3,072 matches
-
platonica", la Cioran apar toate dualitățile platoniene, uneori, abordate cu ușoară ironie: antagonismele timp-veșnicie, minte-corp, spirit-materie, ființa umană-existența, fără a se ști dacă fac parte din codul sau estetic sau doar ca o terapie morală. Spune Ionel Necula în Cioran, Scepticul nemântuit: "De departe, Cioran se ipostaziază că un Zarathustra contaminat de existențialism. De departe, pentru că râma nu-l cuprinde decât aproximativ, ea trebuind mișcata, lărgita sau, după caz, îngustata pentru a-l încadra cât de cât"52. Principalul lor punct
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de fiecare dată, ce pace!"53. Cioran face profeții catastrofice creștinismului, pe care îl vede că pe o religie epuizata, nefuncționala, care nu mai convinge. Creștinismul, cu adevărurile sale senin enunțate, nu ia în calcul îndoială, atitudine firească naturii umane. Scepticul Cioran pune la încercare înseși bazele pe care s-a clădit creștinismul. Moartea unei religii survine atunci când ea este prea bine asimilată, când nu mai are mistere, când nu mai poate reprezenta o provocare vie. Dumnezeu, spune Cioran, nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
față de lume și cam tot atâtea în fața morții, nuanțele pe care aceștia le dau și le tot repeta depind de alegerea cuvintelor, fără nici o finalitate metafizica."27 Întrebat asupra tristeții sale, Sábato spune că este un pesimist, dar nu un sceptic, pentru că "scepticii nu cred în nimic și nu sunt nefericiți, o duc bine cu oricare dintre guverne; ei spun că nu trebuie să crezi în nimic și că nimic nu are valoare, sunt oameni fericiți, ce fericire infama! Pesimiștii, cum
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și cam tot atâtea în fața morții, nuanțele pe care aceștia le dau și le tot repeta depind de alegerea cuvintelor, fără nici o finalitate metafizica."27 Întrebat asupra tristeții sale, Sábato spune că este un pesimist, dar nu un sceptic, pentru că "scepticii nu cred în nimic și nu sunt nefericiți, o duc bine cu oricare dintre guverne; ei spun că nu trebuie să crezi în nimic și că nimic nu are valoare, sunt oameni fericiți, ce fericire infama! Pesimiștii, cum spunea Nietzsche
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care și-l exercita prin ciumă sau revoluție, boala sau tortură, înșelătorie sau milă prefăcuta, mistificare sau inchiziție"13. Pentru Dan Oltean 14, Cioran este "absolutul care evoluează". Ar fi o eroare să-l considerăm pe Cioran doar un sceptic sau doar un negativist spune Dan Oltean -, el este de fapt și una și alta, adică acestea împreună sunt piesele dialecticii sale. Viața, spune Cioran, este cuprinsă în infinitul morții, absolutul poate proveni din aceeași viața, dar prin negarea morții
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Cioran, spune Savater, "vizionar prin deziluzionare, căruia pasiunea de a vedea limpede i-a ars ochii: un suflet alert, fascinat de dezvrăjire."52 Cioran nu face decât să mărească propriile spaime ale omului, el este pentru optimiști un dezastru, iar scepticilor le confirmă temerile. Iată ce-i mărturisește Cioran lui Savater:53 "A scrie cărți are ceva în comun cu păcatul originar, căci, ce este o carte, daca nu o pierdere a inocentei, un act de agresiune, o repetiție a căderii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
m-a surprins acel om amabil, mărunt și trist, predicator al unui nihilism care nu părea a fi în acord cu el. Mai degrabă mi se părea a fi un mare pesimist, care din când în când cădea pradă altuia, sceptic și neîncrezător. Dar întotdeauna cu un zâmbet pe buze. Nici o clipă un ursuz indiferent, dimpotrivă, unul din acei oameni solidari cu mulțimea necăjita, așa cum ar spune Mallarmé, în căutarea a ceva care să exprime indispozițiile și chinurile sale interioare. Pare
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
apatride dans tous leș sens et par choix"26. Cornel Ungureanu, în Mircea Eliade și literatura exilului, 27 numește exilul o "dezrădăcinare și o înfrângere", iar pe Cioran, "un om care a pierdut războiul", deși, chiar din perioada românească, deja "sceptic nemântuit", Cioran afirmă că "de mult nu mai aparțin nimănui!!"28. Cât despre scepticismul acestuia, Petre Tutea spune: În ceea ce îl privește pe Cioran, îmi permit să-l înfățișez în acești termeni: sceptic de serviciu al unei lumi în declin
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
războiul", deși, chiar din perioada românească, deja "sceptic nemântuit", Cioran afirmă că "de mult nu mai aparțin nimănui!!"28. Cât despre scepticismul acestuia, Petre Tutea spune: În ceea ce îl privește pe Cioran, îmi permit să-l înfățișez în acești termeni: sceptic de serviciu al unei lumi în declin"29. Că și Cioran, Ernesto Sábato s-a considerat un "apatrid metafizic". Melancolia îl însoțește încă de la începutul vieții, "a supt melancolie", cum spune el însuși, pentru că "s-a nascut străin", copil de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
TORRES, J., Cioran o el laberinto de la fatalidad, Ed. Institució Alfons el Magnanim, Valencia, 2001. MODREANU,S., Le Dieu paradoxal de Cioran, Ed. Rocher, Monaco, 2003. MORARIU M., Cuvantul traducătorului în E.M. Cioran, Eseuri, Cartea Românească, 1988. NECULA I., Cioran, scepticul nemântuit, Ed. Demiurg, Tecuci, 1995. OLTEAN D., Mistica metafizica la Cioran, Helicon, Timișoara, 2002. PARFAIT N., Cioran ou le défi de l'être, Desjonquères, Paris, 2001. PALEOLOGU MATTA, S., Neantul și contradicția la un anti-filosof, text publicat în revista "Origini
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
articol face referire Susan Sontag în op. cît., p. 92. 50 La John Cage se referă Susan Sontag în op. cît., p. 93. 51 Paris, Plon, février 1952. Revue în-8, brochée, Librairie Autres siècles, Galigaï (ÎI). 52 Ionel Necula, Cioran, Scepticul nemântuit, Ed. Demiurg, Tecuci, 1995, p. 6. 53 Cioran, Demiurgul cel rău, Humanitas, București, 1996, pp. 87-88. 54 Th. Ruyssen, Schopenhauer, Ed. Tehnică, București, 1995, trad. din fr. Cornel Sterian. 55 Ernesto Sábato, Abaddón, El Exterminador, p. 130. 56 Giles
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să vedem... Înaintau un pas, se aplecau deasupra borcanului, fără îndoială pentru a verifica în ce măsură un batracian s-ar putea preta la o astfel de metamorfoză. Încercau ei să râdă, însă răul era făcut. Până și în cazul celor mai sceptici și neîncrezători, simpla alăturare a acestor două cuvinte, "broască" și "prințesă", își făcea efectul, își împlinea menirea, răscolea prin cele mai ascunse cotloane ale copilăriei, vârsta la care se mai credea în zâne. Ceva tot nu le dădea pace: se
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
De la egalitatea echitabilă a oportunităților la deliberarea democratică Al doilea tip de răspuns, cel de factură democratic-deliberativă, este apărat, spre exemplu, de Will Cartwright, Amy Gutmann sau Jennifer Ruger. Acest tip de răspuns este fundamentat, de obicei, pe o viziune sceptică în privința capacității filosofiei de a da un răspuns legitim la întrebarea: care trebuie să fie nivelul de furnizare al serviciilor medicale la care cetățenii trebuie să beneficieze de acces egal? Conform acestei concepții, filosofii nu pot oferi și nici nu
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
organizeze distribuția serviciilor medicale în conformitate (și) cu exigențele dreptății Weale și apărătorii idealismului au dreptate, în opinia mea, atunci când observă că deficiturile de fezabilitate nu compromit cu adevărat un ideal (regulativ) al dreptății distributive. Cu toate acestea, sunt foarte sceptică în privința legitimității opiniei lui Weale și a celorlalți egalitarieni maximaliști că idealul adecvat al dreptății în distribuția serviciilor medicale este idealul maximalist al egalității de acces. De ce? Pentru că, în opinia mea, acest ideal nu este, de fapt, un ideal al
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
alte resurse care trebuie furnizate de către stat ca parte a datoriei sale de a garanta respectarea intereselor de bază ale cetățenilor"41. Care este, însă, minimul de servicii medicale pe care statul trebuie să-l garanteze tuturor cetățenilor? Shapiro este sceptic în privința validității răspunsului dworkinian la această întrebare. Modelul asigurării medicale prudente pe piața liberă este inadecvat ca strategie de a răspunde la această întrebare în primul rând pentru că piața nu este un instrument demn de încredere de corectare a erorilor
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
germane a lui Stalin, care va căuta de acum înainte securitatea colectivă și alianța franceză. Acesta vizează deci consolidarea acestei democrații burgheze, și sprijină chiar, vom vedea acest lucru cu Laval, politica sa de înarmare. Alții îl consideră pe Stalin sceptic în fața oricărei evoluții a socialiștilor, dar lăsînd evenimentele să se producă de la sine, el păstrează cîte un as în mînecă. Aldo Agosti estimează că IC dispunea încă la vremea respectivă (ne situăm înaintea marilor procese) de o marjă de autonomie
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și exaltă furia supraviețuitorilor, reprezintă o altă fațetă a activității comuniste. Marele "de ce" nu va apare decît mult timp după război. Dar încă de la eliberare, va apare sloganul de partid al împușcaților, fapt ce a dat de gîndit celor mai sceptici. În cadrul acestei strategii, structurile instalate sînt pretutindeni asemănătoare. Organizarea frontului propriu-zis înseamnă comitete regionale și locale, locuri de întîlnire și de cooperare între diferitele forțe politice. Către sfîrșitul anului 1943, cu elanul ce marchează succesul politicii duse, se creează structuri
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
nu putea fi stăpână pe actele sale“. Se consideră că medicul trebuie să fie foarte atent la felul în care comunică în cadrul relației medic-pacient, și că trebuie să folosească un limbaj adaptat fiecărui bolnav în parte. „Unii sunt creduli, alții sceptici față de posibilitățile medicinei, unii sunt dispuși să accepte orice spune medicul, alții sunt bănuitori și atotștiutori arătându-se nemulțumiți de orice măsură; unii sunt capabili să-și ascundă suferințele, alții exagerează mereu etc. Medicul trebuie să arate fiecăruia egală solicitudine
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
nu poate mișca nici măcar un deget, nu poate trimite semnale către lumea exterioară. În schimb, își poate repovesti, retrăi și valoriza episoade și modele umane care i-au marcat copilăria și adolescența, care l-au făcut să treacă de la tăcerea sceptică și precaută la reacția pe față în contra retoricii sufocante. În zilele Rezistenței îl cunoscuse pe anarhicul Gragnola, un fel de blând și generos Socrate atotștiutor și care problematizează totul sub semnul unei amare teologii negative, dar și al unei filosofii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
postfațată de traducătorul operei lui Ismail Kadare, Marius Dobrescu, printr-un dosar critic cu care obișnuiește să vină în sprijinul cititorului român. Ni se relatează, de pildă, cum, conform autorului prefeței la ediția în limba franceză (Fayard, 2003), romancierul albanez, sceptic în privința prăbușirii comunismului în țara sa, se decide să-și transfere clandestin unele manuscrise fățiș anticomuniste la Paris, fie personal, fie încredințându-le valizei editorului Claude Durand. Scrisă în 1985 și făcând parte din lotul "exportat", prima piesă a dipticului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Mussolini, Franco, Saramago face din Ricardo Reis purtătorul de cuvânt al diatribei sale antifasciste și antidictatoriale, al satirei antisalazariste. Ricardo Reis sfârșește prin a-și recunoaște înstrăinarea de propria țară, confiscată de clișee rasiste, febra războinică și brutalitatea poliției politice. Scepticul religios nu ezită, vizitând celebra localitate Fatima, să desacralizeze un loc geometric al miracolului credinței, destituit de promiscuitatea cerșetoriei, a publicității și a simulacrelor frauduloase. Saramago nu-l uită nici pe celebrul profesor Unamuno, în a cărui binecuvântare a franchismului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fervoare teologică, ceea ce nu-l împiedică să accepte, la propunerea lui Alik, drept ultimă împărtășanie, un păhărel de tequila Margarita. La rândul său, rabinul Menașa (audiatur altera pars), expert, printre altele în filosofia ebraică din Evul Mediu, în fond un sceptic constructiv, îi amintește lui Alik de cartea de căpătâi a evreului, Tora. Fiind lipsit de Tora, de modul de educație și învățătură evreiască, Alik este iertat și declarat orfan, unul din milioanele de "prizonieri" ai păgânilor, adică ai creștinilor, în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și-a depășit frustrarea și nevoia imperioasă de acțiune transfiguratoare prin Benedict, "crâmpeiul de stirpe zeiască". Se vindecă inclusiv de delirul lucidității, de vid și frivolitate, spre deosebire de Edgar Nour, personajul din romanul la care ne vom referi, mai inert, mai sceptic, mai resemnat, deși referent și el al unor miracole apte să-l mântuie de singurătate și sentimentul neputinței. Adevărul e că în ultimii zece ani romanele lui Dan Stanca, copleșitoare numeric ("Apocalips amânat", 1998, "Domnul Clipei", "Pasărea orbilor", 2001, " Drumul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Cuvântul înainte“ al Tractatus-ului este: „Această carte va fi poate înțeleasă doar de acela care a gândit el însuși odată gândurile ce sunt exprimate în ea sau gânduri asemănătoare.“29 Wittgenstein nu a fost, așa cum a fost Russell, un raționalist sceptic, unul din cei care cred că nu trebuie luate în serios decât afirmațiile în sprijinul cărora sunt produse argumente. Pentru Wittgenstein, convingerile fundamentale ale unui om se arată în ceea ce spune și în ceea ce face. Ele nu pot constitui însă
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru a arăta că ele se sprijină pe neînțelegeri, că sunt cu totul altfel decât simple, că întotdeauna există alte cazuri, exemple sau puncte de vedere care nimicesc din nou toate generalizările filozofice deja dobândite. Ne instruia astfel în maniera scepticului clasic; va trebui să ne eliberăm de orice generalizări, să încercăm să fim onești și să dăm socoteală fără prejudecăți de complexitatea și specificitatea experienței noastre. Din acest punct de vedere, atât afirmarea, cât și negarea unei poziții filozofice sunt
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]