34,178 matches
-
este de pește... scâncise Andreea. Am să-ți pun foarte puțin și te rog, fără mofturi. Cu noi la masă vor mai veni Încă două persoane așa că te rog să te controlezi. Într adevăr nu după mult timp cele două scaune libere au fost ocupate de o familie, mai În vârstă. Vom merge În recunoaștere după masă, mai spusese mama, să știm să ne orientăm și să vedem câte ceva din Împrejurimi. La ora asta nu este bine de mers pe plajă
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
eu. Dacă mă invita prima...poate că mergeam cu el la cinema dar, nu-mi place să fiu vioara a doua. Așa deci, oricum va trebui să fii mai prudentă...voi avea eu grijă să nu uiți asta. Teia trăsese scaunul și se așezase la masă Împreună cu fiica sa. S-au regăsit pe plajă cu Silviu și Pavel, le rezervaseră și lor un loc alături de ei pe nisip. La acea oră soarele nu era foarte puternic dar de ultraviolete se bucurau
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
căutam izvoară de tămăduiri în plantele înșelătoare. Lumea a rămas neînțeleasă, ștearsă din memorie demult! Prințesa a murit și ea în apele tulburi, în țintirimul de stânci, în leagănul ursitoarelor, în lumina soarelui. Pianul orgolios Era lângă ceas și lângă scaunul care aștepta, încătușat în clapele de os. A trecut un an de când Tamara a murit, prietena mea din copilărie! Odată cu ea a asfințit și amintirea mea, știa cum să mă apere de nostalgie, de durere și de frustrare! Știa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aprilie 2007 (exact 18 aprilie - ziua mea). Ne întoarcem cu înghețata și batem la ușă. 14,59 - doctorul prezent, aparatele pornite deja. Începe investigația... Durează două ore. După o oră S. pleacă. Rămân numai eu cu N. Stau pe un scaun în spatele medicului și privesc când la aparat, când la posterele de pe pereți, unde, involuntar, privirea mea este atrasă ca un magnet de malformația congenitală de cord. Mă forțez să nu mai privesc într-acolo, dar ceva mă obligă să privesc
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ci să și creeze. De fapt, acesta este rostul omului pe pământ: să creeze, să înfrumusețeze, să lumineze tot ce e în el și în jurul său. După-amiază ajungem la granița cu Austria. Aici un incident urât. Nu aveam în mașină scaun de ridicat copilul pentru a-l putea lega cu centura. Un grănicer mai nervos ne amendează cu 30 € și ne trimite înapoi în Ungaria, la un magazin apropiat de graniță, de unde se poate cumpăra un scaun. Pedeapsă dublă, ceea ce nu
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
Nu aveam în mașină scaun de ridicat copilul pentru a-l putea lega cu centura. Un grănicer mai nervos ne amendează cu 30 € și ne trimite înapoi în Ungaria, la un magazin apropiat de graniță, de unde se poate cumpăra un scaun. Pedeapsă dublă, ceea ce nu e corect. Ba mai și jignește: ne face necivilizați și alte invective și dacă nu ne executăm, nu ne lasă să intrăm în Austria. Degeaba explicațiile noastre totuși civilizate. Băieții se întorc și cumpără scaunul. O
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
un scaun. Pedeapsă dublă, ceea ce nu e corect. Ba mai și jignește: ne face necivilizați și alte invective și dacă nu ne executăm, nu ne lasă să intrăm în Austria. Degeaba explicațiile noastre totuși civilizate. Băieții se întorc și cumpără scaunul. O bucată de polistiren îmbrăcat cu o pânză = 35 €. Punct și de la capăt. Plecăm mai departe. Suntem în Austria, țara firicelului nostru de speranță. În jurul orei 18 ajungem la Viena și facem o pauză în centru, lângă Muzeul poștei. Copiii
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
3. A venit bunica Ștefania la mine și mi-a adus o rochie albă, lungă, fără mâneci, ținută simplă dar foarte elegantă, de ocazie. Pe rochie erau biluțe de aur. Multe, ca niște buline. Eu m-am așezat pe un scaun cu spătar înalt, pe care mi-l pregătise cineva din spatele și din laterala dreaptă, persoane cunoscute și totuși neștiute fizic. Bunica a venit din față și a pus rochia pe mine. Eu mam uitat la bobițele de aur și cred
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
a venit din față și a pus rochia pe mine. Eu mam uitat la bobițele de aur și cred că am văzut una desfăcându-se și-i spun bunicii: - O să cadă tot aurul de pe rochie; și m-am așezat în scaun, dreaptă, ca să nu-mi cadă bobițele. Bunica mi-a răspuns: - Nu-ți fă griji, n-o să-ți cadă nimic! Dar grija mea era în continuare să nu pierd aurul de pe rochie. Cei din spate mă asistau cu mâinile pe spătarul
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
ca să nu-mi cadă bobițele. Bunica mi-a răspuns: - Nu-ți fă griji, n-o să-ți cadă nimic! Dar grija mea era în continuare să nu pierd aurul de pe rochie. Cei din spate mă asistau cu mâinile pe spătarul jețului (scaunului). Mulțumesc tuturor pentru sprijin și pentru ajutor! 4. Nu rețin exact dacă în aceeași noapte sau în noaptea (nopțile) următoare lam văzut pe îngerul meu păzitor (pe unul din ei - nu știu precis care). Dar de data asta atât în
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
criteriul gradului de aplicabilitate: - metode generale, care se pot aplica în cele mai multe dintre disciplinele de învățământ (expunerea, prelegerea, conversația, jocul); - metode particulare, specifice unor discipline de învățământ sau aplicabile pe anumite trepte ale instrucției și educației, cum ar fi horoscopul, scaunul autorului; că după criteriul organizării activității didactice: - metode de activitate individuală (liberă - lucrul cu manualul, lectura silențioasă; sub îndrumarea profesorului - observația dirijată, exercițiul; programată exercițiul); - metode de activitate în perechi (profesor-elev - conversația, expunerea cu oponent; elev-elev - conversația, gândițilucrați în perechi-comunicați
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
Metoda „acvariului” (fishbowl) Această metodă urmărește ca elevii implicați să fie puși, alternativ, în dublă ipostază: pe de o parte, de participanți activi la o dezbatere, iar pe de altă parte, de observatori ai interacțiunilor care se produc. Pentru aceasta, scaunele dintro încăpere sunt așezate în două cercuri concentrice, unul dintre cercuri incluzându-l pe celălalt. În esență este vorba de un cerc de discuție și unul de observatori. După ocuparea scaunelor (care se face în funcție de preferințele participanțiloră elevii aflați în
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
de observatori ai interacțiunilor care se produc. Pentru aceasta, scaunele dintro încăpere sunt așezate în două cercuri concentrice, unul dintre cercuri incluzându-l pe celălalt. În esență este vorba de un cerc de discuție și unul de observatori. După ocuparea scaunelor (care se face în funcție de preferințele participanțiloră elevii aflați în cercul interior primesc sarcina de a discuta pe marginea unei probleme controversate, timp de 8-10 minute. Nu trebuie omis faptul că metoda acvariului, denumită și „teatru în cerc”, presupune utilizarea avantajelor
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
mobila de epocă. Dar parcă prea se merge repede... − Nici n-ai timp să le vezi bine, gândește Shelley. Nu-i normal să te grăbești așa! Și Shelley rămâne în urmă, într-o cameră frumoasă, cu canapele lungi, măsuțe și scaune sculptate, un pian imens și o vitrină plină de porțelanuri fine. Deschide vitrina (deși este un semn cu „Nu atingeți exponatele!”), scoate o vază de porțelan, o pune la loc, deschide pianul, se trântește pe o canapea. Și timpul trece
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
ducă o sacoșă grea până acasă sau să-i duc o căldare de apă, căci și altcineva poate să facă acest lucru pentru bunica mea. În lumea mea, voi da întotdeauna ajutor unei persoane nevoiașe. Voi oferi locul meu pe scaun unei persoane bolnave, însărcinate, unui bătrân sau unui om obosit de la serviciu. În lumea mea, mă voi implica în certurile unui grup de persoane, deoarece nu voi putea să tolerez un circ zădarnic. În această lume, voi da ceea ce pot
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
confecționată din niște petale. Am întins buchetul de flori și am auzit, pentru prima dată, vocea acestei femei. O voce atât de blândă, care mă întreaba: - De la Bravicea? Am zis că da, m-am întors și m-am așezat pe scaun. Nu conșteam pe nimeni dintre cei care erau prezenți. Stătem și priveam, mă simțeam puțin stingheră. După câteva minunte, doamna Ludmila a început să împartă cărțile la cei prezenți. S-a apropiat de mine și a început să spună că
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
iulie 2006 După fiecare „petrecere” cu mare consum fizic, la țară (vreau să zic, la „moșia” soacrei mele, pe care m-am angajat să o „administrez”), simt nevoia să mă întind în pat, cu caietul lui P.H.L. în mînă. Pe scaunul transformat ad hoc în noptieră, lîngă veioză, am, ca de obicei, un caiet și un pix. Reiau lectura. Domnul R. își analizează în continuare „povestea” lui cu Teodora. Din nou îi dă târcoale „obsesia vârstei”, un gând care vrea să
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
iulie, seara Mi se pare că am ajuns la o pagină importantă pentru semnificația particulară a poveștii de dragoste relatate de P.H.L. Profesorul se regăsește cu Teodora, după vreo două săptămâni, în aceeași cameră de hotel, cu o masă, două scaune curbate, două noptiere și un pat dublu ce scârțâie la fiecare mișcare. Bărbatul este volubil, are multe de spus, continuând parcă lungile discuții din trenul în care s-au cunoscut și au călătorit de câteva ori împreună. Se îmbată de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
natură. Va trebui să caut adevărata «răsplatăă, suprema «mulțumireă. De văzut cum?...” Deși intrată în luna a noua, a acceptat să-i dactilografieze în continuare, după dictare, cartea de publicistică. Azi au ajuns aproape de final. Când s-a ridicat de pe scaun, ceva mai greu decât altădată, s-a sprijinit cu mâna pe umărul lui. El i-a luat degetele, sărutându-i-le de câteva ori, parcă voind să întârzie cât mai mult, material și sufletește, în cercul de căldură al trupului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mai multe dealuri. Numai așa crești mare!” „- Eu nu vreau să cresc mare!” „- Dar ce ai vrea tu, fluturaș?” „- Eu vreau să cresc mică!” Orice copil aflat în anii de rapidă creștere „ascultă” irepresibila chemare spre „mai sus”. Urcatul pe scaun, pe masă ori în pomii din grădină îi permite să vadă cât mai departe și cât mai multe; să fie pătruns de fiorul necuprinsului și al necunoscutului la orice „ieșire în spațiu”, la orice ascensiune. Iar această stare cheamă automat
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
află printre ei. L-a trimis mă-sa cu vaca la pășune, răspunse curajos Bărzăunul. Auzind glasul Bărzăunului, ridică și Virgil ochii din pămînt și nimeri cu ei chiar în ochii străinului care intrase mai înainte. Acesta ședea pe un scaun și privea zîmbind spre ei. Pe biroul lui Nicanor se putea vedea, rezemată de o vază cu flori, tăblița luată de Bărzăun de la cetate. Nu era un semn bun pentru nimeni. Lîngă birou, alături de domnul Nicanor, se mai aflau doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Lasă copiii mai încet, zise cu aceeași voce blîndă străinul. Nu vezi cît îs de speriați?... Ce aveți, puștilor, de nu vreți să scoateți o vorbă? Și străinul slobozi un hohot de rîs care umplu toată camera. Se ridică de pe scaun, deschise o mapă neagră și scoase de acolo cîteva batoane mari de ciocolată. Întinse fiecăruia cîte unul, ciufuli vesel părul lui Virgil, îl pișcă puțin de bărbie pe Tomiță, iar pe Bărzăun îl strînse la piept spunîndu-i "pistruiat'. Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rîs la plîns nu făcu decît să stîrnească un hohot general de rîs. Ce ai, frumoasă Cosînzeană, de plîngi? Și străinul porni spre ea cu brațele deschise. O prinse de umeri, o sărută pe frunte, apoi o trase pe un scaun lîngă el oferindu-i o ciocolată. Poftim, și te rog să nu mai plîngi. Doar ești elevă, nu? Da, răspunse mai curajoasă Ilinca după ce luă ciocolata. Ei, bravo, zise admirativ străinul. Ilinca se uită pe furiș la Virgil și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
vorbă. Așa că se hotărî să fie cît mai amabil cu putință: Ai mare dreptate, tanti... Mă uit eu cînd vin ai mei de la combinat. Nu-i zi să nu se plîngă ori că-i fum înăuntru, ori că-s stricate scaunele, ori că... Ce scaune, Ticule? se stropși mama Ilincăi de parcă Bărzăunul ar fi fost vinovatul principal. Poți veni și-n picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o jumătate de ceas, numai să știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să fie cît mai amabil cu putință: Ai mare dreptate, tanti... Mă uit eu cînd vin ai mei de la combinat. Nu-i zi să nu se plîngă ori că-i fum înăuntru, ori că-s stricate scaunele, ori că... Ce scaune, Ticule? se stropși mama Ilincăi de parcă Bărzăunul ar fi fost vinovatul principal. Poți veni și-n picioare, la o adică, dacă n-ai scaun, că nu-i mare lucru o jumătate de ceas, numai să știi că ajungi întreg acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]