4,646 matches
-
Concluzii" Scopul acestui curs, precum și al celui precedent, este, în mod simultan, metodologic și de conținut. Acțiunea colectivă constituie o problemă obișnuită în viața socială și politică, poate chiar cea mai critică. Din punct de vedere metodologic, este interesant să schițăm structurile formale ale teoriei jocurilor pentru diferitele dileme ale acțiunii colective și să îmbogățim astfel, analiza acestei probleme, dar și să ne aprofundăm înțelegerea cu privire la diferitele mijloace adoptate de către societăți în încercarea lor de a găsi soluții. Unii critici ar
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
-șef adjunct), Florinel Agafiței (consilier editorial), Virgil Panait (secretar de redacție) ș.a. Ulterior componența redacției se schimbă, în casetă figurând o echipă alcătuită din Gheorghe Neagu (redactor-șef), Virgil Panait (redactor-șef adjunct), Magda Ursache (consilier editorial). Articolul intitulat Tendințe schițează în linii mari programul publicației: „Să reușim să fim o grupare literară. Să reușim să ne exprimăm într-un context european. [...] Să reușim să nu pierim sufocați de magma subculturii și a vulgului cultivat în clanuri și caste mânate de
OGLINDA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288511_a_289840]
-
un adevărat creator. De altfel, în intervențiile lui asupra artei actorului (unele găzduite de „Rampa”), el susține dreptul interpretului de a crea. În afara acestor articole, care iau în discuție și chestiuni de teorie a teatrului sau de artă a interpretării, schițează - în „Rampa” sau în „Literatură și artă română” - portrete ale unor oameni de teatru: Ion Brezeanu, Tony Bulandra, I.L. Caragiale, Al. Davila, Aristide Demetriade, Paul Gusty, Grigore Manolescu, Matei Millo, Aristizza Romanescu, Maria Ventura ș.a. Tot în „Literatură și artă
NOTTARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288477_a_289806]
-
fiind compatibilă cu ideologia dominantă. Este adevărat Însă că formulele introductive de justificare ideologică erau adesea de natură a deforma Însuși fondul analizei. Este ușor ca acum să dăm o altă explicație sociologiei românești. Și eu o voi Încerca să schițez o altă explicație, fără a considera necesar să intru În dispută cu cea oferită de carte. Nu numai că o asemenea polemică ar fi profund incorectă, dar voi Încerca să explic și de ce autorii au recurs la anumite scheme explicative
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ca instituție socială În istoria Europei. În acest sens, autorul se referă la conturarea unei noi categorii sociale, distincte, cu nevoi socioeconomice și politice specifice. Localizarea acestui moment este plasat la Începutul secolului al XI-lea, În plin Ev Mediu. Schițând o definiție a sistemului feudal european, W. Rosener ține cont de particularitățile modelului vestic și de specificitățile Estului. Modelul vestic „a crescut din două rădăcini: din organizarea agrară romană, puternic marcată de proprietatea funciară, și din organizarea agrară germanică, ce
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
literatura clasicilor, sunt incluse în sumar și versuri de Sașa Pană: Moarte naturală din volumul Călătorie cu funicularul, în curs de apariție la editura revistei „unu”. Proza este reprezentată de un fragment din romanul Toria de Ticu Răducanu și de schița Păcatul... de L. Valereanu. Informații despre viața literară a momentului se dau în notele lui Cosma Damian (Activitatea artistică-literară la +50ș Celsius. Aspectul estival al Iașului), în însemnările lui Ioasaf Baltazar (Dobrogea literară) și ale lui E.Ar. Zaharia (Arboroasa
PAGINI LITERARE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288616_a_289945]
-
revoluției”, care duce, în orice timp și în orice loc, la aberații monstruoase. La fel, în Confectionner un demi-dieu (1998), unde sunt depliate, cu eficiență dramatică, efectele nefaste („azi, ieri sau mîine”) ale dictaturii, într-un regim totalitar. Cel ce schițează o împotrivire este anihilat în acest distrugător angrenaj care - temă recurentă - oprimă și izgonește iubirea. Dacă „tragedia într-un act” Cântul 35 („România literară”, 1968) era un exercițiu de teatru absurd, în turnură beckettiană, în Comme des cafards sur un
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
mai ales în ultima perioadă de existență a O., când susținerea materială a eforturilor lui Constantin I. Ghidel de către Liga Românilor Liberi a generalului Nicolae Rădescu devine mai vizibilă. „Am pornit la drum în singurătatea apăsătoare a exilului” - arăta directorul, schițând Drumul „Orizonturilor” (36/1950) și insistând asupra faptului că această inițiativă publicistică va continua „oricât de aspre, dure și nemiloase vor fi momentele create în viața exilului”. La rândul lui, în același număr George Uscătescu preciza că periodicul „a abordat
ORIZONTURI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288587_a_289916]
-
o., D. Țepeneag, îl depășește, începând să cultive o modalitate derivată, textualismul), chiar dacă apartenența onirică rămâne depistabilă în scrierile lor. Perfect consecvent rămâne doar Leonid Dimov, unanim recunoscut drept „cel mai oniric” dintre toți. Un bilanț aproximativ al mișcării e schițat de Țepeneag într-un interviu din 1993: „Mișcarea onirică ne poate apărea acum ca o mișcare literară ușor ambiguă. În primul rând, spațiul ei teoretic formează o elipsă, adică are două focare. Apoi, istoria ei a fost retezată, mișcarea a
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
unul atemporal. MIRCEA MARTIN SCRIERI: Mathesis sau Bucuriile simple, București, 1934; Concepte deschise în istoria filosofiei la Descartes, Leibniz și Kant, București, 1936; De Caelo. Încercare în jurul cunoașterii și individului, București, 1937; Viața și filosofia lui René Descartes, București, 1937; Schiță pentru istoria lui „cum e cu putință ceva nou”, București, 1940; Două introduceri și o trecere spre idealism, București, 1943; Jurnal filosofic, București, 1944; Pagini despre sufletul românesc, București, 1944; „Fenomenologia spiritului” de G. W.F. Hegel, istorisită de ..., Paris
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
a anticipat, măcar sub raport tematic, pe unii avangardiști (Geo Bogza ș.a.) și pe unii dintre poeții „dinamitarzi” afirmați în perioada 1945-1948, fără să aibă vigoarea expresivă și energetismul acestora. S-a opinat, pe de altă parte, că ar fi schițat un fel de „proletcultism avant la lettre”, afirmație exagerată și inoportună, deoarece entuziasmul în fața modernității și a tehnicii era la P. autentic, de altfel în spiritul epocii. A dat și un volum de nuvele, Pe vifor (1938), cu piese fără
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
în fond cu adresă ontică. Anxietate virtual dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
un alt volum apărut anterior, în seria publicată de „Europäische Märchengesellschaft”: Gott im Märchen. Pentru specialiștii români, o valoare deosebită are volumul teoretic Legendenforschung. Aufgaben und Ergebnisse (1986). K. formulează aici problemele de bază ale acestui câmp de cercetare, după ce schițează un scurt istoric al legendelor și un istoric al studiilor anterioare, oferind totodată un repertoriu cu numele specialiștilor și cu rezultatul preocupărilor lor. Tot cercetarea legăturii dintre legende (în sensul apusean al cuvântului) și povestirile populare constituie obiectul volumului Der
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
și volumul Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești (1973), în care reia, într-un context mai larg, problemele periodizării și răspândirii geografice a cuvintelor de origine slavă din limba română. O secțiune a cărții este consacrată filologiei slavo-române, schițându-se aici etapele disciplinei, de la Ioan Bogdan până la Emil Petrovici, savanți care au impus cercetările de slavistică românească în spațiul internațional. Tot în sfera lingvisticii se menține culegerea Studii de lingvistică și filologie (1981), dar va îngloba și abordări de
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
sentimente risipite în timp din cauza intersectării lor cu o sumedenie de pretenții materiale, care le alterează idealismul inițial. Arta construcției și a scrierii se perfecționează, M. reușind să controleze cu ingeniozitate substanța narativă: în Pelerinaj la ruinele unei vechi pasiuni (schiță des remarcată de critică), un bărbat primește invitația de a ține o conferință despre relația (oximoronică) dintre arheologie și contemporaneitate, tocmai în orașul de provincie unde, cu ani înainte, iubise o fostă actriță a Teatrului de revistă „Constantin Tănase”. Căutând
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
organizate de International Comparative Literature Association, la alte întâlniri dedicate studiului literaturii și întreprinde călătorii de documentare în Europa (Franța, Anglia, Portugalia, Germania, Elveția, Spania) sau peste ocean, adunându-și impresiile de voiaj în câteva volume care, privite în ansamblu, schițează un itinerar spiritual sui-generis. A debutat cu note de critică literară în „Jurnalul literar” (1939) și a colaborat la „Revista Fundațiilor Regale”, „Lumea”, „Națiunea”, „Dreptatea”, iar după 1960, la „Limba română”, „Contemporanul”, „Steaua”, „Tribuna”, „Cronica”, „România literară” sau la „Diogene
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ținută de lecție. Din unghiul în care se situează autorul în vasta sa sinteză ideologică, se văd foarte clar drumurile care se deschid în fața unor discipline cum sunt critica, literatura comparată sau teoria literaturii. În matricea ideologică pe care o schițează, comparatismul are o pistă de decolare spre un nou ecumenism și pentru depășirea teoretofobiei. Critica se vede impulsionată în efortul de a integra și a sili la cooperare tehnici preluate din cele mai eclectice direcții. Iar teoriile literaturii își descoperă
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
Interesul pentru biografie, pentru anumite personalități care pot deveni obiectul unui reportaj apare și mai bine conturat în Dosarul Ana Pauker, Iosif Chișinevschi și alții... (1991) sau în Treizeci și șase de stâlpi ai lumii (I-III, 1994), unde se schițează interesante figuri de intelectuali și artiști evrei și români care „și-au onorat meseria”, printre ei numărându-se, de exemplu, filologul H. Tiktin, actrița Sevilla Pastor, scriitorul M. Brociner (un „Dreyfus local”, militar și erou în luptele de la Grivița) ș.a.
MIRCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
spre ideea morții. Tot o criză de percepție a realului aduce subiectul din Ciudata navă a lui Einstein: eroul trăiește drama de „a nu avea imagini”, căci pierderea, pentru un timp, a vederii atrage alterarea identității, alienarea. Tendința de a schița un cadru imaginar unitar - satul Colina, ținut real și livresc - prefigurează abordarea romanului. Evocat în romanul Fii binevenit, călătorule!, Colina reprezintă spațiul reveriei și al contemplației, reconstituit prin amintire, dar proiectat și în imaginar. În Ordinul Bunei Speranțe acțiunea, plasată
MOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288199_a_289528]
-
fi adunate în două volume apărute sub titlul A románság (1895-1896). Ca folclorist, M. elaborează o serie de studii despre diferite aspecte și specii ale folclorului literar românesc. Se ocupă în mai multe rânduri de poezia populară, încercând să îi schițeze o imagine de ansamblu ori să prezinte câte o specie (doina, descântecul, poezia obiceiurilor etc.). A realizat un număr însemnat de traduceri din folclorul românesc, adunate în volumele Román népdalok és népballadák (1872), Román közmondások (1882) și Koszorú a román
MOLDOVÁN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288228_a_289557]
-
de la Teologie nu vor deveni traducători profesioniști, ei trebuie să poată studia un text grecesc sau latin în original, să recunoască structuri morfo-sintactice de bază, să cunoască istoria semantică a unor concepte teologice cheie (logos, homoousios, hypostasis) și să poată schița o traducere cu ajutorul dicționarului. Din nefericire, limbile clasice sau cunoașterea artei iconografice sunt tratate cu neglijență, în timp ce muzica bisericească - pentru care talanții individuali nu pot fi înlocuiți nici cu zeci de ore de muncă- ajunge să fie uneori un test
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Capete gnostice (¬9) următoarele: „Credința este o cunoștință adevărată întemeiată pe principii ce nu pot fi demonstrate, ca una ce este temelia lucrurilor mai presus de minte și de rațiune”2. O asemenea premisă de lucru n-ar fi putut schița arhitectura tomistă a lucrării Summa theologica. În al doilea rând, mă gândesc la diferența dintre înțelesul teopoetic al contemplației naturale (physiky the:ria)3 - asumat ca un exercițiu ascetic, precedat de suferințele despătimirii - și orientarea dialectică a filozofiei naturale în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
izolarea individualistă. Cum anume, pe de altă parte, „Viu este Dumnezeu” nu presupune regresia într-o formă autistă de raportare la lume, într-un sens apropiat de nostalgiile teocratice ale islamului contemporan. Propunerea comunitarienilor este o soluție, în genul celei schițate de Alisdair MacIntyre? Trebuie, dimpotrivă, forjat un concept de raționalitate universală, așa cum propune mai degrabă papa Benedict al XVI-lea în alocuțiunea recentă de la Regensburg (2007)? Cum poate oare gândirea politică să scape de ispita universalismului inchizitorial, fără a cădea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Essex (1896-1993) a mai vorbit cu atâta patos, limpezime, curaj și dragoste despre ființa dedublată a omului. Pentru progeniturile lui Adam, păcatul lucrează ca lege (Romani 7, 15-16), iar minciuna ca adevăr. O inedită „teologie a absenței” lui Dumnezeu este schițată de ambii duhovnici, într-o teodicee care răspunde cel puțin în parte neliniștilor omului contemporan. Dacă istoria umanității reface metonimic (pars pro toto) biografia Fiului lui Dumnezeu, atunci misterul abandonului Tatălui pe cruce devine cheia înțelegerii timpului nostru. Deslușind printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
treptat creditul. Subiectul judecăților teologice are același statut ca subiectul unor judecăți de ordin matematic. Diferența dintre teologie și cosmologie nu mai poate fi stabilită; „subiectul Dumnezeu” este ancorat în masa de adevăruri propoziționale tematizate de rațiunea discursivă. Revoluția scotistă schițează deja condițiile de posibilitate ale agnosticismului deist, denunțat de Immanuel Kant în Critica rațiunii pure (1781). Agnosticismul și relativismul epistemologic nu puteau să apară decât într-un context secular modelat de cel puțin doi vectori: (a) intenția de demonstrare a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]