1,873 matches
-
a fost capabil să înțeleagă constrângerile la care Janin a fost supus. Odată însărcinat de către factorii de decizie francezi cu organizarea unui front antibolșevic în Siberia și cu comanda trupelor Directoratului, Janin a primit și comanda trupelor de alogeni: iugoslave, sârbe, poloneze, românești și letone. În iarna 1918-1919 astfel, a intervenit în conflictul dintre colonelul ceh Eduard Kadlec - numit comandant al celui de Al Doilea Corp al Voluntarilor Români din Rusia și Comitetul Național Român al aceluiași Corp, iar în primăvara
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
februarie 2012, la celebrarea în Serbia a , președintele Boris Tadić a decorat-o post-mortem pe Diana Budisavljević cu pentru curaj și eroism personal. La 18 octombrie 2013, i-a acordat și el post-mortem Dianei Budisavljević o distincție a Bisericii Ortodoxe Sârbe - ordinul Împărățeasa Milica. Străzi din Belgrad, Kozarska Dubica și Gradiška poartă numele Dianei Budisavljević. Locul nașterii ei de pe Maria Terezia din Innsbruck este denumit "Casa Obexer".
Diana Budisavljević () [Corola-website/Science/335868_a_337197]
-
Limba oficială, națională și cea mai răspândită în Macedonia este macedoneana. Limbile Macedoniei corespund diverselor grupuri etnice. Statul macedonean recunoaște oficial șase limbi ale minorităților naționale: albaneza, turca, romani, sârba, bosniaca și aromâna. Conform recensământului din 2002, Macedonia avea o populație de 2.022.547 cetățeni. 1.344.815 de macedoneni au declarat că vorbesc macedoneana, 507.989 că vorbesc albaneza, 71.757 că vorbesc turca, 38.528 că vorbesc
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
populație de 2.022.547 cetățeni. 1.344.815 de macedoneni au declarat că vorbesc macedoneana, 507.989 că vorbesc albaneza, 71.757 că vorbesc turca, 38.528 că vorbesc romani, 6.884 că vorbesc aromâna, 24.773 că vorbesc sârba, 8.560 că vorbesc bosniaca și 19.241 că vorbesc alte limbi. Unele limbi minoritare sunt cooficiale, împreună cu macedoneana, la nivel local în comunele ("opštini") în care sunt vorbite de cel puțin 20% din populație. Astfel, albaneza este cooficială în
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
cel puțin 20% din populație. Astfel, albaneza este cooficială în Tetovo, Brvenica, Vrapčište și alte comune. Turca este cooficială în Centar Župa și Plasnica. Romani în Šuto Orizari și aromâna în Crușova, deși este vorbită de doar ~10% din populație. Sârba este cooficială în Čučer-Sandevo. Bosniaca este singura limbă minoritară recunoscută care nu este oficială la nivel local în nicio comună. Politica lingvistică a Macedoniei este reglementată prin Articolul 7 al Constituției Republicii Macedonia și de Legea Limbilor. Conform Constituției: Macedoneana
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
uneori considerate a fi limbi separate. Cele mai mari sunt (circa 900.000 de vorbitori), romani balcanică (700.000), (500.000) și (300,000). În Macedonia, se vorbește romani balcanică. Šuto Orizari este cea mai mare așezare vorbitoare de romani. Sârba (српски, "srpski") este un registru stadardizat al limbii sârbo-croate vorbită de sârbi, în special în Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Croația și Macedonia. Este oficială în Serbia și una din limbile oficiale ale Bosniei și Herțegovinei, și este principala limbă
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
un registru stadardizat al limbii sârbo-croate vorbită de sârbi, în special în Serbia, Bosnia și Herțegovina, Muntenegru, Croația și Macedonia. Este oficială în Serbia și una din limbile oficiale ale Bosniei și Herțegovinei, și este principala limbă vorbită de sârbi. Sârba se vorbește în Macedonia mai ales în comunele (~20% din populație) și (19%). Bosniaca ("bosanski", босански) este un registru standardizat al limbii sârbo-croate, o limbă slavă de sud, vorbită de bosniaci. Ca formă standardizată a , este una din cele trei
Limbile din Republica Macedonia () [Corola-website/Science/335907_a_337236]
-
2001 doar 15.928 de persoane s-au declarat creștini ortodocși (0,21% din populația cu o afiliere religioasă declarată și 0,15% din întreaga populație). Teritoriul Ungariei a fost, din punct de vedere istoric, jurisdicția exclusivă a Bisericii Ortodoxe Sârbe, prin Eparhia de Buda, situată central în orașul Sentandreja, unde se află Catedrala Adormirii Maicii Domnului ("Catedrala Belgrad"). În prezent există și alte jurisdicții ale Bisericilor Ortodoxe naționale, care sunt active în Ungaria. Biserica Ortodoxă Rusă are Eparhia Ungariei și
Ortodoxia în Ungaria () [Corola-website/Science/335985_a_337314]
-
(în sârbă chirilica: Ђорђе Вајферт, în ; 15 iunie 1850, Panciova 12 ianuarie 1937, Belgrad) a fost un industriaș sârb de origine germană, guvernator al Băncii Naționale a Șerbiei și mai târziu a Iugoslaviei. În plus, el este considerat fondatorul sectorul minier modern
Đorđe Vajfert () [Corola-website/Science/335992_a_337321]
-
(nume de război Leka; în sârbă chirilica: Александар Ранковић "Лека"; 28 noiembrie 1909 - 20 august 1983) a fost un lider comunist iugoslav de origine sârbă, considerat a fi al treilea cel mai puternic om din Iugoslavia după Iosip Broz Tito și Edvard Kardelj. Ranković a fost
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
Șerbia a devenit evidență cu prilejul funeraliilor sale din 1983, la care a participat un număr mare de persoane. Multe persoane l-au considerat pe Ranković un lider „național” sârb. Politicile lui Ranković au fost percepute ca bază politicii naționaliste sârbe a lui Slobodan Milošević. Ranković s-a născut în satul Draževac de lângă Obrenovac, în Regatul Șerbiei. Născut într-o familie săracă, Ranković și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă. A urmat liceul în orașul său natal. A plecat la
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
Universitatea să utilizeze manuale importate din Albania; începând de atunci, universității i s-a permis utilizarea doar a cărțilori traduse din sârbo-croată. Demonstrații au determinat, de asemenea, o tendință în creștere a cererii de centralizare din partea politicienilor sârbi, unitatea teritoriilor sârbe, o scădere a pluralismului cultural pentru albanezi și o creștere a protejării și promovării culturii sârbe. Universitatea a fost denunțată de către conducerea Ligii Comuniștilor din Serbia ca o "fortăreață de naționalism". Președinția nu a abrogat autonomia provinciei așa cum au cerut
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
doar a cărțilori traduse din sârbo-croată. Demonstrații au determinat, de asemenea, o tendință în creștere a cererii de centralizare din partea politicienilor sârbi, unitatea teritoriilor sârbe, o scădere a pluralismului cultural pentru albanezi și o creștere a protejării și promovării culturii sârbe. Universitatea a fost denunțată de către conducerea Ligii Comuniștilor din Serbia ca o "fortăreață de naționalism". Președinția nu a abrogat autonomia provinciei așa cum au cerut-o unii comuniști sârbi. Liga Comuniștilor din Kosovo a declarat că revoltele au fost un produs
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
s-a raportat că aproximativ 4.000 de sârbi plănuiau să se mute din Kosovo în Serbia Centrală, după revoltele din luna martie care au condus la mai multe decese în rândul sârbilor și la profanarea bisericilor și cimitirelor ortodoxe sârbe. 33 formațiuni naționaliste au fost destrămate de Poliția Iugoslavă care a condamnat 280 de persoane (800 au fost amendate, iar încă 100 au fost anchetate) și a confiscat arme ascunse și materiale de propagandă. Demonstrațiile din Kosovo au reprezentat începutul
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
sârb. Azem a continuat lupta tatălui său și a luptat mai întâi împotriva Regatului Serbiei în 1912. a fost unul dintre conducătorii rezistenței armate împotriva statului sârb în Kosovo în anii 1912-1914. Împreună cu luptătorii Kacak, el s-a opus armatei sârbe care a invadat provincia Kosovo în timpul Războaielor Balcanice și la începutul Primului Război Mondial. În iarna dintre anii 1915-1916, în timpul Primului Război Mondial, armata sârbă s-a retras din Kosovo, care a fost ocupat de Bulgaria și Austro-Ungaria. În 1915, după ce Austro-Ungaria a ocupat
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
Război Mondial, Kosovo a fost inclus în Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (cunoscut mai târziu sub numele de Regatul Iugoslaviei) la 1 decembrie 1918. Galica a devenit din nou un proscris și a reluat lupta împotriva armatei și poliției regale sârbe. Albanezii kosovari nemulțumiți, care s-au adunat în jurul lui Hasan Prishtina, au format un Comitet pentru Apărarea Națională a provinciei Kosovo la Shkoder în 1918, principala lor revendicare fiind unirea provinciei Kosovo cu Albania. Cei mai cunoscuți conducători ai luptătorilor
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
(în sârbă chirilica: Никола Пашић, ; 18 decembrie 1845 - 10 decembrie 1926) a fost un politician și diplomat sârb și iugoslav, care a fost cel mai important lider politic sârb timp de aproape 40 de ani si conducător al Partidului Radical al Poporului
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
să anterioară față de regele Milan. Pašić a afirmat că a fost citat greșit, dar fără nici un efect. Fostul pompier, Đura Knežević, care a fost condamnat la moarte, a încercat să-l asasineze pe fostul rege Milan în iunie 1899 (în sârbă: "Ивандањски атентат"). În aceeași seară, Milan a declarat că Partidul Radical a încercat să-l omoare, iar toți conducătorii Partidului Radical au fost arestați, inclusiv Pašić care tocmai fusese eliberat din închisoare după pedeapsă anterioară. Acuzațiile antiradicale ale lui Milan
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
de la sare la tunuri, el a răspuns guvernului austriac că el personal ar face asta, dar că adunarea se opune, iar asta este ceea ce contează în țările democratice. Austria și-a închis granițele ceea ce a cauzat o lovitură severă economiei sârbe, dar va face ca Șerbia să devină mai tarziu chiar mai dezvoltată decât a fost, deoarece Pašić s-a orientat către țările vest-europene. El i-a forțat pe conspiratorii la lovitură de stat din 1903 să se retragă, ceea ce a
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
a demis pe administratorul militar al Șerbiei Vechi și a programat noi alegeri pentru anul 1914, dar izbucnirea Primului Război Mondial a împiedicat punerea în practică a planului său. După Atentatul de la Sarajevo din 28 iunie 1914, când membrii sârb organizației revoluționare sârbe Tânără Bosnie l-au asasinat pe moștenitorul aparent al tronului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand, guvernul Austro-Ungariei a acuzat imediat guvernul sârb că a fost în spatele asasinării. Astăzi, consensul general este că guvernul sârb nu a organizat acel atentat, dar cât
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
puterea militară a Austro-Ungariei. Șerbia se pregătise însă bine din punct de vedere militar, cu toate acestea, și după o serie de lupte desfășurate în perioada 1914-1915 (Bătălia de la Țer, Bătălia de la Kolubara), ocuparea și eliberarea Belgradului, si o contra-ofensiva sârbă soldata cu ocuparea unor teritorii austriece (în Srem și în estul Bosniei), Armata Austriacă s-a retras. Situația s-a schimbat la 5 iulie 1914, atunci când bătrânul rege Petru I a renunțat la îndatoriri în favoarea moștenitorului sau, Alexandru, făcându-l
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
cele 419 locuri). Cu toate acestea, Pašić a reușit să formeze o coaliție și a devenit din nou prim-ministru la 1 ianuarie 1921. De îndată ce au început discuțiile cu privire la constituția noului stat, s-au conturat două opinii diametral opuse, una sârbă și alta croată. Pašić și regentul Alexandru au dorit un stat unitar, dar din motive diferite. Pašić consideră că sârbii ar putea fi în minoritate într-un astfel de stat și că o entitate neconsolidata și eterogena s-ar putea
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
fraudare a alegerilor pentru a rămâne la putere, menținând opoziția, și în special pe separatistul Stjepan Radić, în minoritate în Parlamentul Iugoslav. După 1945, el a fost condamnat de către noile autorități comuniste și etichetat că un lider al mării hegemonii sârbe, în timp ce realizările sale în construirea Șerbiei moderne au fost complet ignorate. Aceeași retorica este încă folosită de criticii croați. Pašić este atacat puternic din cauza rolului său în formarea Regatului Iugoslaviei și a opiniei sale că sârbii, în calitate de etnici majoritari ai
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
soția i-a adus o zestre frumoasă. Dar ce este aceasta zestre în comparație cu ceea ce a lăsat el când a murit? O firimitura și nimic mai mult”. Una dintre piețele centrale din Belgrad este numită după el, Piața Nikola Pašić (în sârbă: "Трг Николе Пашића"/"Trg Nikole Pašića"). În timpul regimului comunist, piața a fost numită după Karl Marx și Friedrich Engels. Statuia din bronz, înaltă de 4,2 metri, a lui Pašić se află în piață, orientată către clădirea adunării. El a
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
de teatru veniți din fosta Iugoslavie, din Grecia, Turcia, Albania, dar și din Romînia și din Republica Moldova. Cîteva zile de maraton teatral, lecturi și discuții pe marginea unei dramaturgii în mare parte inedită în Occident. Cu cîteva excepții: tînăra autoare sîrbă Bljana Srbanovici, a cărei Istorie de Familie a fost jucată și în România, dar mai ales în Germania, Anglia și Franța, sau Matei Vișniec, integrat de acum în peisajul francez și prezent cu un text scris pe vremea studenției sale
Cu Mihai Fusu, după spectacol by Mirella Ne () [Corola-website/Journalistic/14526_a_15851]