1,989 matches
-
pe autostradă ca-n Wild Heart, doar că Oliver Stone are mai puțin umor decît Lynch, e mai rar vizitat de har, dar și cînd e vizitat se produce o explozie ca JFK sau Natural Born Killers. Printre cei trei scenariști dintre care unul, Quentin Tarantino, are o privire de maniac, se numără și regizorul, comentariul muzical nu se oprește nici o secundă, muzica anilor ’60 este la fel de inspirat aleasă ca-n Întoarcerea acasă, ritm accelerat, se accelerează continuu, con anima, nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nici o atenție. Ce să le mai arăt?” Pe Elmer Gantry. La patru ani după ce-i adusese ploaia Katharinei Hepburn, The Rainmaker Îi va aduce premiul Oscar pentru scenariu lui Richard Brooks, prin simpla schimbare a numelui, În Elmer Gantry (1960). Scenaristul fiind și regizor, filmul a ieșit echilibrat. Auster, impresionant, deși cu o imagine alb/negru nu atît de splendidă ca În Maica Ioana a Îngerilor (1961), mai ales că-n al doilea caz este color iar Kawalerowicz, polonez. Elmer: un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ivește ideea să producă un film despre galeriile care-or mai rămîne În picioare sub pămînt după un război nuclear, n-ar găsi În Întreaga lume imagini mai potrivite ca În mina 42 sau 45. Și e foarte bună ideea scenaristului Răsvan Popescu de a inventa un om trăind numai sub pămînt, un subom, care ucide doar pentru a mînca (la un moment dat, o conservă de pește). Mai puțin inspirat chiar deloc faptul că i se dă o explicație, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
s-a Întîmplat cu Baby Jane (Robert Aldrich), Procesul lui Welles, aproape imediat o altă capodoperă, Îngerul exterminator (Buñuel), iar la 6 iulie murea Faulkner (o lună mai tîrziu și Marilyn). În scurtul timp cît s-a străduit să fie scenarist, Faulkner n-a Încercat să adapteze decît cărți scrise de alții, lucrînd mai ales cu Howard Hawks (amintesc doar Somnul de veci, 1946) și nelăsînd practic nici o urmă În istoria cinematografului. Există o singură fotografie a titanului cu mustață din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
un personaj din Familia Simson mult Înainte ca ea să fie inventată. Luminile Broadway-ului Îi sînt și mai mult aprinse de un șef de studio din Tinseltown, și Fink dramaturgul va fi convins că va străluci cu ușurință și ca scenarist, reușind În același timp să se umple de bani. Și pleacă Însuflețit În orașul filmului. „A obține stima imbecililor rămîne, se știe, garanția succesului”, Jean Carrière (premiul Goncourt). Ce se petrece mai departe alunecă lent Într-o zonă coșmarescă. Dialogurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deranj, intră-n cameră și, cum este, judecînd după trăsături, un om bun și generos, Începe să vorbească, să fie simpatic, generos, să dea sfaturi și să ajungă foarte repede singurul prieten al lui Barton. Un vecin ideal pentru un scenarist aspirant. PÎnă aici trece cam jumătate de film. Această deloc spectaculoasă primă parte induce Însă constant o neliniște tot mai tensionată, În maniera lui Lynch (vezi viziunea de tunel a lui Fink privind fascinat gaura de scurgere a chiuvetei aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din urmă Își cheamă-n ajutor vecinul. Agentul vine prompt, vede scena, vomită, și Îi promite lui Fink că va rezolva el lucrurile, se va ocupa de toate, să nu-și facă griji. Îl asigură că-l crede, evident, un scenarist neajutorat nu ar fi putut comite o asemenea crimă oribilă. Așa că ia moarta-n brațe și-o scoate din cameră lovind-o din greșeală cu capul de-o mobilă, c-un zgomot caracteristic. Scena asta mi-a plăcut. În scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În domeniu, apoi are toate complexele ucigașului În serie din FBI Files, și, În sfîrșit, nu-i propune lui Barton, În chip explicit, vreun pact: pactul fusese gata semnat chiar dacă puțin inconștient În clipa-n care scriitorul acceptase să devină scenarist ca să se Îmbogățească. Deși țelul fiecărui om de pe pămînt este acela de a face bani (citat din gîndirea unui manager de la Multi Level nu-știu-ce). De fapt, Mundt Își ocrotește victima (figura Satanei ca făptură sau ce e animată de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
le copiază-n piesă. Reprezentația are succes. Cum pe-atunci nu se dădeau Oscaruri, se poate spune că s-a făcut dreptate abia acum. Regizorului John Madden i-a mai venit o idee: să intercaleze dialogurile shakespeariene printre cele ale scenaristului, În așa fel Încît să nu-ți mai dai seama dacă replicile sînt din Romeo sau din In Love. Teoretic s-ar fi putut pune Întrebarea dacă textul american poate fi la Înălțimea prăfuitului Will. S-a considerat că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
emisiunea irumpe la ore tîrzii, n-am mai putut dormi, propunîndu-mi să Îndrăgesc de acum Înainte familia rozaceelor cu fructe globuloase. Ele, chiar și cele turtite, reprezintă realitatea, În fața căreia orice formă de artă este superfluă. În Niki, cei doi scenariști au vrut evident fără a reuși să copieze realitatea, care, așa cum s-a demonstrat În emisiune, e mai falnică decît orice imaginație, și au inventat un text ce surprinde existența obiectivă, materia ce există În afara conștiinței omenești și independent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
credinței în progres, credință distrusă în Vest de conflictul mondial. Repetarea războiului conduce societățile moderne la disperare și plictis, devenite fenomene de masă. Reflecția lui Fondane în ceea ce privește legătura dintre creația estetică și modernitatea tehnică se bazează pe activitățile sale de scenarist din timpul exilului său în Franța, apoi în Argentina. "Cinematograful există în funcție de un lucru de care nu poate fi despărțit și care îi conferă o forță teribilă și îi oferă un loc aparte scrie Fondane este vorba de plictis, imensul
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
studiile lui Brittor, Lippe, Williams și Wood, 1979; Kellner și Ryan, 1988. 6 Poltergeist este considerat drept un film făcut de Tobe Hooper, iar Hooper este considerat regizorul acestui film, Spielberg apărînd drept producător, autor al poveștii și unul dintre scenariști. Au fost multe discuții referitoare la așa-zisele tensiuni dintre Hooper și Spielberg în timpul filmărilor la Poltergeist, cît și dezbateri asupra paternității filmului în măsura în care o întreprindere colectivă poate aparține unei persoane. De fapt, pelicula este un amalgam de stiluri cinematografice
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
era șeful: un tip mărunt și uscat, care m-a abordat o singură dată, în vederea realizării unei documentații, acasă la Sică Alexandrescu, după dispariția regizorului. Mai bine nu mă duceam (o să vă spun cu altă ocazie de ce!). Radu Popescu (tatăl scenaristului de la Hollywood, autorul romanului Prins) mai avea un obicei agasant: la premiere, venea în ultima secundă și se juca cu un pix, enervînd publicul. Îl vizita des o actriță simpăticuță: cineva din redacție mi-a spus că trăia cu ea
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
prin urmare, la probabilitatea de a rata terapia. • Trebuie excluse întrebările-clișeu, vagi, lipsite de conținut, de felul celor: „Ce ați mai putea spune?”, „Și ce ați simțit atunci?”, despre care cu ironie W. Griffin (1993) spune că sunt utilizate de scenariștii hollywoodieni și de psihologi pop. (Numărarea unor astfel de întrebări și în programele noastre de radio și TV n-ar fi o sarcină ușoară.) Cu asemenea întrebări nu se obțin răspunsuri utile nici în cercetare și cu atât mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
de facultate, în timp ce majoritatea nu au diplome superioare, Moulin, 1992). În plus, sunt asociate profesiilor din domeniul "informării, artei și spectacolelor". "Profesii în domeniul informării, artei și spectacolelor" (recensământ din 1990) jurnaliști, secretari de redacție (29 000); autori literari, dialoghiști, scenariști (6 000); bibliotecari, arhivari, conservatori (12 000); cadre din presă, editare, audiovizual și spectacole (11 000); cadre artistice din spectacole (6 000); cadre tehnice din realizarea spectacolelor live și audiovizuale (9 000); artiști plasticieni (20 000); artiști profesioniști din domeniul
by Matthieu Béra, Yvon Lamy [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
se facă filme care să reușească o mult mai bună identificare a spectatorului cu ceea ce vede pe ecran, firește, în condițiile unei conformități ideologice mai bine supravegheate. Scenariul, aprobat de organele de partid, va deveni piesa principală a unui film. Scenaristul va căpăta mai multă autoritate decât regizorul. Melodramele, comediile, filmele polițiste care promovau conținuturi narative specifice culturii populare convenționale din Rusia vor fi înlocuite cu scenarii ideologizate corespunzător și filmate în cel mai ortodox mod. Totodată, controlul financiar și administrativ
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Stat ROMFILM care are ca obiectiv producția națională de filme, importul și difuzarea filmelor din toate țările în afară de URSS și SOVROMFILM, care difuzează filmele sovietice. [...] Pentru dezvoltarea producției cinematografice naționale, sprijinul Guvernului Sovietic prin detașarea de cadre artistice (regi zori, scenariști, decoratori etc.) și tehnicieni, ca și facilitatea procurării de utilaj pentru studiourile cinematografice în construcție, ar constitui un ajutor neprețuit. Odată cu importul de aparate de filmat, peliculă și tehnicieni și cu „schimburile de experiență” cu cineaștii sovietici, cinematografia românească primește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
nivel ideologic - își îndreaptă privirile cineaștii progresiști din întreaga lume. Sub influența binefăcătoare a artei cinematografice sovietice crește și se consolidează cinematografia țărilor de democrație populară. Fără a se lăsa intimidați de persecuții sălbatice, de prigoană și închisoare, regizorii și scenariștii progresiști din țările capitaliste protestează cu indignare împotriva filmelor care fac propagandă pentru război ; ei se străduiesc să creeze opere veridice, realiste, opuse putredei cinematografii burgheze. [...] Succesul sau insuccesul viitorului film depinde în primul rînd de scenariu. Scenariul este baza
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
încărcarea obligatorie cu mesaj a fiecărui metru de peliculă plătită cu banii poporului. Nimic nu trebuie să se întâmple pe ecran din pricina faptului că pur și simplu se întâmplă. Nici un personaj nu bea niște apă doar pentru că îi e sete, scenaristul și regizorul trebuie să aibă ceva de spus cu asta. Un chiabur nu e urât și plin de ură pentru că așa e el ca om, ci pentru că e chiabur, și un chiabur nu poate fi altfel. Ion nu o părăsește
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
trecuți prin toate ciururile și dârmoanele. Aveau în spate opere monumentale de apărat. Și totuși s- au înscris în propaganda noului regim, fiind răsplătiți pe măsură. Filmul românesc de ficțiune, în schimb, nu însemna mai nimic în 1950. Puținii regizori, scenariști și actori nu aveau ce apăra în fața „obuzelor” estetice ale lui Jdanov. Nici pe plan mondial filmul încă nu avea un statut clar ca mijloc de manifestare a libertății de conștiință și expresie, artistică și morală, a creatorului, era privit
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
cetățeni luați de pe stradă în Piața Universității, vinovați de a purta plete, ochelari sau fustă scurtă. Și bucureștenii înși rați pe margini și aplaudând cu voioșie. Amintiți-vă strigătul : „I-me-ghe-be, face ordi-ne !”. Și puneți în montaj cu toate acestea zicerea scenaristului Văii care răsună, dramaturgul Mircea Ștefănescu, la șapte ani după premieră : „Mă odihneam cu sentimentul datoriei împlinite”. Este și acesta un film. Viața învinge (1951) sau Filmul pierde La numai un an distanță de Răsună valea, Viața învinge îl face
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
este libertatea. Dacă le-ai fi spus această frază heideggeriană marilor ideologi comuniști, ți-ar fi replicat că ea aparține unui filosof nazist. Valurile Dunării (1960) sau Casablanca Sfârșitul primului deceniu de cinema socialist e marcat, glorios, de Valurile Dunării. Scenaristul Titus Popovici reușește, după La Moara cu noroc, să contribuie la însă mânțarea în pătratul dictaturii a încă unei opere viabile. Și acum n- o mai face sub scutul unui clasic al literaturii, ci pe un scenariu original despre august
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
că ne oglindesc, am apărea într-o lumină incompletă, dacă nu falsă. Viața noastră este cu mult mai bogată și foarte departe de felul limitat în care reușim s- o oglindim. Și pentru că o oglindim așa este vina noastră, a scenariștilor, a regizorilor, a viziunii false și schematice asupra acestei realități, a lipsei de atitudine, de participare, la care se adaugă factori exteriori, absolutizați ca obiectivi de unii, dar în fond atît de subiectivi. S-ar putea spune : bine, tovarășe, dumneata
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
de Stat pentru Cultură și Artă să se ocupe de creiarea unei liste de dezbateri de probleme ideologice în cadrul acestui mare organism care numără aproape 20 de mii de oameni și în care există un mare număr de creatori, de scenariști, de regizori ș.a.m.d. Tov. Dan Hăulică întărește poziția care susține nonnecesitatea raportării la Occident : Nu cred că este bine de a ne confrunta la orice punct cu străinătatea, dar trebuie să vedem de ce nu evoluăm. Trebuie să vedem
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
În ce fel sînt, sau au fost oglindite pînă acum ? [...] Cum este oare posibil ca aceste frămîntări, aceste transformări uriașe din țara noastră, să nu sensibilizeze, să nu ajungă la sufletul, inima sau cum vreți să spun, a artistului, a scenaristului, a regizorului, despre care se spune că sînt foarte sensibili și au un fel deosebit de a percepe lucrurile. La ce sînt chiar așa de sensibili și de receptivi ? La faptul că trebuie să prezinți neapărat o artistă dezbrăcată - să mă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]