12,589 matches
-
unei coloane de marmură Încastrate În colțul unei clădiri. - Secolul pare să se grăbească spre sfârșit, murmură el. Dar, În dorul lor de a crește, anii s-au apucat să se devoreze pe sine, ca niște vulpi Închise Într-un sac, Înnebunite de frică. Înaintau agale. - Ce te-a purtat pe drumul Romei? Întrebă poetul. Celălalt stătu locului, răsucindu-se către el. - Spre capătul vieții, sosește ceasul să-ți Închei socotelile cu Dumnezeu și să-ți achiți partidele nelichidate. Pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fi vrut. Și prietenul său Giotto era convins de asta și Îl Încurajase În mai multe rânduri. Poate că Într-o zi, când va fi devenit altul decât cel de acum... În scurt timp, unul din străjeri reveni cu câțiva saci de cânepă, din care Întocmiră un giulgiu improvizat, În care poetul porunci să fie Învelit omul, având grijă ca, În timpul operațiunii, chipul să Îi rămână ascuns. Abia când cadavrul fu strâns legat cu niște frânghii, se simți mai liniștit. Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se opri la manuscrisul lui Mi’raj, deschis pe covorul umil. Oftă. - Orișicum, Îți mulțumesc, meștere Alberto, pentru tot ce ai făcut. Într-un ungher era o ladă, În care poetul depuse mașinăria, ajutat de mechanicus. - Ascunde lada Într-un sac, zise el. Îți rămân recunoscător și, În curând, voi face În așa fel Încât munca dumitale să fie răsplătită. Nu avea nici cea mai mică idee cum avea să Îi justifice secretarului comunal acea cheltuială, dar Într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
perdelei, scrutând cu luare-aminte. Privirea sa zăbovi pe chipul senin al lui Arrigo, apoi pe lada de la picioarele lui. Pe urmă se Întoarse către poet. - Așadar, era În mâna dumitale. Ar fi trebuit s-o știu, zise el, arătând spre sacul cu mecanismul. Eram sigur că o distrusesem. - Alberto, mechanicus, a reconstituit-o... Înainte să Îl Îmbrâncești În Arno. Guido Bonatti Încuviință. - Era iscusit. I-am văzut lucrările, În atelier. Aproape la fel de iscusit ca diavolii aceia care au făcut asta, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orgie. Era târziu. Într-un colț al bucătăriei, am pregătit pături și o saltea. O convinsesem pe Josăphine să meargă cu mine la V. pentru a-i povesti totul lui Mierck. Urma să plecăm la răsăritul soarelui. Adormise ca un sac și a rostit prin somn câteva cuvinte pe care nu le-am înțeles. Se auzeau din când în când loviturile unui tun, dar fără convingere, doar pentru a aminti că este acolo, ca un clopot al răului. Nu am îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Mileniului... La Universitatea Centrului de Creație „Cișmeaua Roșie”, se face încă, prin multe săli, curățenie, se apropie admiterea. Maestrul predă aici din 1992, de la înființarea celui mai mare campus universitar din București. În octombrie, vor începe cursurile. Pe holuri sunt saci cu ciment, var, ferestre scoase din perete pentru că se pun termopane, muncitorii, nu prea grăbiți, le mișcă dintr-un loc în altul, Nicu Ciot, maistrul lor, dar și angajatul firmei pe care și-o făcuse doamna Loredana, mai trece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
hainele și a plecat, am căutat-o și eu, au căutat-o și alții, dar nu mai este, unde s-o fi dus, așa, ca o nebună? Parcă nici n-a fost pe lumea asta. O aeriană, și-a văzut sacii în car cu facultatea, a profitat de bărbatul meu, cu tinerețea aia a ei, a vrut s-o bage el la teatru, să joace ea pe scenă, să fie actriță, ei, uite că n-a jucat, am fost mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la purtare. Pe scurt, nu ți se tolera să-ți faci cunoscută personalitatea, iar omul cu influență era cel care nu se angaja la nimic - până la alegerile pentru cluburi din anul al doilea, când fiecare era cusut Într-un anumit sac pentru tot restul carierei sale de student. Amory a aflat că nu ar câștig a nimic dacă ar scrie pentru Nassau Literary Magazine, dar că prezența În caseta redacțională a lui The Daily Princetonian putea fi de mare folos. Vaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vrut să frâneze roata de măcinat și au fost proiectați afară, așa ca mine. Oricum, printre ei se numără congressmanii incoruptibili, președinții care nu sunt și politicieni, scriitorii, oratorii, oamenii de știință, oamenii politici care nu s-au transformat În saci de bani, acumulând averi pentru un pumn de femei și copii. - De aici se recrutează radicalul Înnăscut? - Da, a răspuns Amory. El poate varia de la criticul deziluzionat, ca bătrânul Thornton Hancock, până la Troțki. Acuma, bărbatul ăsta spiritualicește neînsurat nu deține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
erau niște firfirici. Nu știu ce jucau, dar Chiril Economu era pe o scară în mijlocul scenei, Marcel Anghelescu stătea și ținea scara, iar Birlic, trecând pe lângă Marcel, îi bagă un deget în fund. Marcel răcnește năprasnic, dărâmă scara, Chiril cade ca un sac de cartofi și-și rupe mâna, iar publicul rămâne mut la o scenă incredibilă: Birlic fugărit dintr-un arlechin în altul de către regizorul spectacolului, însuși Sică Alexandrescu, care văzuse din culise tărășenia, pusese mâna pe un măturoi și se jura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
acum acul sub unghia de la arătătorul stâng. Au! Sophie zâmbește albă ca lâna pudrată cu înălbitor Fewa. Rainer se miră că e vorba tocmai de Schwaiger pe care în rest îl interesează numai ciocolata. Acesta e palid ca pânza de sac și spune doar au, ce doare! Anna îl examinează fără nici o bucurie. Doamna profesoară spune că Schwaiger e ca un copil, dar dacă‑i așa urgent, poate să se ducă, însă data viitoare să‑și rezolve treburile în pauză. Gerhard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
un covor foșnitor. Ceea ce deosebește acest grup de alte grupuri aflate la drum în ținută de excursie este tocmai faptul că ei nu sunt în ținută de excursie, în schimb au la ei un coș în care se află un sac legat la gură. Din sac se aud miorlăieli și zgârieturi, deoarece acolo e închisă o pisică. Pisica a fost prinsă. În perioada de maturitate a lui Jean‑Paul Sartre apare un personaj care vrea să‑și înece pisicile și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
acest grup de alte grupuri aflate la drum în ținută de excursie este tocmai faptul că ei nu sunt în ținută de excursie, în schimb au la ei un coș în care se află un sac legat la gură. Din sac se aud miorlăieli și zgârieturi, deoarece acolo e închisă o pisică. Pisica a fost prinsă. În perioada de maturitate a lui Jean‑Paul Sartre apare un personaj care vrea să‑și înece pisicile și de aceea vrem și noi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că el însuși are, de asemenea, dreptul la non‑existență, la fel ca pisica aceasta, pe care o va trimite acuși spre propria ei non‑existență până să apuce să zică pâs. Pisica are o presimțire, de unde și neliniștea din sac. Sophie poartă o rochie sport de lână, lucrată la casa de modă Adlmüller. Pardesiul Annei e lucrat la mașina de cusut a mamei, chestie care se observă imediat. Sophie aleargă cu pas elastic peste rădăcini, conuri de brad, crenguțe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lupte imaginare și joacă fotbal, nu vede mai departe de vârful nasului sau, în cel mai bun caz, până acolo unde ajunge cu brațele. E cufundat cu totul în clipa de acum, e un om al prezentului. Nici măcar mâța din sac nu înseamnă pentru el prezent, ci viitor. Orice, numai să nu se gândească la asta. Tocmai demonstrează cum trebuie dribat adversarul la fotbal - tot el joacă și rolul adversarului -, cu asta sigur o dă gata pe Sophie. Sophie se bucură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Domnului, am luat leucoplast la mine. Sigur o să mă gândesc în timpul ăsta la Tertschi, iapa mea preferată. Și ea e un animal. Slăbiciunea nu ne va fi de folos pe viitor, Sophie, doar știi asta. Sophie scoate pisica din fundul sacului; animalul se zbate, pufnește, miaună și‑și înfige imediat ghearele în mâna Sophiei, încât acesteia îi dă sângele. Au! Nu puteați să luați o lighioană care nu‑ți provoacă atâtea dureri? Numai pisica ne‑a fost la îndemână, hai, fă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vin să discut cu dumneavoastră În legătură cu domnul Yazaki. Am un pachet pe numele dumneavoastră. Stau la hotelul Saints Pères, chiar lângă Saint-Germain-de-Prés.“ După ce am terminat, m-a cuprins o senzație de extenuare teribilă, de parcă aș fi cărat În spate un sac cu pietre. Am căzut lat pe pat fără ca măcar să-mi mai dezleg cravata. Când am deschis ochii, era trecut de ora două după-amiază. Uitasem să atârn cartonașul cu „Nu deranjați“ la ușă și, ca atare, m-a trezit menajera când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
bun, ci faptul că restul sunt niște detectivi așa de proști. Singurele crime pe care actualul Kripo e capabil să le rezolve sunt chestii precum contaminarea rasială sau spunerea unui banc despre Führer. Heydrich zâmbi, ca prins cu mâța în sac, și ochii i se îngustară: — Mă refuzi, Herr Gunther? — Aș vrea să fiu de ajutor, zău că aș vrea, dar sincronizarea temporală e proastă. Vedeți dumneavoastră, tocmai ce-am aflat că partenerul meu a fost omorât azi-noapte. N-aveți decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să vorbească, dar pe un ton care era cu o octavă mai sus decât mă așteptam. — Brigitte Hartmann, citi el, în vârstă de cincisprezece ani, părinți germani. A dispărut pe 23 mai 1938. Corpul ei a fost găsit într-un sac de cartofi pe o parcelă din Siesdorf, pe 10 iunie. Locuia cu părinții în zona rezidențială Britz, la sud de Neukölln, și plecase de acasă pe jos, ca să ia metroul de la Parchimerallee. Se ducea să-și viziteze mătușa în Reinickendorf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
putut să te gândești că fata se afla în prima fază de trezire după un somn lung. Sergentul Deubel, un tip musculos, bine clădit, cu un gât mai scurt decât o sticluță de băutură și cu un piept precum un sac plin cu nisip, sosi cu un carnețel și un creion și se așeză un pic mai departe de mine și Illmann, sugând o bomboană, cu picioarele încrucișate aproape nonșalant, aparent netulburat de priveliștea care se înfățișa în fața noastră. Preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dar nu înainte ca profesorul să fi terminat cu ea. Poate chiar să o aranjeze un pic pentru mama ei? — Nu sunt de la pompe funebre, Bernie, zise Illmann cu răceală. — Haide, că te-am văzut și altă dată cosând un sac de carne tocată. — Bine, bine, oftă Illmann, o să văd ce pot face. Însă voi avea nevoie de aproape toată ziua, posibil până mâine. Stai cât vrei tu, dar vreau să le spun vestea în seara asta. Așa că vezi dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mâna la un taxi, scăpă o pungă, se aplecă să o recupereze și ridică privirea ca să descopere că șoferul n-o văzuse. Era dificil de înțeles de ce. Ai fi observat-o pe Hildegard Steininger și dacă ai fi avut un sac pe cap. Arăta de parcă ar fi locuit într-un salon de frumusețe. Din mașină, am auzit-o înjurând și, trăgând mai aproape, am lăsat în jos geamul de la scaunul din dreapta: — Aveți nevoie să vă duc undeva? Ea se uita încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
tragă după el o scrumbie legată cu o sfoară pentru a-și merita statutul de discipol al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mult sub categoria sa pentru a-i învinge lesne, înțelegem ce precauții trebuie să ne luăm atunci când ne punem întrebări asupra interlocutorilor lui Socrate, înlocuitorul său pe vecie, sclavul său conceptual pentru totdeauna. Philebos și Protarh, care-i servesc drept saci de box asupra cărora se năpustește fără menajamente, nu au decât foarte puține legături cu filosofii hedoniști demni de acest nume... Avertizați asupra acestor precauții de rigoare, am avea de câștigat dacă i-am privi pe Gorgias, Protagoras și alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
S 23. — Herbert mă cheamă, zise bărbosul. Herbert Star. — Să trăiți, domnule Herbert! făcu și Dromiket 4, turnându-și din canistră. — Toshiro dragă - zise bărbosul -, du-te și mai adă ceva pentru băieți și copilașul ăsta, vezi și tu în sacul ăla maro... Toshiro reveni cu sacul și-l puse înaintea bărbosului. Ia luați, băieți, de-aici. Ia și tu, copilaș! zise bărbosul către micul Benga și începu să scoată cu amândouă mâinile pixuri, gume, bujii, săpunuri, minicalculatoare, mulinete „Shakespeare”, baterii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]