2,477 matches
-
s-o înfurie, naiba să le ia! „Nu știu“ - zise - „nu mai vreau să știu nimic“, înlănțuindu-l strâns cu brațele, lipindu-și obrazul de grumazul lui și închizând ochii și imaginându-și, înainte ca toate să se tulbure în roz în jur, alunecările palmelor lui fierbinți, pe care acum le simțea doar pe umeri și pe coapsă, pe tot trupul oferit, înfiorând-o și făcând-o să-și uite nemulțumirea și furiile și nedumerirea cu care venise și toate gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
până în primăvară, iepuri sportivi cu urechi lungi care alergau în elipse, câte unul, unul după altul, 3, 4, să fie 9, 9!!! Fazani apoi, crengile copacilor filigranate, negre în orizont, și cerul începe să se colorize în fâșii bleu și roz, cuiburile de ciori pentru care mergeam special pe dreapta la dus și pe stânga la întors, gările de cărămidă roșie, părăsite și cu cărămizi atât de noi, când umblam după casă de fiecare dată ziceam să mă fi mutat acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mireasmă îi îngheță dintr-odată nările. Își acoperi nasul cu pilota, închise ochii și încercă să reia visul întrerupt. Dibui undeva, prin ființa lui somnoroasă din adânc, dar nu-și mai regăsi visul. În schimb, țâșni foarte clar, negru pe roz, afișul spectacolului minunat. De când îl primise de la Nicolae, îl citise și îl recitise de nenumărate ori, încât acum îl știa pe de rost și putea să-l recite cuvânt cu cuvânt. Era un amestec, cam de prost gust, de franțuzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i coșulețul cu brioșele lui favorite. Ea îl auzea, chiar dacă dormeau în camere separate. Dar asta nu o împiedica să-l primească dimineața, în dormitorul ei, cu aceeași voioșie. Și, între vis și realitate, cu ochii închiși, generalul revăzu nuanțele roz ale covorului și baldachinului, tapetul din mătase aurie, raza de lumină orbitoare strecurată printre draperiile ferestrei, trupul primitor al soției sub volanele camizolului. Simți până și parfumul ei îngemănat cu aroma brioșelor proaspăt scoase din cuptor. Dar nu i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
se arată uimit de umerii, de pielea mea... Nu-l las să coboare prea mult. Și cea mai mare bucurie a lui este să scotocească prin cufărașul meu. Șalurile, vălurile, pomezile, oțetul de toaletă, praful de dinți, parfumul de gardenii, rozul de obraz, carminul de buze, praful pentru strălucirea unghiilor, toate aceste flecuștețe sunt tot atâtea comori ademenitoare pentru el. Se bucură ca un copil. Chiar este un copil... încă. Mai am câteva spectacole în Italia, apoi în Spania, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în odaie. Apoi, când avea aproape cinci ani, Iancu îl descoperise dormind pe o masă mare, în mijlocul holului. Se temuse că iar suferea de acea boală și înțepenise privind fix pleoapele bunicului. Genele și păienjenișul ridurilor de pe frunte purtau urmele roz ale pudrei. Amănuntul îl uimise. Descoperirea îl dezamăgise. Bunicul era sau nu era un bărbat adevărat? Își amintea bine de acea zi toridă. În aer plutea un parfum grețos. Lumânările alunecau unele peste altele. Și acea cădere moale îl îngrețoșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
lui îmi dădu să înțeleg că mi-o cedează de bunăvoie. - Poate că Hilda nu-ți place? făcu el amestecând pe paletă, cu pensula muiată în ulei, o culoare cafenie, în care adăugase din tuburi pântecoase trei viermi încolăciți, negru, roz și galben. Nu, pe Hilda n-am dorit-o. Spectacolul din seara trecută nu-mi trezise dorința s-o am, ci dimpotrivă, mă simțeam stingherit în preajma lor, tolerat de Egon. Începusem acum să înțeleg, că el îmi îngăduise să asist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pricomigdală. — Da’ unde-ai găsit prăjiturelele astea pentru vin, doamnă? o întrebă Darlene pe doamna Reilly. Sunt bune și fragede. La Holmes, păpușo. Ai de unde-alege. Au de toate felurile. Sunt destul de gustoase, încuviință Ignatius, trecându-și limba moale și roz peste mustață ca să vâneze firimiturile. Cred că am să iau și o pricomigdală, două. Totdeauna am considerat nuca de cocos un aliment fibros bun. Își alese cu atenție o prăjitură din cutie. — Mie-mi place to’deauna să sfârșesc masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îl auzi tot timpul repetat, ca un descântec, de studenți soioși și de copii de școală primară. Ignatius râgâi. Cred că voi mai lua unul din carnații aceștia picanți. După cel de-al patrulea crenvurșt, Ignatius își plimbă limba lui roz impresionantă peste buze și mustață și-i spuse bătrânului: — Nici nu mai știu de când nu m-am mai simțit atât de satisfăcut. Am avut noroc să dau de locul acesta. Mă așteaptă o zi plină de Dumnezeu știe ce grozăvii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
secția de poliție, în ziua incidentului cu alunele furate. Nu spuse nimic. Un polițist rămâne tot polițist. Era mai bine să-i ignori, dacă nu se legau de tine. — De unde a apărut? întreba Darlene mulțimea de oameni din jur. Papagalul roz se așezase din nou pe brațul ei, cu cercelul atârnându-i în cioc, ca un vierme de aur. Ce mai premieră! Ce-o să ne facem, Lana? — Nimic, răspunse Lana supărată. Îl lăsăm să zacă acolo pân’ vin măturătorii să măture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ziarul tocmai se mutase În noul sediu și nu avusese timp să Îl decoreze. Ghivece cu plante năpădite de buruieni erau așezate pe podeaua colorată pestriț: pătrate mari de linoleum care imitau marmura albastră Încadrate Într-un chenar auriu cu roz. Recepționera nu arăta nici ea prea bine: ochi roșii și păr blond lins. Mirosea a drajeuri mentolate pentru răceală. Privindu-i cu ochii Împăienjeniți, Își suflă nasul Într-o batistă Întărită. — Bine ați venit la Aberdeen Journals, spuse ea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe agenta Watson și să afle dacă făcuseră sau nu sex noaptea trecută. Și dacă făcuseră, ce-ar zice de o revanșă? — Bine, mă duc să vorbesc cu el. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley măsura cu pași mari linoleumul roz de la recepție. Își schimbase salopeta cu o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cadavrul și-l examinăm ca lumea. Logan privi capul respingător, orbitele goale, gura care atârna deschisă, dinții ieșind În afară din gingiile micșorate. Părul Îi era aproape imposibil de distins de blana animalelor adunate În jurul corpului. O pereche de cleștișori roz erau prinși de craniul putred. Agrafe Barbie. — E fată. Logan se ridică În picioare. Nu mai putea suporta așa ceva. — Hai, doctore. Declară decesul și lasă asta pe seama medicului patolog. Doctorul clătină din cap cu tristețe. — Mda. Poate ai dreptate. Biata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fost un ditamai șobolanul. Era cât un rotweiller, nenorocitul! Ah, la naiba, ce doare! Umplură o pungă de plastic cu zăpadă și băgară mâna lui Steve În ea, Încercând să nu observe cum zăpada de dinăuntru se făcea din albă roz și apoi roșie. Logan Înfășură totul Într-o salopetă de rezervă și-i spuse agentului Rennie să-l ducă la spital, cu lumini și muzică pe tot drumul. Miller și Logan stăteau unul lângă altul În vreme ce luminile licăreau pe capota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
dintre mâini, o strânse pumn și pocni cu putere lateralul feței lui Doug. Bătrânul se schimonosi, dar nu-i dădu drumul. Constorsionându-și fața, Logan repetă mișcarea, cu sângele din rănile lui Doug picurând peste tot pe el, colorând zăpada În roz. Luptând pentru propria-i viață, Își trânti pumnul În capul lui Doug, fracturându-i maxilarul, Închizându-i ochiul lăptos, cel nevăzător. Lovea cu pumnii cât putea, pe măsură ce lumea Începea să se Întunece. Iar și iar și iar... până când, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe spate pe vraful de perne tari de spital, respirând greu. Așa că l-am bătut de l-a luat naiba. Chiar acolo În cameră. Apoi apare bastardu’ de frate-su ăla delicat din dormitor, jelind, Învelit tot În halatu’ lui roz. Și io n-aveam nici o părere. Știi, mă gândesc că se duce să facă vreo baie cu spumă sau ceva d-astea. Doar că aud ceva, ca un copil care bocește. Scutură din cap amintindu-și. Ticălosu’ stă acolo și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tulpina și frunzele. „Montăm“ plastilina într-un pahar mic pentru a-i împrumuta forma. Asamblăm ghioceii obținuți în plastilină. Opțional putem decora cu spray de zăpadă artificială. Felicitare pentru mama 1 Materiale: - cutie cosmetice - carton alb cu striații - hârtie transparentă roz - pic cu gel metalic roz și auriu - bandă dublu adezivă - perforator motiv inimă Mod de lucru: Desfacem atent cutia de cosmetice și conturăm o inimă. Utilizăm restul de carton pentru a obține prin decupare sau perforare alte inimi mai mici
Activități creative cu materiale reciclabile by Mihaela Albianu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84044_a_85369]
-
pauză, a văzut pentru prima oară ochii lui Ferrenby, care-l aținteau flămânzi, cu o privire interesată. Amory i-a Întors intenționat privirea. — Urmăriți pe fața mea, gentlemeni, emoțiile primitive. Sfâșiind plicul, a ridicat fâșia de hârtie În lumină. — Ei? — Roz sau albastră? — Spune-ne ce e. — Suntem numai urechi, Amory. — Zâmbește, Înjură - fă ceva. A urmat o tăcere... a trecut o legiune de secunde... după care el s-a uitat din nou și Încă o cohortă de secunde a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dragă Boswell, SAMUEL JOHNSON CARTEA A DOUA EDUCAȚIA UNUI PERSONAJ CAPITOLUL 1 DEBUTANTA Timpul: februarie. Locul: un dormitor mare, cochet, În casa Connage de pe Sixty-eighth Street, New York. Budoarul unei fete: pereți și perdele roz, o cuvertură roz peste patul crem. Roz și crem sunt motivele Încăperii, dar unica piesă de mobilier vizibilă este o masă de toaletă luxoasă, cu placă de sticlă și oglindă În triptic. Pe pereți, o reproducere scumpă după „Cireșe coapte“, câțiva dulăi politicoși pictați de Landseer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
CECELIA CONNAGE, În vârstă de șaisprezece ani, drăguță, vicleană și cu un temperament luminos. Este Îmbrăcată de seară, cu o rochie a cărei simplitate evidentă probabil că o agasează. Se Îndreaptă spre primul teanc de lenjerie, alege un mic articol roz și-l ridică la lumină apreciativ. CECELIA: Roz? ROSALIND (de afară): Da! CECELIA: Foarte șic? ROSALINDA: Da! CECELIA: L-am găsit! (Se zărește În oglinda mesei de toaletă și Începe să-și rotească șoldurile entuziasmată.) ROSALIND (de afară): Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tencuite și dispuse în semicercuri săpate în dealurile din Hollywood. Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz, roz palid și roz aprins, alternând cum coborai din vârful colinei spre capătul marcat de pancarta ce anunța: VISTA VIEW GARDENS! LOCUINȚE CALIFORNIENE DE PRIM RANG! FĂRĂ NICI 1 $ AVANS PENTRU VETERANI! Buzz parcă în fața magherniței gălbejite, gândindu-se la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fel de eșarfa legată; iar brațul îi era dezgolit și complet vizibil. O lampă cu infraroșii revărsa căldură asupra lui și ceea ce rămăsese se simțea bine și confortabil, deloc dureros. Nu sângera; iar din rană răsărea o crescătură, ceva cărnos, roz și răsucit, care părea o parte sfâșiată a brațului sfârtecat și care, din vreun motiv anume, nu fusese tăiată. Apoi văzu că avea o formă. Privi și privi; și în mintea lui apăru amintirea unei fișe militare pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu diferite utilaje pentru aerisire, conservare a produselor aduse de la alte C.A.P.-uri și I.A.S-uri din împrejurimele comunei Hlipiceni. În această zonă a județului Botoșani țăranii cultivă și vița de vie soiuri hibride de culoare albă, roz și neagră cu diferite nume și la Hlipiceni s-a hotărât a se colecta cotele de struguri prin unul, din cele patru centre județene de vinificație ce a fost dotat cu cele necesare unui centru de vinificație, iar prin C.
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
cu diferite utilaje pentru aerisire, conservare a produselor aduse de la alte C.A.P.-uri și I.A.S-uri din împrejurimele comunei Hlipiceni. În această zonă a județului Botoșani țăranii cultivă și vița de vie soiuri hibride de culoare albă, roz și neagră cu diferite nume și la Hlipiceni s-a hotărât a se colecta cotele de struguri prin unul, din cele patru centre județene de vinificație ce a fost dotat cu cele necesare unui centru de vinificație, iar prin C.
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
pudră pentru bebeluși. De ulei de santal. Ah, lume parfumată! Își simți inima mai ușoară. Duse materialele la obraji, lăsând greutatea lor alunecoasă să-i treacă dintr-o mână în cealaltă și apoi peste brațe. Se înfășură cu valuri de roz și verde și galben-șofran până ajunse să arate ca o cutie de dulciuri împachetată pentru sărbătoarea Diwali. Într-o cutie plină cu bijuteriile uneia din verișoare, examină iridiscențe neobișnuite: perle atârnând de tije de argint, o piatră aprinsă de strălucirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]