3,443 matches
-
JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Maindov Tud Răsăritul celui deal doilea soare EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2009 Felix Fredoric David ~ despărțit, șlefuit și întregit ~ Capitolul 1 Acum a început totul! Acum roata a început să se învârtă sub puterea evenimentelor ce se vor rostogoli unul după altul până la un deznodământ! Cuvintele lui încă îmi răsună în minte și fiecare silabă din ele cade ca un ciocan pe sigiliul sicriului viitorului nostru. Cred că i-am omorât pe toți! Cred că i-am condamnat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dispară din calea mea. Într-o clipă am trecut și de acest câmp și am început să realizez că mă apropiam de prăpastie. Mai rapid! Trebuia să fiu mai rapid! Nu mai aveam deloc control asupra mea. Mintea mea se rostogolea ca o alunecare de teren de neoprit pe tărâmurile sale mintale. Am sărit spre ea și chiar deasupra abisului pe care-l căutam am crezut că se sfârșise totul, chiar înainte de a începe. Începeam să fiu înfășurat în acea mătase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
înfuleca și eu de trei-patru ori pe zi, aș ajunge la iuțeală tot atât de lată pe cât sunt de înaltă, și tare mi-e că bietele mele picioare n-ar mai avea putere să mă țină. Își face mâinile ghem. — M-aș rostogoli ca o bilă. Augustul ei soț o bate, mucalit, cu palma peste burta revărsată. — Stai liniștită, nu mai ai mult. Antonius Musa se așteaptă la o explozie de mânie din partea ei, dar bătrâna doamnă începe să râdă încetișor. Îndrăznește atunci
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cadă secerați de întinderi musculare când intră în arenă și să mă facă de râs? Își scuipă în sân. — Dumnezeul cel Atotputernic mi-e martor că nici capul meu nu e atât de țeapăn pe umeri încât să nu se rostogolească dacă s-ar întâmpla o astfel de nenorocire. Pusio îl privește bănuitor: — Pe cine ai jurat? N-am mai auzit numele acestui zeu. În acest moment, flacăra care arde în lucarna din perete pâl pâie violent. Următorul curent de aer
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să-l scuture strigându-i: — Exclusivismul vostru hrănește manifestările antisemite de care te plângi! Pentru a se calma, se îndreaptă spre masa de lângă impluviu. Ia dintr-un bol un pumn de perle de sticlă, pe care se apucă să le rostogolească în căușul palmelor, încercând să-și răcorească mintea înfierbântată și mâinile transpirate. Iulius Herodes îl urmează în tăcere. Observă biluțele și un surâs obosit îi luminează pentru o clipă trăsăturile încordate. Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se autocaracterizează ca o entitate căreia „toate lucrurile mi se arată găurite, ca sitișca, și străvezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu văd o mulțime nenumărată de văzute și nevăzute; văd iarba cum crește din pământ; văd cum se rostogolește soarele după deal, luna și stelele cufundate în mare; copacii cu vârful în jos, vitele cu picioarele în sus și oamenii umblând cu capul între umere; văd, în sfârșit, ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a și
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
două săptămâni de vacanță, cam asta o să fie, aș putea începe în exact două săptămâni. Face o pauză. ― Adică dacă obțin postul. ― O să obții postul, îi spun eu. ― Crezi? ― Da, repet. Cred. Când deșteptătorul pornește la 7.15, gem, mă rostogolesc și hotărăsc că e o nebunie. Mă duc altă dată. Dar nu, îmi șoptește o voce în minte, dacă nu mergi acum, n-o să mai mergi niciodată, gândește-te doar la banii cheltuiți. Așa că, pe jumătate adormită, mă trag afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
totul s-a redus la durerea de cap și senzația de greață de azi-noapte. Doamne, ce m-am mai înșelat. Îmi ia câteva secunde să mă orientez, să-mi amintesc unde sunt, de ce capul meu pulsează și apoi, când mă rostogolesc pe-o parte și văd că n-a dormit nimeni pe cealaltă jumătate a patului, încep să mă simt și mai rău și-mi amintesc că Brad n-a ajuns acasă azi-noapte, și după cum se pare, n-a mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la un preludiu nebunesc, ud și plin de săpun în cadă - când sună telefonul. ― Lasă-l, murmur eu, la un pas de orgasm. ― Nu pot, geme Brad, care se ridică și se duce la telefonul din dormitor, iar eu mă rostogolesc și mă vait. Alo? îl aud spunând. A, bună. Se lasă o tăcere scurtă, timp în care presupun că ascultă pe cineva. Trag un prosop de pe suport și mă înfășor în el, încă încălzită de delicioasa senzație de după ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cred că tocmai am auzit asta, sau poate pentru că nu-mi vine să cred cât de tare doare. Nu numai pe mine, dar și pe Brad. Și pe Jenny. ― Pentru că îl iubesc, spune Jenny simplu, și o lacrimă i se rostogolește în jos pe obraz. Îl iubesc, și știu cum e orașul ăsta, și înțeleg de ce are el nevoie de cineva ca tine. Trebuie să înțeleg. Nu am de ales. ― Îmi pare rău. Cuvintele lui Brad ies tot șoptit și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și acum el m-a lăsat și asta e, sunt într-un oraș ciudat, cu o singură prietenă care nu e acasă, și sunt complet singură. Nu mă pot abține, nu-mi pot opri lacrimile, care încep să mi se rostogolească în jos pe obraji: în câteva secunde trag adânc aer în piept, hohotind ca un bebeluș. Îmi trag genunchi la piept și-i legăn cu mâinile, plângând ca și cum inima mi-ar sta să se frângă. Oprește-te, încerc eu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dus de la LAX la Heathrow pentru poimâine. Poimâine! Merg acasă! ― Vezi? spune Lauren, aruncându-și brațele în jurul meu și îmbrățișându-mă strâns. Știam eu că va ajunge la tine. ― Chiar așa a făcut, îi șoptesc eu, în timp ce lacrimile mi se rostogolesc pe față. Chiar așa a făcut. Capitolul treizeci și doi Iată-mă deci cu valizele în mână, fără să mai zic de poșeta Louis Vuitton, și slavă Domnului că am trecut de vamă. Nu că aș avea ceva de ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trist al indianului îi aminti de cel al japonezului creștin care venise să-i ceară iertarea păcatelor în adăpostul de cherestea din Ogatsu. Chipul acelui japonez cu haine zdrențuite și cu așchii de lemn pe umeri... Vântul bătea peste Veracruz rostogolind smocuri de iarbă uscată ca niște mingi de-a lungul străzilor cenușii și a zidurilor întărite cu mortar ale caselor și vopsind în pământiu apele învolburate ale oceanului în larg. Era anotimpul vânturilor în Veracruz. Frânți de oboseală, japonezii intrară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu el.” Chiar și după lăsarea serii, vântul tăios bătea încă înverșunat în fereastra chiliei mele. M-am ridicat și, cu fruntea lipită de fereastră, am privit piața de lângă mănăstire. Nu era nici țipenie. Doar smocuri de iarbă uscată se rostogoleau ici-colo în bătaia vântului. Petiția iezuiților pe care mi-o trimisese unchiul suna cam așa: „V-am trimis deja o dare de seamă despre vizita solilor japonezi în Nueva España. Dacă e să conchidem încă de la început, credem că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Bușteanul se mișcă. Dick Boulton se-ntoarse spre tatăl lui Nick. — Bravo, doctore, frumoase lemne ți-ai mai furat. Ce vorbă-i asta, Dick? Sunt bușteni aduși de ape. Eddy și Billy Tabeshaw scoseseră bușteanul din nispul umed și-l rostogoleau spre apă. — Băgați-l În apă, strigă Dick Boulton. — De ce facți asta? Întrebă doctorul. — Ca să-l curățăm de nisip. Să nu se strice fierăstrăul. Și vreau să văd și al cui e. Bușteanul plutea pe apă. Sprijiniți de coada țapinelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din teacă Între ei. — Aia chiar că-i o carte bună, Wemedge. — E ca focu’. Da’ n-am Înțeles niciodată la ce era bună sabia aia. Trebuia să stea tot timpu’ cu tăișu-n sus, așa că dacă pica, puteai să te rostogolești peste ea și nu pățeai nimic. — E simbolic. A, sigur, da’ nu-i practic. — Ai citit vreodată Fortitude? — E bună. Aia chiar că-i o carte bună. Aia În care bătrânu’ lui se ține după el peste tot. Mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de nisip, știa că viteza e prea mare. Dar o ținu tot așa. N-avea de gând să abandoneze, lăsându-se să cadă. Apoi un petic de zăpadă moale adus de vânt Într-o groapă Îl răsturnă și el se rostogoli din nou și din nou, cu schiurile tot ciocnindu-se unul de altul, simțindu-se ca un iepure Împușcat, până ce se Împotmoli, cu picioarele Încrucișate și cu schiurile Îndreptate-n sus, cu nasul și urechile pline de zăpadă. George era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită din față i se bălăbănea În aer; bătrânul zăcea strivit pe iarbă, cu fața-n sus și cu capul plin de sânge. Am coborât În fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
nerăbdarea. Apoi se duse la cort. Cosașii Începuseră deja să sară prin iarbă. Cei din sticlă săreau Îngrămădiți. Nick folosi o creangă de pin drept capac. Acoperea gura sticlei destul cât să nu poată sări și le lăsa destul aer. Rostogolise bușteanul Înapoi cum era și de acum știa că acolo va găsi cosași În fiecare dimineață. Sprijini sticla plină de trunchiul unui pin. Amestecă repede niște făină din hrișcă cu apă și continuă apoi să le amestece Încet, o cană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
la corp. Walcott se Închise, și atunci Jack trecu la cap, lovindu-l sălbatic. Apoi Își aruncă stânga-n plex și cu dreapta-l lovi unde-l lovise și el. Mult sub centură. Walcott se prăbuși punându-și mâinile acolo, rostogolindu-se și Încovrigându-se pe jos. Arbitrul de ring Îl apucă pe Jack de braț și-l Împinse spre colțul lui. Și ce se mai țipa-n jur. Apoi arbitrul se duse să se consulte cu observatorii și crainicul urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capu’ de podea și, până la urmă, mi-am scos cuțitu’ și l-am desfăcut - i-am tăiat mușchiul brațului, așa că mi-a dat drumu’. Nici dac-ar fi vrut, nu mai putea să mă țină. Atunci a-nceput să se rostogolească și să țipe, ținându-se de braț, și eu i-am zis: — De ce dracu’ ai vrut să mă sugrumi? Îmi venea să-l omor. O săptămână n-am putut Înghiți. M-a durut rău gâtul. Ei, și-am plecat de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ziua dăltițele nevăzute ale negurei ce pătrunde adânc, va fi schimbată cu vremea în Sogul lui Albu, stâlp mai subțirel, iar acesta va ajunge ca și Căciula Dorobanțului, ciot de piatră cu o lespede în vârf; și ea se va rostogoli în prăpastia deschisă, spre a se schimba în lespegioara cu care un băiețandru, ca și Creangă, scoate dracii din Ozana” (Ion Simionescu, Prin munții noștri) Cerințe: 1.Găsiți cuvinte cu sens apropiat celor scrise cursiv în text. 2.Construiți cinci
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nimeni nu e să-i semene, neștiind să aleagă, de fel, pe cea mai frumoasă dintre Cireșele gemene. Floarea-soarelui, ca sora-a miresii ar îngriji de pocalele goale și de podoabele miresii: frigărui și sarmale. S-ar chercheli Dovleac logofăt rostogolindu și chelia, ici-colea și n-ar mai ști drumu ndărăt pân’la muierea lui, Fasolea... Vezi câte minuni în poveste încap și cum s-ar nunti până-n zori, dacă poamele s-ar da peste cap de trei ori? Cerințe: 1
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
s-a mai întors. Mult l-a jelit bătrânul, multe lacrimi a vărsat de dorul copilului pierdut! Credea că o să moară de inimă rea. Îi venea să-și pună capăt zilelor, la gândul că feciorul său drag, singurul moștenitor, se rostogolise în cine știe ce prăpastie sau fusese ucis de tâlhari, sau sfâșiat de lighioanele văgăunilor. “Cine știe ce zimbru l-a spintecat gândea el, cine știe ce urs l-a strâns în brațe de i au trosnit oasele”. Ca să mai uite de amar Negură-Împărat căuta tot
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe portiță, să nu-l mai vadă mama ce face fiindcă stiți? lui Gheorghiță pâinea nu-i place; mănâncă ce-i pe deasupra, iar pâinea o aruncă. Vai, nu-i păcat de-atâta muncă? auzi el cu mirare, când pâinea se rostogoli pe cărare. Cine vorbește? Și despre ce "muncă" pomenește? se opri Gheorghiță pe loc, cu urechea ciulită. Sunt eu, felia de pâine azvârlită. Poate că mâine, dacă vei ști ce comoară se-ascunde într-o felie de pâine, n-o
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]