4,274 matches
-
de a vedea pe Adela în rochie roz. Îi spusesem cândva că un costum roș se îmbină armonios cu negrul brazilor. Și-a adus ea aminte și - făcând un compromis între roș și nevoia ei de discreție - a ales culoarea roză pentru excursia din munții Văraticului? Și, dacă s-a gândit la cuvintele mele, a pus acest costum ca să-mi facă plăcere, ori pentru ca să-mi placă ea? În roz era mai înaltă, mai împlinită. Existența ei părea mai prezentă și mai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un compromis între roș și nevoia ei de discreție - a ales culoarea roză pentru excursia din munții Văraticului? Și, dacă s-a gândit la cuvintele mele, a pus acest costum ca să-mi facă plăcere, ori pentru ca să-mi placă ea? În roz era mai înaltă, mai împlinită. Existența ei părea mai prezentă și mai bogată. A ținut să se suie pe capră. Când a pus piciorul pe roata trăsurii, rochia, desfășurată în evantaliu, i s-a ridicat puțin deasupra botinei înalte, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rochia, desfășurată în evantaliu, i s-a ridicat puțin deasupra botinei înalte, și rotunzimea de zăpadă i-a sidefat o clipă voalul negru al ciorapului. Copilărește fudulă de locul înalt pe care și l-a ales în trăsură, se detașa roză pe albastrul mat al cerului de dimineață. - Să plecăm, cucoane, că-i tîrziu.Badea Vasile avea dreptate. Uitasem că trebuia să plecăm. Am rămas singur cu doamnele, înghesuit modest pe scăunașul de dinainte. Simțeam că am aerul unui câine de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și alb cu pâlnia mâinilor ei. Dar în curând, ridicat în picioare, nu mai contemplam varietatea de culori. Nu mai vedeam, nu mai puteam privi decât pe Adela, care încă nu consimțea să se sature de priveliștea neverosimilă. În rochia roz, cu capul gol, cu o mână pe sân, cu linia corpului ondulând și accentuând depresiunea taliei, cu poala rochiei în evantai, era acolo jos, pe fondul negru al pelerinei, un bloc de frumuseți vii și calde... În sfârșit, mi-a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ceva? - N-am nevoie de nimic, mămucă. Apoi mișcările ei încoace și încolo s-au liniștit treptat, până la imobilizare pe un scaun. Când am plecat: - Deseară, la masă la noi. O surpriză, pregătită de mine (și-mi arătă palmele roze ridicate într-o clipă de fulger), după ultima ediție a ilustrului tratat La bonne cuisinière1. Ținuta de... promenadă, pentru după masă, să ascultăm greierii și cosașii! Criză. Paroxismul crizei. Simptomele nu lasă nici o îndoială: o lovitură ca de pumn în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
care-mi dezmierdase buzele pe drumul spre Văratic și pe care de atunci nu și-l mai pusese niciodată - și, la o cotitură a drumului, după o dugheană dărăpănată, dispăru într-o singură clipă cea din urmă fluturare a voalului roz. În acest moment începu trecutul. Ca o muzică de pe alte tărâmuri, reflectată într-un ecou, erau toate câte se petrecuse în zilele fierbinți ale verii, care trecuse și ea... Cetatea Neamțului, Văraticul, Ceahlăul, drumurile pline de soare, nopțile cu lună
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căreia în viața ei nu-i fusese atât de cald era, din cât reușisem să trag cu urechea pe trotuar, doamna de onoare a miresei. O femeie voinică, de vreo douăzeci și patru, douăzeci și cinci de ani, îmbrăcată într-o rochie de satin roz, cu o coroniță de flori artificiale de nu-mă-uita pe cap. Avea un aer evident atletic, de parcă numai cu un an sau doi în urmă absolvise un colegiu de educație fizică. Ținea în poală un buchet de gardenii de parcă era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
să se refere la un fel de glumă copioasă pe care voia să o împărtășească cu noi. În acel moment, doamna Silsburn, aflată lângă mine, a dat un semn evident - aproape o tresărire - de înțelegere. A atins brațul de satin roz al doamnei de onoare și a strigat: — Știu cine e! E surdo-mut - e un mut surd. E unchiul tatălui lui Muriel! Buzele doamnei de onoare au format exclamația „Oh!“. Apoi s-a răsucit în scaun, către soțul ei: — Ai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
britanică În anii ’30. Dintr-un motiv oarecare, asta Îl atrăsese pe Sammler. Îl Îndrăgea pe Feffer. Un operator ingenios, mai mult impresar decât student. Cu obrajii săi rumeni, barba brună, bogată, ochii negri prelungi, burta mare, părul neted, mâini roz, mari, stinghere, vocea puternică ce Întrerupea, energia zorită, era șarmant pentru Sammler. Nu de Încredere. Doar șarmant. Adică uneori Îi făcea mare plăcere lui Sammler să-l vadă pe Lionel Feffer exersând În felul acesta aparte, să-i audă fâsâitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un proiect studențesc menit să-i ajute pe elevii negri rămași În urmă la problemele de citire. — Trebuie să veniți să le vorbiți, este absolut imperativ. N-au auzit niciodată un punct de vedere ca al dumneavoastră, spuse Feffer. Cămașa roz de oxford Îi Întețea culoarea feței. Barba, nasul drept, mare, senzual Îl făceau să arate ca François Premier. Un personaj repezit, afectuos, perseverent, vulcanic, Întreprinzător. Avea bani băgați În bursă. Era vicepreședintele unei companii de asigurări guatemaleze pentru lucrătorii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ridice un picior pentru o alinare ce n-o căpăta, avea un ușor aer de dojană, la fel ca și expresia receptivității. Lingurița zilnică de drojdie nutritivă, un produs primar din zaharuri naturale, dizolvată și agitată până se făcea spumă roz În suc de fructe, Îi menținea culoarea proaspătă. Un rezultat, poate, al longevității era distracția divină. Puteai aprecia distracția lui Dumnezeu dacă aveai În vedere formarea de modele ce aveau nevoie de timp pentru a se dezvolta așa cum se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
morocănos, mândru. Dar a reușit În viață și Îl admir. — Deci e om. Foarte bine, e om. Poate că-l urmărea numai pe jumătate, deși se uita drept la el, ochi În ochi, cu genunchii desfăcuți astfel Încât Îi vedea materialul roz al desuurilor. Văzând acea fâșie roz, se gândi: „De ce să mă cert? Care e rostul?“ dar răspunse: — Ei, toți suntem oameni numai Într-o anumită măsură. Unii mai mult ca alții. — Alții foarte puțin? — Așa se pare. Foarte puțin. Imperfecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
viață și Îl admir. — Deci e om. Foarte bine, e om. Poate că-l urmărea numai pe jumătate, deși se uita drept la el, ochi În ochi, cu genunchii desfăcuți astfel Încât Îi vedea materialul roz al desuurilor. Văzând acea fâșie roz, se gândi: „De ce să mă cert? Care e rostul?“ dar răspunse: — Ei, toți suntem oameni numai Într-o anumită măsură. Unii mai mult ca alții. — Alții foarte puțin? — Așa se pare. Foarte puțin. Imperfecți, limitați, periculoși. Credeam că toți ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în gură. — O, îmi plac cerceii tăi, a zis Elaine din nou. S-a întins, ca o maimuță, să-i atingă cerceii Shebei și, când și-a ridicat mâinile, am prins o imagine a subsuorilor ei, care aveau o culoare roz violent, de parcă ar fi fost inflamate și erau pline de o miriște scurtă și neagră. Urăsc când femeile se zgârie în halul ăsta și spun că se îngrijesc, astfel. Mai bine tufa crescută în toată regula a franțuzoaicelor decât scrijelirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-o-ar naiba de treabă, zicea Bill Rumer, primind murmure de aprobare din partea prietenilor din jur. — Of, Doamne, cât e de plictisitor, scâncea și Elaine Clifford un pic mai târziu, în timp ce-și fixa un pieptene jegos de culoare roz în păr. (Protestele din partea profesorilor la St George nu sunt niciodată prea dure sau subversive. Dimpotrivă, sugează chiar un fel de plăcere față de predictibilitatea domestică a lucrurilor neplăcute.) Pabblem și-a făcut în sfârșit apariția la 12.30. Era urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
peste tot. Suprafețele din imitație de lemn ale modulelor din bucătărie erau complet goale. Pătratele de faianță albă străluceau. Chiar și dunga de ipsos dintre faianțe era impecabilă. Singura indicație că bucătăria fusese folosită recent era o cârpă de culoare roz frumos pliată pe robinetul de oțel strălucitor de la chiuvetă. Connolly i-a oferit o ceașcă de ceai. Sheba a zis că ar prefera un pahar cu apă. El avea un aer absent. Când s-a aplecat să-l sărute, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
care pot să-l accept. Jina - Jina a auzit pași apăsați venind din spatele ei și și-a închipuit că era Drew, care venise să-i cheme la masă. În loc de Drew însă, în spatele ei, era o femeie îmbrăcată cu o rochie roz de petrecere și încălțată cu niște cizme butucănoase, de muncitor. Femeia a ieșit dintre copacii din apropiere. În spate purta un rucsac uzat. Avea o vârstă incertă și, cu toate că era îmbrăcată ca de bal, era limpede că era o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
doi băieți s-au așezat pe-un pat din ace de pin și-au devorat tot conținutul coșulețului. Andy ! Danny a sărit în picioare, dar Andy a izbucnit în râs. Dintre copaci a apărut o femeie îmbrăcată într-o rochie roz. Mâinile și le ținea sprijinite pe șolduri. Era la fel de înaltă și de musculoasă ca Mike. Părul lung și des, de culoarea pinilor, și-l ținea strâns într-o coadă de cal. Pielea ei i-a amintit lui Danny de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
să se ducă să discute cu ea, a spus Mary, dar fără să se ofere să facă ea asta. Singura dovadă că izbucnise un incendiu era cerul splendid, care semăna cu un șerbet multicolor, compus din volute portocalii, galbene și roz. Mary nu putea să se gândească decât la Drew. După masă, Mary s-a dus să se plimbe. Cândva, plimbările le folosise ca să-și adune emoțiile, acum se plimba ca să se descotorosească de ele. Însă nu reușea deloc să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
zis că poți să vii încoace în vizită, a spus Zach. În fiecare vară, dacă vrei. Lui Andy i-ar plăcea. Și mie ... mi-ar plăcea. Sigur că Zach n-a pomenit nimic de Pearl. Jina a văzut o străfulgerare roz printre copaci și-a auzit cântecul lui Andy venind de undeva din sus, dinspre creastă. Danny, a intervenit ea. Abia am aflat și eu. Nu știu ce să ... Dar Jina și-a înghițit cuvintele când Danny a făcut un pas înainte și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
piatră priviri obtuze disting închisori cu zece porți ermetice gardieni în uniforme metalice vai se îndepărtează ne apropiem sunt indicatori fosforescenți zece faruri în noapte ghizi însuflețiți ne feresc de drumuri suspecte traversăm în siguranță prin mai verde punctat cu roz alb vară galben pai de pâine caldă toamnă de struguri dulci iarna va fi blândă când vom trece prin poartă cu brațele pline de rod Cristu GEORGI <biography> Cristu Georgi, născut 14.10.1957 , Măcin, Tulcea, inginer, Galați Debut literar
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
la vale se rostogolesc șuvoi pietrele scumpe din brâie de piatră prin trecători înguste se ridică și zboară pești de sidef în nopțile cu lună lângă pomul uriaș Vrăjitoarea Bătrână își azvârle năvodul Umbrele peste umbre Exerciții de admirație flori roz asfințesc pe unda vălurită șoapte și murmur... pași pe un podeț - umbrele peste umbre prăvălite-n vad îmi calc urmele am rămas aburul viu al nopților reci... Dumbrava minunată O ciudată alcătuire, priveliște ideală când noaptea încrengăturilor albastre își cheamă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ritm de respirații burgheze plictisite citesc le soir apoi tricotează doar îngrijitorul de morminte adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala de balet rusă muralismul atenție se închid ușile de piatră clovnii își prezintă ultimul spectacol iar studenții blazați aplaudă din lojă urmează stația deceniul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
într-o casă făcută de o mare arhitectă care a mai și umplut jur-împrejurul cu sculptură în fier. Copacii erau și uriași, și bătrâni. Am făcut un mare tur de pădure. În dreptul proprietății lor era un bețișor cu o panglicuță roz. Nimeni nu are aici nevoie de garduri. Nimeni. Respectul pentru proprietatea privată este în capul omului, nu în zidurile Ierihonului pe care le înălțăm noi, nu în buncăre și cazemate. Dumnezeule, la noi, lumea a treia poate că trăsnește și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vedere fizic, desigur, ci social: în suburbiile Dublinului să îți ridici cu nerușinare perdelele spre a vedea mai bine „lumea de pe stradă“ e o gafă socială gravă, comparabilă cu aceea de a-ți vopsi fațada casei într-o nuanță de roz Schiaperelli. În plus, nu trecea nimeni pe stradă. În afară de... de fapt, prin bariera subțire începusem să observ că, aproape în fiecare zi, o femeie în vârstă se oprea și își lăsa câinele să urineze lângă stâlpul porții noastre - uneori aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]