2,533 matches
-
lor dispoziție era atât de neprefăcută încât uitau până și de ora mesei. În schimb, copiii lui Jonas aveau în această privință o memorie mult mai bună. Ei dădeau buzna în cameră, se strecurau printre oaspeți, erau luați în brațe, săltau de pe genunchii unuia pe genunchii celuilalt. Pătratul de cer care se desena deasupra curții începea în cele din urmă să se întunece și Jonas lăsa din mână penelul. Nu-i mai rămânea decât să-și invite prietenii la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nou. Străbătu debarcaderul cu zgomot mare de scânduri săltate, ajunse la capătul lui, unde mulatrii așteptau în tăcere, de o parte și de alta, și trecu încetișor pe plută. Când roțile de dinainte o atinseră, aceasta se scufundă puțin, dar săltă aproape de îndată la suprafață, primind întreaga greutate a mașinii. Șoferul duse mașina până în partea dindărăt a plutei, în fața acoperișului pătrat de care atârna lanterna. Fără să mai întârzie, mulatrii strânseră puntea mobilă și își făcură vânt pe bac, dezlipindu-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Uneori, un urlet ciudat venea până la ei din străfundurile nopții, și atunci șoferul își privea vecinul, holbându-și ochii în modul cel mai comic. Drumul cotea când la dreapta, când la stânga, traversând nenumărate pârâuri, pe podețuri de scânduri șubrede, care săltau la trecerea mașinii. După o oră, ceața începu să se îndesească. Se porni o ploaie măruntă, subțiind lumina farurilor, în ciuda zguduiturilor, d'Arrast aproape adormise. Nu mai gonea prin pădurea umedă, ci din nou pe drumurile din Serra, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
decât la ocuparea locurilor ! Nici nu poți înțelege nimic în afara competiției. Pentru tine totul, și poezia, și căsnicia, totul nu-i decât competiție, mormăie regizorul. Numai de competiția cu tine uiți... Nu-l aude, îl ignoră de multă vreme. Se saltă de pe scaun și strigă, de la distanță, ca un crainic de bâlci : — Autorul ! Autorul între tineri ! Cei de la masa lungă se întorc spre noi, înveseliți, dar Omagiatul pare prins de conversația cu doamna abia sosită. — Noroc cu ăsta, șoptește Neagu. E
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la muzeu. Să aibă ce mânca, presupun. N-a fost chiar o salariată oarecare, liberă. Mai era anchetată din când în când. O săptămână, o lună, mai multe luni. Nu se discuta despre asta, nimeni n-o întreba. Esteticianul îmi saltă capul, toarnă un pahar cu apă să mi-l întindă, dar îl preia fata. Mi-l dă, îmi frec barba de mâna ei rece și albă. N-a fost umilită, avea o funcție relativ onorabilă. Șefă de serviciu sau mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nesfârșit și îngust al zilei ostile. Laminat, umilit. Înalță capul din norul de fum. Jur-împrejur, zeci de tuburi subțiri de hârtie fumegă, între buzele livide. În cele două capete ale vastei săli, pe pupitrele șefului de atelier și inginerului consilier, saltă continuu, cu un țiuit disperat, telefoanele, negre broaște- țestoase de ebonit. La biroul lui Manole se reia, în grup, comentarea etapei de fotbal desfășurate duminică. Vera se află din nou în con fesionalul doamnei Mitulescu. Lucian continuă să rămână inabordabil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
repetat, al dinților desfăcând semințe. Joi, Vornicu se ceartă cu desenatoarele care lucrează pentru el : doamna cu părul și rochia gri, zisă Veturia Voicu, văduva de colonel, și Lungana, tânăra buboasă, cunoscută sub denumirea Mica Mocofan. Mustața subțire și neagră saltă deseori, de enervare, deasupra buzelor livide ale inginerului Vornicu. Se ridică la intervale imprevizibile, întorcându-se spre Lungană, apoi spre veșteda Veturia, ținute sub supraveghere, să nu piardă timpul cu palavre și dichiseli. Momentul cenușiu al zilei îl apropie brusc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să i se dea cuvântul. Desfășoară pe pupitru un set gros de planuri. Desface planșă cu planșă, informează auditoriul cât a durat executarea fiecărui desen și câte greșeli a descoperit. Se lucrează încet și neglijent ! Linia de tuș a mustății saltă scurt peste buze. Pronunță numele vinovatelor. Spectatorii își privesc stingheriți unghiile, cravatele. Se aude un sughiț de plâns. Lungana, firește, Doamna Veturia n-ar oferi asemenea satisfacție. Sindicaliștii nu se îndoiesc că Vornicu are dreptate, dar asemenea inculpare publică nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
îl ajunse din urmă râsul de copil fericit, batjocoritor, strident, dezlănțuit. N-avea curaj să coboare, nici să iasă la suprafață. Încremeni, fără a se putea urni. Se prinse, târziu, cu ambele mâini, de bara îngustă. Trase cu toate puterile, săltă la lumină. Reuși să se depărteze repede. Amețită de somn, strivită între trupurile balansând în ritmul autobuzului care frânează și iar pornește, se trezește pe trotuar, în fața magazinului de încălțăminte, unde și coboară, de obicei. Traversează, ajunge în dreptul croitoriei, la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Un semn de recunoștință pentru aceea care îl tot ascultase, cu exagerată înțelegere, suferind lângă el, așteptând, zadarnic, să-i restituie tandrețea, s-o cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant, în costume mereu mai scumpe, mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
din când în când într-un gros caiet verde. Pe tavan revin umbrele, conture ciudate, fabuloase imagini de demult, de o grație tenebroasă. Trage cu coada ochiului spre custode. Îi vede picioarele plinuțe și strâmbe până deasupra genunchilor cărnoși. Halatul saltă, la fiecare pas, până spre pulpele bronzate, bustul se tot clatină. Timidul nu e deloc ascet, micile bucurii ale coliviei îngăduie o scurtă evadare, râsul deșănțat al plăcerii, dar stă pierdut pe pagină, cu gândul aiurea. Refugiat între cărți, rămâne
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
recade repede, istovit, în apele negre. Forfota unei gări albe, detenta și jocurile vacanței, trenul lunecând lin, ca pe mătase. Așteptarea, peronul, amurgul veninos al unei săptămâni fastuoase. Faleza întunecoasă, albastră sub ochiul cretos al lunii. ...Abia de reușește să salte nițel ceafa pe marginea patului, revede masa, ușa albicioasă, fereastra, apele vineții ale serii. Ultimele clișee ale zilei. Plaja perfect plană, cerul albicios. Femeile țâșnind, jeturi sticloase, la fiecare pas. Râsete, mingi, copii, iluzia eliberării. „M-a acceptat din curiozitate
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
dilatată și pe gâtul subțire și lung, de curcan. Cearcăne mereu mai adânci sub privirea holbată ! Abia își revine, scutură hainele, umerii osoși, își îndreaptă spinarea de gloabă sfântă și haioasă, scena se rotește, dându-l de-a dura : triplu salt absolut. Capul de asin cade, aiurea, unde nu te aștepți, încă și încă o dată, până când glasul aspru al supraveghetoarei acoperă zumzetul vesel. Vocea Ortansei izbește cu putere gongul, înmărmurind suporterii : Ascultă, tinere, mai lasă ziarul ! Nu face pe interesantul, ți-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită. Auzi, undeva, în spate, murmurul, binecuvântarea, adioul. — Tu ai un defect. Filozofezi prea mult. Țâșnise, brusc, suprem superb saltimbanc : adevărat maestru ! Dublu triplu multiplu salt fatal : arena înmăr murise. Capul asinului sărea de pe un birou pe altul, țop țop țop, trupul pornise pe scări, în salturi, step spirale, toctoctoc, tictactactac, ciocăneau copitele, călcâiele arse, iritate, rostogolite de pe o treaptă pe alta, de la un etaj la
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
tun, n-are puterea. — Totul pare acum o prostie, poate chiar și este. S-ar putea spune, știu, la fel de bine că eu nu mi-am făcut datoria atunci, pe plajă. Oricum, nu te mai gândi, a trecut. Mustața subțire, înghețată saltă pe buzele vinete, la fiecare cuvânt. Cerul pâclos al după-amiezii. Domnul nu știe cât de imprudenți devin uneori bărbații în amețeala durerilor de cap. Apăsarea în tâmple, greutatea frunții, povara care strânge ceafa. Colegul trage încuietoarea metalică a mapei. Pune
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
băutură... Mă, și-altădată ne duceai pe toți pe brațe, la neveste, și ziceai doamnelor, acesta este soțul dumneavostră, Îmi face o deosebită plăcere să vi l Înmânez În condiții un pic afumate. Al dracu’ erai și tu... Tresărind, Gicu saltă un castravete din farfuria cu murături, apucă și o bucată de pastramă de lângă mămăligă și plescăie a Încântare. Tovarăși, că domni nici nu pot să vă mai spun, nu ne-a fost ușor... Iată că semnarea acordului cu FMI-ul
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
aveam și pe casetă de-aia cu bandă de magnet, o puneam când plecam În cursă și nimeni nu putea să-mi zică nimic, că munceam. Uite-așa roteam de volan, uite-așa Înghițeam kilometrii patriei noastre dragi, uite-așa săltam pe transfăgărășan cu remorca după mine... Și-mi cânta azurul la ureche și făceam cu ochiul la cucoanele de pe margine... Gore și Sandu ciocnesc paharele În semn de Împăcare, apoi se uită curioși la Gicu. Da’ ce căutai tu pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
curte Învecinată se aud râsete sănătoase. Uite, lumea râde. AȘa că nu e dracu` chiar negru nici cu portocaliii mei. Da` ne Înrăim, a intrat unu` cu un cuțit la pireus banc, ăia nu aveau pază, că e criză, Și a săltat banu`. Vă dați seama? Cu un cuțit, ne batem joc Și de ideea de jaf la bancă... Am auzit un termen, cică demitizăm jaful. Mai bine ne matolizăm Și ne aducem aminte cum era pe când ne-nsuram, m-a apucat melancolia
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
tu ești băiat deștept, trebuie să Îți spun eu? Intervine și Gicu: Așa este, eu am spus-o mai demult, Sandule. Dai banii ca să fii manipulat. Presa ar trebui desființată, are dreptate ceseateul, numai șmecheri, șantajiști - uite cum l-au săltat pe Diaconescu Direct, vroia și plasma, și hectare, și sute de mii de euro, că n-am Înțeles prea bine din rechizitoriul ăla, cred că procuroru` a trecut pe la cârciumă În prealabil, iar judecătorul era lovit de melancolie blegoasă -, numai
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
stânca de care râd timpii Și tot ce mai e-n nesimțire În fire? Vin-dară Căci ochiu-ți e viață și pară Și sufletu-ți blândă magie Ce-nvie. Să cânte Ce secoli tăcu înainte Și-a munților creștete-nalte Să salte. {EminescuOpIV 32} Și din amestecul de vise dalbe, Dintre dănțîndele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
s-o răscoale. Și am pornit război. Vai! multe broaște noi am prins - Îmi pare chiar pe rege - Și-n turnul negru le-am închis, Din insula cea verde. Spre sar-am făcut pace Și drumul broaștelor le-am dat. Săltau cu bucurie, În balt-adînc s-au cufundat Ca să nu mai revie. Noi am pornit spre casă. Atunci răsplata am cerut Pentru a mele fapte - Și frate-meu m-a desemnat De rege-n miază-noapte Peste popoare-ndiane. Motanul alb era Vistier
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
toată Grecia măreață. Cîte-odată se-ncrețește și-și întunec-al ei vis - Nimfe albe ca zăpada scutur-ap-albastră, caldă, Se împroașcă-n joacă dulce, mlădiindu-se se scaldă, Scuturîndu-și părul negru, înnecîndu-se de râs. Și pe valuri luminoase oceanul lin le saltă, Orice undă lingușește arătarea lor cea naltă, Pe nisipul cald le-aruncă marea-n jocu-i luminos; Oceanicele corpuri, ca statue de ninsoare, Strălucesc în părul negru, ce și-l uscă ele-n soare Pe-a lor perini nisipoase lenevite lănguros
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șirul se desface. În fund apare-un mândru chip ce tace; Cu roșii flori de mac în păru-i negru, Cu ochii-nchiși un semn cu mîna-mi face. Eu o urmez prin galerii înalte. Isvoare vii din vase stau să salte Și lângă ele nimfele de marmur, Făpturi cerești unor măestre dalte. Pe lucii muri auritele pilastre. În jurul lor sunt așezate glastre, Din care cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
văduvă coroana de tâmpla cuvenită ". Pe un tripod s-aduce cățuea aurită, Cu făclii stinse-n mînă-n genunche cad oștenii, Iar preotul aprinde un vraf de mirodenii. De fumul lor albastru se împle bolta naltă, S-acopere mulțimea, iar flacările saltă, Toți în genunchi cu groază ascultă în tăcere Iar preotul începe cu glas plin de durere: "În numele Celuia, al cărui vecinic nume " De a-l rosti nu-i vrednic un muritor pe lume, Cînd limba-i neclintită la cumpenile vremii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Treerînd necontenit Sânul mării infinit. Numai poetul, Ca pasări ce sboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]