2,615 matches
-
care merge la serviciu în cadrul unui program fix de activitate... Duc o viață ordonată, cu ore fixe de muncă, de masă și de odihnă, de aceea în fiecare zi sunt prezent la ore fixe cu o carte pe care o savurez ca în anii tinereții, cu deosebirea că acum am mai mult timp disponibil să gândesc și să acționez corespunzător. Pentru mine cititul și chiar scrisul e un exercițiu zilnic, aidoma unui antrenament pe care-l face un sportiv ca să fie
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Lui Mahmud i se tăie răsuflarea. Naasri senior zâmbi. —O recunoști, nu? Probabil că ai văzut-o în ziare. Mahmud dădu din cap, incapabil să vorbească. —E Berbecul din Desiș, descoperit în Marea Groapă a Morții, la Ur. Naasri continuă, savurând momentul. Probabil l-ai văzut când erai copil, într-una din vizitele cu clasa la Muzeul Național. Știu că eu l-am văzut. Era unul din punctele de atracție. — Și acum îl aveți aici? Nu l-ai văzut cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
un papagal decât pe scaunele mele cu un sticlete. Vino cu blestemata aia de pasăre. * Domnul Gonzalez stătea lângă micul său radiator, ascultând sunetele râului, sufletul său împăcat plutind în Nirvana, pe undeva mult deasupra fabricii Levy Pants. Simțurile sale savurau în mod inconștient tărăboiul pe care îl făceau șobolanii, mirosul de hârtie veche și lemn și sentimentul de tihnă pe care i-l dădea perechea lui largă de pantaloni Levy. Expiră o șuviță de fum filtrat și aruncă cenușa țigării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
înseamnă că ne jucăm de-a Dumnezeu. Unele doctrine ecologice împărtășesc un punct de vedere similar, și anume acela că natura este sacră și inviolabilă. Astfel de credințe sunt, bineînțeles, păgâne. Bellarmino făcu o pauză scurtă, lăsându-și auditoriul să savureze cuvântul. Se gândi să spună mai multe despre credințele păgâne, în special despre venerarea panteistică a naturii, pe care unii o numeau „cosmologia californiană“. Dar se hotărî să nu o facă în acea zi. Continuă. — Biblia ne spune clar, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ochiului, Zeliha observă că blonda durdulie din dreapta și femeia cu batic din stânga se foiau stânjenite. În timp ce privirile curioase ale tuturor celor din Încăpere o apăsau din ce În ce mai mult, grimasa Lui Zeliha se preschimbă Într-un zâmbet beatific. Nu că ar fi savurat acel moment chinuitor, Însă indiferența Îngropată adânc În sufletul ei Îi șoptise să nu ia În seamă părerile celorlalți, fiindcă oricum nu aveau să conteze până la urmă. Luase de curând hotărârea să elimine unele cuvinte din vocabularul ei, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Departe În liniștea nopții putea auzi respirația netulburată a tatălui ei și foiala bunică-sii În pat. Și-a simțit trupul alunecând Într-o rână, de parcă o parte a sa tânjea să stea În scaunul ăla toată noaptea și să savureze plăcerile insomniei, pe când cealaltă parte a sa voia să meargă la culcare și să se cufunde Într-un somn adânc. A ronțăit ultima bucată de măr, simțindu-se cuprinsă de un val de adrenalină la gândul acelei decizii periculoase. Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spus Asya mușcând dintr-o bucată de brânză albă ca să-și mai aline arsura de pe limbă. Spre surprinderea ei, brânza era foarte bună, moale și sărată, Întocmai cum Îi plăcea ai. Fiindcă Îi era greu să se lamenteze și să savureze mâncarea În același timp, a tăcut o clipă și a mestecat nervos. Profitând de acel scurt răgaz, mătușa Banu s-a lansat Într-o poveste moralizatoare, așa cum făcea Întotdeauna În momentele dificile. Le-a spus povestea unui om care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu s-a terminat Încă, a spus mătușa Zeliha, deschizând gura pentru prima oară de când se așezaseră la masă. Lucrând În Învălmășeala și zarva din salonul de tatuaj șase zile pe săptămână de la doisprezece la nouă, ea era cea care savura mai mult decât oricine altcineva din familie Încetineala amorțită a mic dejunurilor de duminica dimineața. — E un Festival de Film Chinez, a răspuns Asya cu o voce ușor Încordată din cauza efortului de a părea sinceră și serioasă. Profesorul de la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
când până și copiii În leagăn erau adormiți pe acest imn plin de Însuflețire. În consecință, Într-o perioadă În care femeile turce treceau printr-o transformare radicală În sfera publică datorită unei serii de reforme sociale, Petite-Ma Își savura propria independență În sfera privată a casei sale. Deși interesul ei pentru pian nu a scăzut niciodată, lui Petite-Ma nu i-a luat mult ca să vină cu o listă de distracții noi. De aceea, În anii următori a Învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
privind-o pe Asya drept În ochi. Cum poți fi atât de impenetrabilă? Neștiind ce Însemna impenetrabilă, Asya nu a văzut nici o problemă În a Întruchipa acel cuvânt până când avea să găsească un dicționar Englez-Turc și avea să-l caute. Savurând scurta reapariție a soarelui din spatele norilor groși, a rămas tăcută un timp care păru foarte lung. Apoi a murmurat: — Istoria te fascinează. — Pe tine nu? a tărăgănat Armanoush cuvintele, vocea ei exprimând În același timp neîncredere și dispreț. — Care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mătușa Banu Împotriva blestemului Înțeleptului, dând Înapoi În fața agoniei chinuitoare ce Însoțește prea multa știință. Totuși, cealaltă parte a ei, tânjea să afle mai mult, Întotdeauna curioasă, conștiincioasă. Domnul Bitter era perfect conștient de dilema ei și părea să o savureze, apăsându-i și mai tare umărul cu fiecare Îndoială, dublând greutatea meditațiilor ei. — Dă-te jos de pe umărul meu, i-a poruncit mătușa Banu și a rostit o rugăciune pe care Coranul o recomanda de fiecare dată când aveai de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lui Armanoush a fost Într-adevăr silită să mărșăluiască până la moarte În 1915, după cum pretindea ea, domnul Bitter știa cu siguranță ceva despre asta. — N-ai de gând să mă Întrebi nimic? a spus domnul Bitter stând pe marginea patului, savurând din plin dilema mătușii Banu. Eram vultur, a continuat pe un ton amar, singurul pe care știa să vorbească. Am văzut totul. I-am privit mărșăluind, mărșăluind, mărșăluind fără oprire, femei și copii. Am zburat pe deasupra lor, desenând cercuri mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de tatuaj e inserarea cernelii În piele cu ajutorul acelor... Rostise cuvântul ace Într-un fel atât de amenințător, Încât pe toți cei de la masă i-au trecut fiorii. Doar Caricaturistul Alcoolic a privit-o cu o lucire diabolică În ochi, savurând din plin spectacolul. — Acul este băgat și scos din piele În repetate rânduri, Într-un ritm de aproximativ trei mii de ori pe minut. A scos o țigară din pachet, Împingând-o de mai multe ori Înainte și-napoi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
jignit. Vroiai să afli despre familia musafirei tale, nu-i așa? Ei bine, mica Shushan din povestirea mea e bunica musafirei tale. — Da, a răspuns mătușa Banu. Mi-am dat seama de asta. Continuă! — Bine! s-a entuziasmat domnul Bitter, savurându-și triumful. După ce a fost lăsată pe jumătate moartă În drum și după ce convoiul a dispărut la orizont, mica Shushan a fost descoperită de două turcoaice dintr-un sat din apropiere. O mamă și o fiică. Au luat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
nu vor ca turcii să recunoască vreodată genocidul. Dacă ar face-o, le-ar tăia craca de sub picioare și ar distruge cea mai puternică legătură care ne unește. Așa cum turcii au obiceiul să nege nedreptățile comise, armenii au obiceiul să savureze coconul victimizării. Se pare că există de ambele părți niște obiceiuri vechi care trebuie schimbate. Era Baron Baghdassarian. — Nu s-au culcat Încă, a spus mătușa Feride plimbându-se Încoace și-ncolo prin fața camerei fetelor. Oare s-a Întâmplat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
momentul sosirii musafirilor. Deși era hotărâtă să aibă gata Încă o duzină de feluri de mâncare până la sfârșitul zilei, fără Îndoială piesa de rezistență a meniului bunicii Gülsüm avea să fie desertul: ashure. Toată copilăria și adolescența sa Mustafa Kazanci savurase ashure mai mult decât orice alte dulciuri, iar dacă produsele alea Îngrozitoare fast-food americănești nu-i stricaseră tabieturile culinare, spera bunica Gülsüm, avea să fie Încântat să descopere În frigider boluri Întregi din desertul lui favorit, așteptându-l de parcă viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a spus Armanoush. L-am sunat din Arizona și era bine, totul părea În ordine. — Ia stai, stai, stai puțin! Cum adică l-ai sunat din Arizona? Armanoush a roșit. — Am mințit. Apoi a ridicat din umeri ca pentru a savura satisfacția de a fi făcut și ea ceva rău. — Am mințit aproape toată familia ca să pot face călătoria asta. Dacă le-aș fi dezvăluit faptul că mă duceam la Istanbul de una singură, toată lumea ar fi fost atât de alarmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
un creion În formă de cactus În aer și l-a fluturat, de parcă ar fi mustrat-o pentru o faptă rea pe care era pe cale s-o comită. Totuși, de Îndată ce s-a urcat În avion, Rose s-a destins repede, savurând fiecare detaliu al acestei experiențe - micile truse șic de voiaj care le erau distribuite, pernele, păturile și apărătorile de ochi asortate, servirea continuă a băuturilor, Întreruptă de sandvișuri turcești gratuite. În scurt timp a Început să se servească cina, orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cât vedeai cu ochii după ce mareea se retrăsese, amintirile unui trecut tulbure ieșeau la suprafață ici și colo din apele În reflux. S-a Întins după ashure. Cu bună știință și hotărâre a Început să-l mănânce, Încetul cu Încetul, savurând fiecare ingredient cu fiecare gură pe care o lua. S-a simțit atât de ușurat să-și lase În urmă În același timp trecutul și viitorul. S-a simțit atât de bine să-și lase În urmă propria viață. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
imam-ul schilod nu avea nevoie de degete ca să Întoarcă paginile Sfântului Coran din mintea sa. Păstrase În memorie fiecare verset al său. La capătul versetelor respective, imam-ul s-a oprit preț de o fracțiune sau două de secundă, savurând gustul pe care i-l lăsaseră În gură toate acele cuvinte sfinte. Apoi a Început din nou să recite. Tocmai ritmul acesta ondulatoriu mișca sufletele femeilor Îndoliate; nici una nu pricepea o boabă de arabă. Chiar și atunci când izbucneau În lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
olăria, Exact, Și dacă spunem păpuși, spunem și orice altă idee care ne-ar veni și îi va convinge și pe ei, sau am putea adăuga alte figuri celor șase pe care le avem, Așa e. În timp ce tatăl și fiica savurează luminoasele perspective care încă o dată demonstrează că diavolul nu întotdeauna stă la pândă după ușă, să folosim pauza ca să examinăm valoarea reală și semnificația adevărată a gândurilor fiecăruia, a celor două gânduri care, după o liniște îndelungată, în sfârșit s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
tine cu un surâs atroce. — Draga mea, Sophia mea, Îți spun eu cu grația felină cu care știe vorbi numai șeful secret al Ohranei. Vino, te așteptam, ghemuiește-te lângă mine În beznă, și așteaptă - iar tu râzi, zgribulită, lipicioasă, savurând dinainte vreo moștenire sau vreo pradă, vreun manuscris al Protocoalelor pentru a-l vinde țarului... Cum știi tu să ascunzi În spatele acelui chip de Înger natura-ți de demon, sfios Înveșmântată În jeanșii tăi androgini, În tricoul tău aproape străveziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lasă hainele de proiecționist În cabină și pleacă spre peștera lui din Balcania, pentru niscai R și R. Oamenii din ziua de azi pot fi așa de obositori! Oh. Flutură o copită pe deasupra sălii și publicul Își recapătă bunurile dispărute. Savurează un pic confuzia creată ca pe un cocktail tropical sorbit cu paiul. Mmmm. Nimic nu se compară cu asta: fructele degringoladei. Maggie se repede spre scenă zîmbind. — Prieteni, să nu-l obosim pe oaspetele nostru. Să-i oferim un ropot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În cursul unei călătorii ceva mai lungi, hotărîrea lui Wakefield de a nu se mai ascunde s-a năruit și a revenit la năravul lui din copilărie. A Început să-și petreacă nopțile ascuns În mari magazine sau În muzee, savurînd fiorul profund al momentului În care se Închideau ușile și toți angajații plecau acasă. Învățase mișcările paznicilor de noapte și se tîra În liniște de la un ascunziș la altul. Dimineața se strecura afară și se Întorcea În camera sa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
despre auto-chirurgie? — Ghidul Idiotului pentru auto-lobotomie! — Ghidul Idiotului pentru creaționism! — Poate că ăsta e redundant. — Ghidul Idiotului pentru idioțenie? — Ghidul Idiotului pentru felație? Ochii albaștri scînteiază și ea coboară spre șoldurile lui. Membrul prea-muncit e vlăguit. Ea se bucură să savureze glandul cufundat În sevele lor amestecate și nu se sinchisește. Wakefield se relaxează. Există oare un Ghid al Idiotului pentru stînjeneală? Sau un Ghid al Idiotului pentru el Însuși? Adorm, Încurcați În cearceafuri și nu se trezesc pînă cînd ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]