3,304 matches
-
și altele, precum a lui Weiss 288, a lui Cucu289 etc. farmaciile: Farmacii ținute de români nu cred să fi fost pe atunci. Comerțul farmaciei a fost introdus în România de sași. Cele mai multe farmacii, dacă nu chiar toate, erau ale sașilor. Îmi amintesc mai multe nume, precum: Brus, Thois, Turingher, Risdorfer 290. 148 bucureștii de altădată 285. Scriitorul și folcloristul Petre Ispirescu, împreună cu Petre Gorjan, C. PetrescuConduratu ș.a. a înființat în 1868 Tipografia laboratorilor români (devenită mai târziu Noua Tipografie a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Se știe deja, la nivele mai înalte, se fac rezerve valutare în bănci vestice și conturi secrete pentru anumite cazuri, ca și faptul că pentru urgentarea obținerii pașaportului (după ce i s-a dat aprobarea de plecare) se plătește pentru fiecare sas exportat în RFG, în cazul în care are posibilități financiare, suma de 8.600 DM, bani care ajung în aceleași bănci și conturi personale. Statele Unite acordă prelungirea clauzei unui regim corupt care va utiliza beneficiile realizate la rotunjirea conturilor bancare
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
am 66 de ani, am fost profesor de liceu, azi sunt pensionar și trăiesc la Hanovra. Sunt originar din Bistrița Năsăud. Și pentru a preciza poziția mea în problema relațiilor româno germane, menționez că am fost unul din foarte puținii sași care, încă înainte de război, am studiat și am predat, pe lângă filozofie, limba și literatură română. Am plecat din țară definitiv în ziua de 30 martie 1975, o zi cu semnificație majoră în viața mea, un punct la capătul unei jumătăți
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și sunt convinși de posibilitatea unei conviețuiri pașnice cu ungurii, germanii, evreii etc. Istoria o va dovedi, căci ideea unirii europene înlătură disputele regionale dintre statele mici, de care totdeauna s-au folosit cele mari pentru dominare. Și ungurii, și sașii, și evreii trebuie să gândească ca noi și să ne unim. Comunismul nu este românesc. Dictatura oribilă de astăzi nu reprezintă poporul român. Ei sunt o minoritate străină de existența și istoria neamului nostru. Nu vor dăinui. M-am întors
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Goethe eram prea slabi, aveam nevoie și de un Hitler.” Așa suna propaganda nazistă și acestea deveniseră convingerile marii majorități a populației În mijlocul căreia crescuse adolescentul Paul Schuster. „Admițând că nu naziștii, ci comuniștii ar fi ajuns la putere, noi, sașii, am fi devenit - În virtutea acelei nevoi de ocrotire politică - comuniști Înflăcărați. Dacă România ar fi fost ocupată ca țară inamică (cum s-a Întâmplat cu Olanda, Belgia, Iugoslavia, Grecia, Franța), atunci am fi avut de Înfruntat și suportat ostilitatea poporului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să-l apăr deschis”. Elevul Îl zărește, după război, pe fostul profesor, acum pensionat, În fața vitrinelor cu fotografii ale camerelor de gazare. Îl vizitează, cere explicații. „Mi-a dat să văd un text din secolul trecut, scris de un episcop sas!, din care reieșea o sinistră tradiție rasistă, o uriașă Îngâmfare șovină. Ca și atrocitățile comise de strămoșii noștri din sec. XV, În sate românești. E adevărat, băiete, ce ai văzut În vitrina aia! Dacă un episcop poate scrie asemenea lucruri
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
El mi-a adus Manifestul Partidului Comunist, versiunea originală, certându-mă că eu, neamț, nu citisem Încă cel mai grandios text scris vreodată În limba germană. Ne aflam cu un an Înainte de reforma Învățământului. Liceul «Bruckenthal», liceul de elită al sașilor din Transilvania, era cel mai vechi liceu din țară (560 de ani!), un centru al conservatorismului și Îngâmfării naționale - la cea mai ușoară adiere politică reacționam ca broasca-țestoasă, retrăgându-mă În carapace.” Consecința: „Cu inima arzând și bâlbâind marxist, m-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
caligrafiată mărunt, cu cerneală neagră și sublinieri roșii, rămânea printre cele mai extraordinare surprize pe care mi le-a furnizat poșta planetei. Nu fusese, de fapt, doar o scrisoare. Marele plic din 1983 conținea și un bizar obiect infantil. * „Noi, sașii, n-avem talles”, explica domnul Paul Schuster. „În schimb, avem (sau aveam) un «crăvățel» de catifea neagră, brodat În fir de aur, cu monogramă, piesă de podoabă a portului național săsesc, purtat doar de sărbătorile noastre tradiționale - un fel de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
mele nu mi-ar fi trecut prin cap să pun vreo Întrebare În legătură cu el, dar cât de Înduioșat am fost când mama - la prima reîntâlnire după 12ani!- mi l-a Înmânat. Îl purtasem până la vârsta de opt ani, de sărbători... Sași, aici la Berlin, slavă Domnului, nu există - sau cel puțin nu Întâlnesc vreunul, În nici un caz În clasele unde Îmi țin cursurile. Podoaba incognito am arătat-o cursanților Încântați. Nu văzuseră În viața lor asemenea piesă de garderobă! În afara tuturor
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
i-am propus lui Norman Manea un schimb: crăvățelul meu pentru talles-ul D-voastră (dacă Îl mai aveți).” Nu mai aveam talles-ul purtat la „Bar Mitzva”, la 13 ani, nici vreunul nou. Singurul fel În care puteam răsplăti fantasticul „crăvățel” sas era să-l iau cu mine, Împreună cu ardentele pagini care Îl Însoțiseră, ca amintire a lumii din care și eu, și Paul ajunseserăm În exilul aflat „În afara tuturor modelelor”. Nu doar această duioasă legătură m-a ținut Însă, În anii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
relație Între muntele de putoare al anilor 1941-1944 și muntele de putoare al erei Ceaușescu. Și cunosc personal martorul care ar putea să analizeze această relație, fără a ceda din exigențele sale estetice. Ce păcat că nu-s evreu! Mie, sasului care a umblat trufaș În cămașa Hitler-Jugendului pe străzile Sibiului - În timp ce «mama» croșeta În Lipova ta puloverul pentru Mara -, Îmi este interzis să abordez acest amalgam. Ar trebui să te debarasezi de sfiiciunea pe care, totuși, o Înțeleg.” Un sfat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Îmi este interzis să abordez acest amalgam. Ar trebui să te debarasezi de sfiiciunea pe care, totuși, o Înțeleg.” Un sfat de la un „minoritar” la alt „minoritar” pe care, recunosc, l-am urmat doar parțial, cu timiditate. * În aprilie 1990, sasul se afla la București, Încărcat de ajutoare vest-germane pentru România, exaltat de prăbușirea dictaturii, dar Îngrozit de resentimentele naționaliste și șovine scandate liber, ca și de frivolitatea, fariseismul și fripturismul unor colegi de breaslă. Solidarizându-se spontan cu scriitorul Sütó
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
berlinez se Încheia astfel: „Mai am un singur dor. Așa cum stau lucrurile, voi muri la Berlin, ca nea Iancu. Doamne, dacă stă-n puterea ta, fă să mi se ducă leșul, hoitul, cadavrul În România. Indiferent unde - dar nu printre sași și șvabi. Fără flamuri. În oricare cimitir din Oltenia, Maramureș, Hațeg, Vrancea, Argeș, deal sau seș. Nu cruce. Am fugit de pe cruce, ca Arghezi În Duhovnicească 1. Ajunge o piatră de râu și o tăbliță cu o inscripțe modestă: AICI
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pentru că lucrez zilnic la traducerea Mediteranei lui Panait Istrati și Îmi dau târcoale (te pup, drăguța mea Limbă Română) personajele din anturajul lui Adrian Zograffi”. Nu sunt lipsite de semnificație nici observațiile traducătorului asupra limbii germane Înseși, cea adusă de sași Înapoi În țara lor veche sau cea păstrată, În România, pentru traducerile de export. „Germana vorbită și scrisă În România este corectă, dar stătută, Îmbătrânită. Procesul de sclerozare este vechi, din 1867! Abia mutându-mă aici, În limba vie germană
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
curier al acestuia, care era prezent permanent la cartierul general al lui Avramescu. Andreas Schmidt care fusese până la 23 August, șeful grupului etnic german din România și care se întorsese în același avion cu Petrașcu, nu mai era agreat de sași, pentru că nu fusese în țară în momentul greu al loviturii de stat, de întoarcerea frontului românesc și fusese înlocuit prin Căpitanul Gune. Petrașcu s-a întâlnit cu Gune și au stabilit un acord politic foarte important, ținând seama de realitățile
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și orice act de sabotaj sau acțiuni antimilitare ar fi condus la represalii din partea armatei sovietice și chiar române. S-a hotărât deci să se evite orice acțiune de distrugere de poduri, fabrici, căi ferate, etc. Toată conducerea politică a sașilor era de acord cu această atitudine, pentru care fusese câștigată de fapt de Călin Aurel, de când venise acesta în țară, cu aceeași recomandare primită în secret de la Horia Sima la plecarea din Austria. Andreas Schmidt era pentru sabotaje cât mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
După spargerea frontului m-am întors la Viena cu un grup de refugiați, strânși la Belgrad. De la Viena am plecat în țară cu avionul din Viena Neustadt. Când a auzit că plec s-a asociat și Andreas Schmidt cu câțiva sași din Ardeal. Avionul a fost defectat și am fost aruncați cu parașutele în Ungaria, întro localitate pe care nu o pot preciza. De acolo negăsindu-mă la plecare decât cu Schmidt am venit pe jos până în țară. Am luat trenul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
economice germane, spre a scăpa de obligațiunea muncii în tabere. Ei pun în schimb în serviciul acestor autorități toată capacitatea lor profesională și de muncă, numai spre a scăpa de greutățile și - eventual primejdiile - internării în lagăre. 5/. - În Ardeal, sașii și ungurii atrag atenția și simpatia evreilor care, în caz de lichidare, preferă să le treacă acestora activele comerciale și industriale, iar nu românilor. De asemenea stocurile de materiale importante ca: bumbac, cauciuc, cositor, merg de preferință în aceleași mâini
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
, Valentin (20.X.1643 - 27.IX.1697), poet și traducător. Născut probabil la Sibiu, într-o familie de nobili sași, învață până în 1663 la Liceul Reformat din oraș, unde se împrietenește cu Mihail Halici. Urmează dreptul la Universitatea din Altdorf, de lângă Nürnberg (pe când studia acolo și Leibniz), susținându-și doctoratul în 1666, cu teza De Aequitate. Întors în țară, se
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
De Aequitate. Întors în țară, se dedică unei lungi cariere politice și administrative, fiind din 1679 pârcălab la Turnu Roșu, în 1681 notar, apoi consilier al principelui Mihai Apafi, judecător regal la Sibiu; în 1686 primește titlul de comite al sașilor. Poet talentat, poliglot, istoric al sașilor și reprezentant al umanismului din Transilvania, F. scrie versuri (epitafuri, panegirice) în limbile pe care le cunoștea. Cea mai importantă operă a sa, în versuri plurilingve (în latină, germană, saxonă, maghiară și română), este
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
dedică unei lungi cariere politice și administrative, fiind din 1679 pârcălab la Turnu Roșu, în 1681 notar, apoi consilier al principelui Mihai Apafi, judecător regal la Sibiu; în 1686 primește titlul de comite al sașilor. Poet talentat, poliglot, istoric al sașilor și reprezentant al umanismului din Transilvania, F. scrie versuri (epitafuri, panegirice) în limbile pe care le cunoștea. Cea mai importantă operă a sa, în versuri plurilingve (în latină, germană, saxonă, maghiară și română), este Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, tipărită
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
Este inclusă aici și versiunea românească, mai ștearsă stilistic, a unei poezii de Simon Dach. Celelalte lucrări, scrise în latină și germană, au caracter istoric, filosofic și științific. Mai importantă - citată și de Leibniz - este opera în latină despre originea sașilor din Transilvania, în care autorul, corectând pe L. Toppeltin, susține vechimea și latinitatea românilor. F. rămâne un important umanist sas pus în slujba culturii române din Transilvania. SCRIERI: [Versuri românești], în Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, Sibiu, 1679, reed. fragm
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
și germană, au caracter istoric, filosofic și științific. Mai importantă - citată și de Leibniz - este opera în latină despre originea sașilor din Transilvania, în care autorul, corectând pe L. Toppeltin, susține vechimea și latinitatea românilor. F. rămâne un important umanist sas pus în slujba culturii române din Transilvania. SCRIERI: [Versuri românești], în Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, Sibiu, 1679, reed. fragm. în LRM, 695-697. Repere bibliografice: N. Docan, Încercări de versificație românească publicate de un sas în veacul al XVII-lea
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
F. rămâne un important umanist sas pus în slujba culturii române din Transilvania. SCRIERI: [Versuri românești], în Hecatombe Sententiarum Ovidianarum Germanice imitatarum, Sibiu, 1679, reed. fragm. în LRM, 695-697. Repere bibliografice: N. Docan, Încercări de versificație românească publicate de un sas în veacul al XVII-lea, „Arhiva”, 1901, 5, 6; N. Drăganu, Mihail Halici. Contribuție la istoria culturală românească din sec. XVII, DR, 1924-1926; Ist.lit., I, 440-441; Gáldi, Introducere, 95-96; Horst Fassel, Valentin Franck v. Franckenstein și barocul românesc, ST, 1977
FRANCK VON FRANCKENSTEIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
succes trebuințe ale popoarelor.” Observațiile autoarei se cristalizează în urma unor stăruitoare călătorii. Transilvania nu este un tărâm exotic, locuit de barbari, îi spune ea apăsat partenerei de corespondență, ci un străvechi pământ românesc, locuit de români, care au „premers” pe sași și maghiari și care stăpânesc un spațiu mai întins și sunt mai numeroși decât celelalte naționalități. „Călătoria ce am făcut-o la Cluj, până la fruntariile Transilvaniei - mărturisește scriitoarea - a fost pentru mine o încântare necurmată. Lăsând la o parte Alpii
DORA D’ISTRIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286833_a_288162]