1,927 matches
-
regi ai Suediei au avut metrese, dar nici una nu a fost oficială în "stil francez". Regina s-a încchis în apartamentul ei, preoții au refuzat să aducă un omagiu în biserică regelui "cu două soții", au început să circule pamflete satirice în Stockholm; opinia publică era favorabilă reginei, care era respectată pentru comportamentul ei pios. În 1720 regina a abdicat în favoarea soțului ei. Regele a recunoscut public urmașii lui cu Taube și a negat zvonurile că s-ar fi căsătorit cu
Hedvig Taube () [Corola-website/Science/323099_a_324428]
-
cea mai bună formă de tortură. Vânturache își folosește experiența dobândită în Universitatea Nevăzută pentru a-i bate pe demoni cu propriile lor arme, astfel încât el și Eric să poată scăpa de acolo. În timp ce traversează nivelurile reformate ale Iadului (forme satirice ale Infernului lui Dante) dau peste da Quirm și peste papagal, precum și peste Lavaeolus, care le indică ieșirea. În spatele puterilor demonice ale lui Vânturache se dovedește a fi Lordul Vassenego, care conduce o revoltă împotriva lui Astfgl. Folosindu-se pe
Eric (roman) () [Corola-website/Science/323318_a_324647]
-
al lui Edward Bulwer-Lytton. Yann Martel și-a numit un personaj din romanul câștigător al premiului Man Booker "Life of Pi" (2001) după personajul fictiv al lui Poe, Richard Parker. Romanul "Pym" (2011) al lui Mat Johnson este o fantezie satirică bazată pe politicile rasiste din Statele Unite care se inspiră din "Aventurile lui Arthur Gordon Pym", apropiindu-se din punct de vedere al structurii de textul original. Formația de funeral doom metal Ahab și-a conceput albumul The Giant (2012) pornind
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
lama cea mai mare prin intermediul sunetului, deoarece pendulul „șuieră” în timpul balansului. Poe subliniază în continuare acest lucru prin cuvinte ca „încetare”, „coasă”, „semilună”, „sabie” și diferite forme de consonanțe literare. „Hruba și pendulul” poate fi considerată o repovestire serioasă a satiricei „A Predicament”. În acea povestire, o „coasă” similară retează încet (și comic) capul naratorului. Această acțiune a fost reimaginată cu un pendul pregătit să taie felii pieptul naratorului. Poe a urmat un model prestabilit al scrierilor de groază din acea
Hruba și pendulul () [Corola-website/Science/325815_a_327144]
-
Ultima cină (în ) este un film satiric din 1995, regizat de Stacy Title. Actorii Cameron Diaz, Ron Eldard, Annabeth Gish, Jonathan Penner și Courtney B. Vance interpretează cinci studenți liberali la cursuri postuniversitare care invită la cină extremiști de dreapta cu scopul de a-i ucide. Filmul
Ultima cină (film) () [Corola-website/Science/325148_a_326477]
-
Cercetarea ului a prezentat oficial o plângere împotriva actorului și umoristului Sacha Cohen care l-a interpretat pe Borat într-un film documentar în care incită la violență și la încălcarea legilor germane cu privire la discriminare. O parte din acest film satiric, care în film reprezintă cătunul kazah Borat, este realizat în realitate într-un sat țigănesc din România. În plus, personajul face referință la faptul că se dedică la urmărirea țiganilor și accidentarea acestora cu autoturismul. În cartea Tintin, în capitolul
Antițigănism () [Corola-website/Science/325238_a_326567]
-
popoarele universului. Înainte de a deveni conștient de problema sufletului, D-503 scrie "Meditații despre poeziei", în care preamărește "mărețul" Institut al Poeților și Scriitorilor. Împreună cu "Călcâiul de fier" a lui Jack London, "Noi" este considerat în general părintele genului distopic satiric futurist. Romanul duce aspectele totalitariste ale societății industriale moderne la o concluzie extremă, descriind un stat care consideră că liberul arbitru este cauza nefericirii, așa încât viețile cetățenilor trebuie controlate cu precizie matematică, folosind sistemul eficienței industriale creat de Frederick Winslow
Noi () [Corola-website/Science/322124_a_323453]
-
Orășenesc al Clubului Sindicatelor. În 1958, a participat la înființarea Teatrului de Stat de Estrada Deva, unde a devenit primul coregraf al acestuia. S-a pregătit permanent în domeniul artei actoricești, interpretând zeci de cuplete, monologuri sau scenete cu caracter satiric și comic. A creat trei personaje celebre: “VASALIE”, “Văru’ SINIEDRU” și “SOFRONICA”, nelipsite din snoavele sau povestirile presărate cu umorul popular ardelenesc, cunoscute și îndrăgite în toată țara.Este atestat ca artist liber profesoinist în specialitatea actor, prezentator gradul I.
Liviu Oros () [Corola-website/Science/322193_a_323522]
-
la oprirea interzicerii în 1990; cartea a putut fi vândută, dar nu a fost voie să i se facă reclamă sau să fie vizibilă în locurile publice. Partidul Nazist American a plasat cartea pe lista de lecturi recomandate, în ciuda intenției satirice a operei. În cuvintele lui Spinrad:
Visul de fier () [Corola-website/Science/322180_a_323509]
-
în ucraineană: Ієхієл-Лейб Арно́льдович Файнзільберг; n. 15 octombrie [] 1897, Odesa - d. 13 aprilie 1937, Moscova) a fost un prozator rus. Împreună cu Evgheni Petrovici Kataev (care semna sub pseudonimul de Evgheni Petrov), fratele scriitorului Valentin Kataev, a scris romane satirice în manieră picarescă ridiculizând credulitatea unora sau pretențiile și suficiența funcționarilor. s-a născut în anul 1897, la Odessa, Imperiul Rus, actualmente Ucraina. A fost fiul unui funcționar bancar, evreu. A absovit o școală tehnică în 1913. A lucrat ca
Ilia Ilf () [Corola-website/Science/322271_a_323600]
-
al Israelului, Shimon Peres, și a faimosului fotbalist Pelé. Marinaj a publicat poezia intitulată "Cai" în ziarul albanez Drita, care, la prima vedere, părea a fi un simplu poem despre animale de fermă, dar care era de fapt un comentariu satiric social și politic despre mânarea și închiderea în țarcuri a poporului albanez de către un regim comunist opresiv. Poemul a apărut în Drita pe data de 19 august 1990, iar răspunsul primit a fost imediat și covârșitor, deoarece simpla cutezare de
Gjekë Marinaj () [Corola-website/Science/329877_a_331206]
-
Op. 33, cunoscut și sub titlul din franceză L'amour des trois oranges (Rusă: Любовь к трём апельсинам, Lyubov' k tryom apel'sinam) este o operă satirică în patru acte a lui Serghei Prokofiev. Libretul în limba franceză este inspirat după piesa de teatru italiană "L'amore delle tre melarance" a lui Carlo Gozzi. Premiera operei a avut loc la Teatrul Auditorium din Chicago, Illinois pe 30
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
Oliphant părea să vrea să se așeze. În 1864 împreună cu Șir Argenon Borthwick și cu alți amici a întemeiat un jurnal The Owl, si a contribuit la primele lui zece numere. În 1865 a scris și publicat un mic român satiric „Piccadilly” , reeditat în volum ilustrat în 1870, care s-a bucurat de un mare succes. Eroul cărții amintea prin simțăminte și convingerile religioase de autorul cărții După publicarea cărții Oliphant a devenit foarte popular și a fost ales membru al
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
(n. 29 iunie 1930, Borzęcin, Polonia - d. 15 august 2013, Nice, Franța) a fost un dramaturg și prozator polonez, autor de povestiri satirice și de piese de teatru cu tematică filosofică, politică și psihologică. Creațiile sale sunt asociate cu teatrul absurd. Este absolvent al Liceului Teoretic „Bartłomiej Nowodworski” din Cracovia. S-a alăturat Partidului Muncitoresc Unit Polonez (PMUP) (în polonă, "Polska Zjednoczona Partia
Sławomir Mrożek () [Corola-website/Science/328108_a_329437]
-
uzina rivală pentru a-și clarifica poziția. În acest timp, brigada artistică a uzinei „Drum nou” din București, laureată a Festivalului Cântarea României, prezintă la televiziune un cuplet muzical-satiric în care incriminează risipa de la uzina rivală. În urma vizionării acestei emisiuni satirice, directorul general al Centralei îl trimite pe inspectorul tehnolog Bebe Ionescu (Dem Rădulescu) la Constanța pentru a face o anchetă. De asemenea, redactorul șef al ziarului îl trimite pe ziaristul Toma Cernat (Sebastian Papaiani), prietenul lui Răducanu, pentru a scrie
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
uzine rivale își fac, la mare, declarații de dragoste fără a-și cunoaște adevărata identitate. Schema din Pe răspunderea mea dreasă cu atmosferă estivală, peripeții, coincidențe, automobil retro și încurcarea valizelor, vechi cai de bătaie ai comediografilor noștri, momente pretins satirice și sprintenul șlagăr „Ce bine e la mare/ când ești în deplasare!”. De reținut, din această comedie, poate cel mai frumos duet muzical din istoria filmului românesc alcătuit, din afonul, dar atât de melodiosul Piersic, alături de Violeta Andrei, apariție suavă
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
pe seama sa și a României celebra formulă lansată de Gabin în ”Traversând Parisul”: ”coțcarii de săraci!” (...) Pariu câștigat. Surâzi și meditezi.” (Le Figaro); Dă fuga și-o vezi. Această operă românească (...) este o perlă de umor negru” (Le Parisien); Fabulă satirică despre exploatarea contemporană a carității” (Le Monde). A ridica o asemenea idee de bază la un nivel atât de înalt este o performanță pe care mulți scenariști de la Hollywood ar putea-o invidia! (”Variety”, 1 iulie 2002). Pr. UCIN costume
Filantropica () [Corola-website/Science/327379_a_328708]
-
distrus. În primul număr al revistei bilunare "Die Karpathen", editate de Adolf Meschendörfer, Ernst Kühlbrandt a publicat articolul "Romreise - Erinnerungen eines alten Schulmeisters" (Călătorie la Roma - Amintirile unui învățător bătrân). A colaborat apoi constant cu revista, publicând în special versuri satirice, domeniu în care excela, dar și epigrame și poezii didactice. Ernst Kühlbrandt a scris și editoriale, poezii și foiletoane pentru jurnalul brașovean "Kronstädter Tageblatt". În 1919, i-a apărut la Leipzig volumașul "Geständnisse und Erkenntnisse" (Mărturisiri și cunoaștere). În 1930
Ernst Kühlbrandt () [Corola-website/Science/330900_a_332229]
-
mare parte în Europa, muzică ce a fost compusă pe o perioadă de aproximativ 150 de ani. Deși s-a crezut multă vreme că termenul a fost aplicat inițial arhitecturii, în realitate a fost aplicat inițial muzicii într-o recenzie satirică și anonimă a operei "Hippolyte et Aricie" a lui Rameau din octombrie 1733, tipărit în "Mercure de France" în mai 1734. Criticul a declarat că inovația din această operă era "du barocque", criticând faptul că muzica duce lipsă de o
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
sugerează că asupra acestora acționează un efect contrar efectului Dunning-Kruger. Cei din Asia de Est tind să-și subestimeze nivelul și consideră acest lucru ca o motivație să ajungă în rând cu ceilalți. Dunning și Kruger au primit în 2000, satiric, Premiul Ig Nobel în Psihologie pentru lucrarea "Unskilled and Unaware of It: How Difficulties in Recognizing One's Own Incompetence Lead to Inflated Self-Assessments" (). Deși efectul Dunning-Kruger a fost pus în evidență în 1999, Dunning și Kruger au notat observații
Efectul Dunning-Kruger () [Corola-website/Science/330317_a_331646]
-
au fost Jan August Kisielewski, Stanisław Kuczborski (painter), Witold Noskowski, Stanisław Sierosławski, Rudolf Starzewski, Edward Leszczyński, Teofil Trzcińki, Karol Frycz, Ludwik Puget, Kazimierz Sichulski, Jan Skotnicki, Feliks Jasieński și Zenon Pruszyński. Boy-Żeleński a scris o mulțime de poezii, schițe, cântece satirice și scurte povestiri care au fost puse în scenă la cabaretul Zielony Balonik, unde, a criticat și și-a bătut joc de autoritățile conservatoare precum și de moralitatea ambiguă a orășeanului în stilul bombastic al Tinerei Polonii. Datorită acestora, și-a
Tadeusz Boy-Żeleński () [Corola-website/Science/330462_a_331791]
-
și în mai multe scrieri a lui Józef Ignacy Kraszewski apărute în anii 1839 și 1841. În anul 1869, un grup de tineri publiciști conservatori: Józef Szujski, Stanisław Tarnowski, Stanisław Koźmian și Ludwik Wodzicki au publicat o serie de pamflete satirice intitulate „"Teka Stańczyka"”, pe românește „"Portofoliul lui Stańczyk"”. La numai cinci ani după tragicul sfârșit al rebeliunii din ianuarie, pamfletele ridiculizau armata de revoltă națională și sugerau un compromis cu inamicii Poloniei, în special cu imperiul Austriac, și concentrarea pe
Stańczyk () [Corola-website/Science/329171_a_330500]
-
a susținut primul spectacol în luna aprilie a anului 1949. În perioada 23 noiembrie - 13 decembrie 1960 al concertului de muzică populară, a fost nominalizată, pentru prima dată în calitate de colaboratoare și solista Maria Tănase. În plin succes interpretativ la Teatrul Satiric Muzical cu Revista 62, Maria Tănase a hotărât să plece în Gorj, solicitând Ministerului Învățământului și Culturii, funcția de folclorist la „Taraful Gorjului”, pentru a iniția și a supraveghea soliștii tineri în ceea ce privește ținuta scenică și interpretarea vocală, ca astfel să
Orchestra „Doina Gorjului” () [Corola-website/Science/328560_a_329889]
-
el a fost restaurat la conducerea episcopatului său; însă în 991, el a predat Laon, odată cu Carol și cu Arnulf, în mâinile lui Hugo Capet. Ulterior, el a luat parte activă doar în chestiunile ecleziastice. Adalberon a scris un poem satiric sub forma unui dialog, dedicat lui Robert al II-lea al Franței, în care se poziționează împotriva reformei episcopale și monastice din vremea sa. El își demonstrează antipatia față de Odilo, abate de Cluny, și a susținătorilor acestuia, ca și obiecțiile
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
în această viață, pământul să-i unească în moarte». Una dintre sursele cele mai timpurii în care s-a descris ritualul în Europa Apuseană latină este o scriere cu rol propagandistic anti-irlandez în care este reflectat în mod exagerat și satiric și în care se atribuie irlandezilor această practică care îmbină elementele creștine cu cele păgâne. Acestea au fost scrise între anii 1146-1223 de către Giraldus Cambrensis (Gerallt Gymro în galeză), s-a numit "Topographica Hibernica" și zicea așa: După 200 de
Adelphopoiesis () [Corola-website/Science/328861_a_330190]