniș doi băieți care se iau la trînta pe mușchiul moale, gălbui. * Pompierii prin ploaia puternică, deasa, din mașină roșie gonind în viteză și cu căști pe cap lucitoare. * * * Leonardo da Vinci. De notat calculul rezistenței materialelor, ca și studiul asupra arcului ca armă și instrument. De notat, asadar: O forță cauzată de două slăbiciuni, aceste două fiind componentele ei
Cade timpul răcoros by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18075_a_19400]
-
loc pietruit. Și adaugă copleșit: "templul Sihn e singurul templu indian în care șunt acceptați toți oamenii, de orice religie și de orice rasă ar fi ei." Vagabondînd în călătorie de studii, ajunge, cu trenul, la Jaipur, cetate din piatră roșie, care se vede din orice stradă a orașului. Aici vizitează un muzeu impunător, creație a unui maharajah, posedînd cea mai bună colecție de vase și statuete rajpute. Nu ocolește nici un templu musulman din Akbar. Apoi, în apropierea deșertului, poposește, după
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
poate mai mult decît vastă literatura și cinematografie a Holocaustului, ghidate de reguli artistice, nu poate lăsa pe nimeni netulburat. v La sfîrșitul lui aprilie 1945, listele supraviețuitorilor din lagăre încă nu fuseseră comunicate, demersurile Genevièvei Fondane pe lînga Crucea Roșie și alte organisme internaționale rămăseseră fără răspuns și ea îi împărtășea prietenului filosof, trimis ambasador la Vatican, angoasa cu privire la soarta soțului și a cumnatei sale, permanentă tensiune pe care nici rugăciunea (era catolică practicanta și în cele din urmă se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18093_a_19418]