2,176 matches
-
înțelepți și patrioți, lucrurile în agricultură și în întreaga economie ar fi fost orânduite altfel, în folosul poporului și nu împotriva lui. Cultul pentru pământ, pentru această inestimabilă avuție națională va mai renaște vreodată în sufletul românilor? - se întreabă cu scepticism Dumitru Dascălu. Cine știe? Cultul pâinii Respectul și prețuirea pentru roadele muncii pământului le-am cunoscut în familia mea, trăitoare într-un sat moldav de pe meleagul Botoșanilor, familie în care domneau câteva valori morale fundamentale printre care: cultul pentru muncă
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
unde stătea sfinxul e Învăluit În lumina cea mai vie a Înfloririi culturii grecești. Să observ apoi că legenda nu ne dezvăluie celelalte Întrebări adresate călătorilor pînă la Oedip. Cunoaștem această unică Întrebare căreia Îi știm și răspunsul Altfel zis, scepticismul l-ar lăsa pe Sisif În vale privind muntele cu ochii dezolați. Nu poți clădi Parthenonul cu un suflet bîntuit de Îndoieli. Căci nici un sceptic adevărat nu spune nu vreau să cred, ci nu pot să cred. Primul său gest
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
său e destinat să rămînă pustiu. Împotriva acestui pustiu se Încăpățînează Sisif. El crede și de aceea Își Împinge stînca. Ar fi trist să considere răspunsul un eșec al Întrebării și culmea muntelui un eșec al speranței. Nu, va opune scepticismului credința că acesta este destinul său și trebuie să și-l Îndeplinească nu cu resemnare, ci cu convingerea că este unicul și că depinde de el să Împingă stînca sau nu E un gînd pe care Sisif și-l repetă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
copac ca pe o poveste. Riscul de a urca muntele din nou e de a-l găsi gol, legendele au murit, vîntul suflă pe stîncile și prin iarba de pe Olimp singur, demistificator și nostalgic, dovadă că misterul s-a risipit. Scepticismul față de lucrurile cu care venim În contact e o descoperire a adulților. Nici un copil nu e sceptic, toți ne naștem cu darul de a crede În ceea ce descoperă simțurile noastre și În ceea ce ni se propune și, de aceea, probabil
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stîrnit prin cuvinte, nu Înseamnă că propriile noastre cuvinte ne omoară. Prefer să stau cu ochii deschiși În soarele care-mi strivește pleoapele. Căci știu, de asemenea, că toate trădările s-au plătit pînă la urmă prin singurătate și frică. Scepticismul profesat Îmi amintește acel club al Hedoniștilor Osteniți de care pomenea Oscar Wilde, purtînd roze fanate la butonieră și avînd cultul lui Domițian, În care niciodată nu m-aș fi Înscris. Sau, Olimpul e o născocire a privirii Întoarse Înapoi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ceasuri, sufletul meu devine poros și se Îmbibă de liniște, rătăcind vag după zei vechi care nu disprețuiau viața și omorau cu candoare. Și dacă pronunț numele lui Apolo o fac pentru a mă Îndepărta și mai mult de orice scepticism. Căci nimic În sculptura greacă nu trădează Îndoiala. Din contră, totul caută s-o ascundă. Așa cum Îl vedem În statui, Apolo Înaintează ținînd În mîini lira și arcul, mîndru și melodios. VÎntul Îi flutură buclele blonde. La șold Îi atîrnă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
după aceea religia sa Începe să fie remușcarea. Dar după aceea nici o iluzie nu va mai fi posibilă. Orfeu n-are dreptul la speranță decît dacă va avea curajul să nu privească În urmă. Singura sa șansă e să respingă scepticismul. Pe pietrele nemișcate cresc doar lichenii pe cînd din nisipul Încins de soare și spulberat de vînt pot crește păduri Întregi de palmieri mincinoși În calea călătorilor epuizați de sete. Mi se pare foarte frumoasă ideea lui Unamuno de a
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
m-aș justifica pentrul faptul că iubesc viața? De ce-aș spune „nu” unor zile cu care nu mă voi mai Întîlni? Vreau să fiu liber să regret fiecare despărțire. Nu uit totuși că Troia avea să fie distrusă de scepticismul celor care o considerau pe Cassandra nebună. Scepticismul surîzător, grăbit să nege, o Închide pe Cassandra În turn și, apoi, va deschide singur porțile Înaintea calului de lemn. Știu, așadar, pentru ce detest scepticismul care pîndește dincolo de pasiunea acestor ceasuri
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
De ce-aș spune „nu” unor zile cu care nu mă voi mai Întîlni? Vreau să fiu liber să regret fiecare despărțire. Nu uit totuși că Troia avea să fie distrusă de scepticismul celor care o considerau pe Cassandra nebună. Scepticismul surîzător, grăbit să nege, o Închide pe Cassandra În turn și, apoi, va deschide singur porțile Înaintea calului de lemn. Știu, așadar, pentru ce detest scepticismul care pîndește dincolo de pasiunea acestor ceasuri cînd doresc pînă la durere să mă risipesc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Troia avea să fie distrusă de scepticismul celor care o considerau pe Cassandra nebună. Scepticismul surîzător, grăbit să nege, o Închide pe Cassandra În turn și, apoi, va deschide singur porțile Înaintea calului de lemn. Știu, așadar, pentru ce detest scepticismul care pîndește dincolo de pasiunea acestor ceasuri cînd doresc pînă la durere să mă risipesc În realitate, liber de orice tristețe. Negația Îmi poate arăta ce nu vreau să fiu și ce nu vreau să fac, ce-mi repugnă și ce
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Știu sigur că o să meargă. Trebuie să meargă, pentru că în ruptul capului n-am să plătesc un comision de livrare uriaș când stau chiar după colț. — N-o să intre. Taximetristul scoate capul pe geam și se uită la mine cu scepticism. — Ba da! Primele două picioare au intrat deja... Mai împing o dată, disperată. Dacă aș putea să îndes cumva celelalte două picioare! E ca atunci când îți duci câinele la veterinar. Plus că n-am asigurare, adaugă șoferul. Nu contează! Sunt doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
și Cîrneci aveau, probabil, să și aranjeze unele probleme foarte importante. Nu era vorba decît de demnitate și în această privință, ca și tine, nu sînt capabil să trișez. Am ajuns la o vîrstă și [la] o oarecare experiență cînd scepticismul meu, aproape funciar, mă face să nu mai țin să public neapărat. Am fost nu demult invitat stăruitor să colaborez la Gazeta literară (printr-o scrisoare de la Lucian Raicu) , să-mi reiau colaborarea la Luceafărul, să trimit orice (fără să
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
dizgrația șefilor din facultate și Universitate. Caut să mă amăgesc cu gîndul că nu înțeleg sensul manevrelor, deși le înțeleg foarte bine). Cu colecția Eminesciana nu știu ce va fi. Curînd am să pot să-ți dau cîteva amănunte care vor întări scepticismul meu privind haractirul oamenilor. Aștept scrisoarea de la Cristian Livescu și îi voi răspunde (cu toate că e pirist!) Dacă vine la Iași, la sesiune , cu atît mai bine. (Hermafroditul George Sanda a trecut fără obiecțiunile pe care maeștrii le fluturau verbal. Curaj
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
apărînd lunar și desprinsă de ziar. Situația de „apendice” nu cred că-i priește, deși pot spune că și-a păstrat în bună măsură ponderea și seriozitatea, lucru atît de rar în publicistica noastră. în orice caz, peste reținerile și scepticismul meu, vă urez succes în orice formă ar apărea revista, de preferință în cea așteptată de toată lumea. Cu aceleași bune gînduri, Ion Maxim </citation> (16) (17) <citation author=”Ion Maxim” loc="Timișoara" data =”10 august 1978”> Dragă domnule Călin, Am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de-a lungul a peste un sfert de veac au, din cînd în cînd, note profunde: dezvăluie un om calm, modest, migălos, atent (inclusiv la data onomastică a destinatarului), surîzător, dispus să compună urări în stil popular, să-și etaleze scepticismul și melancoliile, să se declare „vechi” ori să se amuze improvizînd belferește cronici rimate. în ciuda vetusteții sale, l-am respectat, iar în cîteva privințe l-am luat și de exemplu, căci - cum am mai spus undeva - efortul pentru aflarea amănuntelor
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
într o călătorie diferită: vreau să explorez lumea șamanică”. Atmosfera conferinței oferea șanse depline în acest sens. Noi oameni cunoscuți, din toată lumea, noi experiențe de viață, șamanice ori lumești pur și simplu, noi întrebări și noi motive de insatisfacție și scepticism. O bucurie a venit, mai întâi, de la faptul că, printre participanții la întrunire, autoarea a mai aflat existența unui al doilea român: „Barca pornește pe apele învolburate și facem cunoștință unii cu ceilalți. Robert Forte este un bărbat poate de
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cinci milioane la un miliard de dolari, e prezentat ca un personaj din tabăra binelui, ca și agentul CIA Gust Avrakotos (Philip Seymour Hoffman), care l-a ajutat. Dar motivul pentru care cei doi primesc aprobarea lui Nichols e tocmai scepticismul sănătos cu care (după cum ne asigură filmul) au tratat tot timpul noțiunea de tabără a binelui, precum și pe aceea de război sfînt, asta în timp ce alți simpatizanți americani, de la o somptuoasă anticomunistă de salon (Julia Roberts) pînă la președintele comitetului lui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
pregătirea noastră pentru ultimul trimestru. Însoțitorul nostru a început să spună prin cancelaria profesorilor că el crede că va merge la București la decernarea premiilor însoțindu-l pe colegul meu. Toți profesorii sunt nedumeriți de șansele atribuite colegului și de scepticismul manifestat față de mine... Început de mai 1937. Pe adresa școlii noastre sosește o lapidară telegramă: „De la școala Dvs. a fost premiat elevul M.A. din cl. a VIII-a. Să se prezinte la decernarea premiilor în ziua X”. Același profesor
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Paludismul... Apoi nevroza ! - Atâtea și atâtea cuceriri ale științei moderne...”. Seria de noxe ale civilizației anunță aparent paradoxal progresul, deși, în același timp reprezintă consecințele sale. Se află aici un milenarism abil camuflat, o apocalipsă travestită în progres și un scepticism ironic. Într-una din frazele șarjate ale lui Matei Călinescu din Cinci fețe ale modernității se afirmă că „Încă o dată, progresul este decadență și decadența este pro- gres” . Afirmația rezistă atât timp cât înțelegem în această echivalență un raport dialectic, sau mai
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
lui Caragiale pune sub semnul progresului descoperirea acestor noxe cu ajutorul științei. Numai că știința progresează descoperind dezastrul și falimentul umanității care constituie nu doar simptomul, ci și consecința progresului. Naratorul este un sceptic, dar un sceptic care își ascunde abil scepticismul sub ironie. O altă remarcă care se cere citită prin antifrază este citatul decupat din Schopenhauer pe care Naratorul îl identifică la studentul medicinist. Știința face corp comun cu filo- zofia. „Entuziastul tânăr, între Darwin și Lombroso, găsise vreme să
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
comun cu filo- zofia. „Entuziastul tânăr, între Darwin și Lombroso, găsise vreme să miroasă (s.n.) și puțin Schopenhauer - «spre cer, cătră lumină !»”. Numai că în ciuda decupajului „optimist” și olfactiv, Schopenhauer este unul dintre filozofii care marchează prin filozofia sa un scepticism profund în ce privește natura umană, un pesimism activ care contribuie la profilul gândirii și sensibilității romantice. Iată-l reluat într-o mizascenă ironică care trasează, de fapt, scepticismul scriitorului în ce privește progresul. Se cuvinte ca acest episod să fie recitit în contextul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și olfactiv, Schopenhauer este unul dintre filozofii care marchează prin filozofia sa un scepticism profund în ce privește natura umană, un pesimism activ care contribuie la profilul gândirii și sensibilității romantice. Iată-l reluat într-o mizascenă ironică care trasează, de fapt, scepticismul scriitorului în ce privește progresul. Se cuvinte ca acest episod să fie recitit în contextul tiradelor despre progres ale personajelor sale. Antisemitismul este un fenomen încă latent, difuz în Europa la data când scriitorul își concepe povestirea. Caragiale nu intenționează să ilustreze
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
174/175-189, martir conform tra- diției și sărbătorit la data de 6 mai. Numele provine din greacă de la eleftheria - libertate. Lefter cel lipsit de noroc, „- Ți-ai găsit ! eu și noroc !”, prin excelență sceptic și ar tre- bui să citim scepticismul în acest context ca o doctrină a neîncrederii care se manifestă acut ulterior, a devenit Eleutheriu, cel eliberat de condiția mundană, strălucind deasupra tuturor cu numele adevărat care indică numi- nosul camuflat în profanul unei existențe liniare. Pe de altă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
une attitude de dénigrement généralisé, la critique devient un jeu gra- tuit qui ne produit rien, sauf la subvertion de son propre point de départ. ă...Ă Sans sa contrepartie positive, le dis- cours critique tourne dans le vide. Le scepticisme généralisé et la dérision systématique n’ont que l’apparence de la sagesse ; en détournant l’esprit des Lumières, ils créent un solide obstacle à son action.” „Dacă, bucurându-se de libertatea de exprimare care caracterizează spațiul public democratic, se adoptă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de exprimare care caracterizează spațiul public democratic, se adoptă o atitudine de denigrare generalizată, critica devine un joc gratuit care nu produce nimic în afară de subminarea propriului punct de plecare. (...) Fără con- traponderea sa pozitivă, discursul critic se învârte în gol. Scepticismul generalizat și deriziunea sistematică nu sunt decât aparența unei înțelepciuni ; deturnând spiritul Lumi- nilor, acestea creează un serios obstacol în calea acțiunii lor.” (trad. mea, A.M.) În pierderea spiritului critic în bășcă- lie mai există un fapt esențial și anume
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]