88,416 matches
-
Romulus mai multă vreme. Încă un an de sacrificiu, în care însă brațul meu merge vădit spre bine. Încep, încurajată fiind de Romulus, care tot timpul suferinței m-a îngrijit în mod neînchipuit, după metode naturale, încep iar să cânt, schimbându-mi sistemul de a exersa, cu desăvârșire. Și încet, treptat, tot mai bine-mi merge. Încurajată, încep pregătirile în vederea concertelor, însă tot cu mare precauțiune. Cine ar fi crezut că după încercările acestea grele să urmeze cea mai grea, cea
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
Ibidem, 39.13-20, 119.16, 174.14-16, 245.15-17, 326.19, 352.8-10, 366.15. footnote>. Prin această participare la Transcendent de care am vorbit, sufletul rămâne continuu de neclintit în bine; într-un anume sens, mireasa este perpetuu creată, schimbându-se mereu în mai bine în creșterea sa spre perfecțiune. Nici nu este limitată, nici nu poate fi circumscrisă în creșterea sa spre bine; totuși, starea sa actuală de bunătate, chiar dacă deosebit de mare și de perfectă, reprezintă numai începutul unei
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
pe cenzori era tocmai relevanța artistică. Și atunci? Atunci, nu-mi rămâne decât să-mi imaginez un răspuns: că unii dintre cei care sunt considerați, în mod rizibil, vârfuri ale culturii române, beneficiau din greu de atelele oficialității. S-au schimbat doar denumirile: astăzi nu mai e vorba de Consiliul Culturii și Educației Socialiste, ci de diverse posturi de televiziune și publicații. Oamenii sunt, însă, aceiași. Și cei care decid, și cei ridicați în slăvi.
Laurii ofiliți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10007_a_11332]
-
marca Humanitas, căreia tot mai mult i s-ar potrivi denumirea de Homunculus: vedete în eprubetă". Doina Jela, în schimb, socotește campaniile de marketing binevenite și o elogiază pe aceea inițiată de Polirom în favoarea tinerilor autori, "un desant care să schimbe direcția și peisajul literar". Irina Petraș vorbește despre evenimente și false evenimente literare, evenimente bune și evenimente rele, exemplificând, pentru prima categorie, cu apariția Almanahului literar de la Cluj și cu Istoria lui Alex Ștefănescu, iar pentru a doua cu nedreapta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
și e remunerată cu o monedă de cinci lei. Nevasta, pînă ieri casta, plătește regește lecția nesolicitată titularei și... se apucă la rîndu-i de treabă. În lumea bună însă. Tariful urcă rapid la 5000 de lei. O scrisoare, așadar, poate schimba viața unui personaj. Chiar dacă e mistificată, așa cum se întîmplă cu vestea morții fratelui său brigand către cîrciumarul din În vreme de război. Întrebarea: - Credeai că-am murit, neică? ar putea căpăta răspunsul legitim: - Dacă așa mi s-a comunicat în
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
de punct terminus, bolile și bătrânețea nemaiîngăduidu-le să se ocupe de acest domeniu. Și asta nu e totul. Chiar mai prost decât în domeniul edițiilor stăm la categoria biografiilor marilor scriitori. Edițile critice le poți retipări, de bine de rău, schimbând pe ici, pe colo, câte ceva. Nu se poate spune același lucru despre biografii. Apariția de noi documente și de mărturii neașteptate poate schimba spectaculos perspectiva asupra vieții unui scriitor. Mă rezum la un singur caz, cu atât mai revelant cu
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
domeniul edițiilor stăm la categoria biografiilor marilor scriitori. Edițile critice le poți retipări, de bine de rău, schimbând pe ici, pe colo, câte ceva. Nu se poate spune același lucru despre biografii. Apariția de noi documente și de mărturii neașteptate poate schimba spectaculos perspectiva asupra vieții unui scriitor. Mă rezum la un singur caz, cu atât mai revelant cu cât se referă la Eminescu. Publicarea, în anul 2000, la Editura Polirom, sub titlul ,Dulcea mea doamnă / Eminul meu iubit", a corespondenței dintre
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
un singur caz, cu atât mai revelant cu cât se referă la Eminescu. Publicarea, în anul 2000, la Editura Polirom, sub titlul ,Dulcea mea doamnă / Eminul meu iubit", a corespondenței dintre M. Eminescu și Veronica Micle, îngrijită de Christina Zarifopol-Illias, schimbă radical datele relațiilor dintre cei doi. Din documentele existente pe mesele cercetătorilor, s-a tras concluzia c-ar fi fost vorba de-o iubire doar parțial împărtășită. Ba chiar că Eminescu era oarecum exasperat, vag plictist (de vreme ce nu-i răspundea
Trădarea jurnaliștilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10036_a_11361]
-
că se va irosi și pierde. Personal, nu m-am pierdut. Dar într-un fel m-am pierdut pentru cititorii din România. Nu pentru că eu scriu diferit, fiindcă, de fapt, scriu la fel ca întotdeauna. Dar temele mi s-au schimbat. Asta ridică un zid surprinzător: cititorii din România nu au încrederea să mă citească, e opinia mea, și o bazez pe modul cum scrie despre mine un critic stimat și care mi-e prieten, Alex Ștefănescu. Despre Prins și celelalte
A fi scriitor român și în engleză by Petru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/10035_a_11360]
-
sub titlul Ciubuc Clopotarul, ca să reîmprospătez oarecum serialul intrat de atât timp în rutină, stând de șaisprezece ani și ceva (cu excepția a trei săptămâni din ianuarie 1990, cenzurat de niște confrați revoluționari)... așadar, sub semnul lui Ion Creangă. Titlul îl schimbai cu gândul de a șterge de colb originea marelui nostru, - dacă nu cel mai mare povestitor român... La noi Ardealul a însemnat totdeauna acțiune, viață bine gospodărită și în același timp drag de carte. Os ardelenesc, bunicul David prețuiește știința
Originea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10047_a_11372]
-
ignoră formularea hazlie, reținând fondul poziției sale, la care subscriu (Ionescu, Popescu) sau pe care îl dezavuează (Cațavencu)." (pp. 180-181). În schimb, acesta din urmă, port-drapel și port-parleur al modernității, pledează constant pentru înnoire și din motivul că vrea să schimbe statutul de rezervă cu cel de "titular în echipa politică aflată la guvernare". E un mecanism retoric în doi timpi, pe care îl vedem pus în mișcare și după un secol și mai bine. Cei care dețin puterea proclamă, în
O scrisoare fetiș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10072_a_11397]
-
Invers, cu cât Personajul, cu majusculă, este mai sus decât ceilalți, cu atât detaliile caracterului și firii sale sunt mai vizibile. în timp ce, pe noi, din cauza altitudinii la care se află, Personajul nici nu ne mai percepe. Vorba poetului: "S-a schimbat, boierul, nu e cum îl știi..." Asta vroiam să spun: există întotdeauna un risc al celebrității. Acest risc este de a fi văzut și cercetat în toate amănuntele, de a-ți fi pipăite toate însușirile, ca și cusururile. Iar dacă
Fel de fel by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10074_a_11399]
-
spus la aniversarea cu numărul 50 sau 60, și cred și acum lucrul acesta, dar precum la un copac, în același tipar, pe același trunchi, se adaugă, an de an, inele noi, - acestea îl fac mai bogat, deși nu-l schimbă în esență. O structură etică bine definită, un caracter ferm, dar nu rigid, o fire echilibrată, capabilă de introspecție adâncă, dar și de relații cordiale, de punți trainice cu ceilalți, un temperament sobru, dar nu uscat, care refuză sentimentalismul, dar
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
Tare-aș fi curios ce-a crescut în urma campaniilor anticulturale din "Scânteia" d-lui C. Stănescu. Am scris împreună cu Vladimir Tismăneanu patru cărți și ne pregătim s-o scriem pe-a cincea. Nu ne-am imaginat nici o clipă că vom schimba cu ele lumea - fie ea și lumea în care prea mulți din coconii comunismului ajung iarăși să vorbească cu voci în-groșate. Din acest punct de vedere, te pomenești c-om fi un fel de "Don Quijote" și "Sancho Panza" în lupta
Lauda calomnioasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10066_a_11391]
-
vrea. (France Preseren) Bătrânul privi pe geam, zicîndu-și: Va să zică așa. Mers la cumpărături. Îngrijit grădina. Dormit. Trezit. Pe vremuri eram curios să văd cum e lumea, credeam că undeva mă așteaptă ceva întru totul diferit; voiam să realizez ceva, să schimb lucrurile, să transform lumea într-un loc mai bun. Pe urmă am intrat în ritmul mecanic al muncii, gândind doar la ce voi face imediat, la oboseală, foame și sete, la supărări și micile succese. Iar acum, eliberat de acest
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
amestecînd ceva natural și ceva metalic, ceva apropiat-liniștitor și altceva maiestuos-distant, plăcerea contradictorie a unei monotonii ce se înfățișează ca spectacol. Cîntecele "în violet minor", mărci ale unui simbolism ca la carte, însoțesc o lume acvatică, bocind imperial, care-și schimbă cromatica după toanele unor iriși deschiși la culoare, ape-ape cînd plîng. O feerie cu peisaj este Priveliște, una nu tocmai reușită, compusă în același registru, al decăderii regretate domol, fiindcă și ea înțeapă discret, atît cît te poate amenința, mai
Prin anticariate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10083_a_11408]
-
vulpea, din cauza vicleniei ei, să fie aleasă spre a-l personifica chiar pe diavol. Să nu ne facem iluzia că cititorului contemporan cuvintele Fiziologului îi vor provoca un ecou afectiv asemănător celui pe care îl trăiau medievalii. Paradigma s-a schimbat, și o dată cu ea și pragul nostru de receptivitate livrescă. Cu alte cuvinte, ne aflăm în față unei cărți destinate uzului cărturăresc al cititorilor culți. Fără umoarea sobră a unei priviri cultivate, cartea ar semăna cu o antologie de amănunte exotice
Un bestiar fără bestii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10076_a_11401]
-
încă o dovadă că, la noi, tot ce e rău, funcționează excelent, în timp ce tot ce e bine funcționează din ce în ce mai rău. ZICERI TELEVIZATE, de Haralampy comentate Adrian Iorgulescu, ministrul Culturii: "La un moment dat, după absorbția lui Stolojan, PD își va schimba și denumirea." Haralampy: Mă scuzați, dom' ministru: trezin-- du-vă dimineața v-ați revenit cât de cât? Dacă nu, măcar o vreme renunțați la a audia propriile dumneavoastră compoziții muzicale... Cristian Boureanu: "Cred că demisia domnului Călin Popescu Tăriceanu ar
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
anterioară (Circe, sirenele, Calipso, reîntoarcerea în Itaca), dar într-o variantă răsturnată, care include întreaga scală a degradării pînă la dispariție, de la derizoriu la atrocitatea extremă. Aventura mitică nu mai poate fi repetată, întrucît circumstanțele și eroul însuși s-au schimbat. Timpurile eroice se sfîrșiseră, credința în zei se clătina, iar lumea veche, scăpată de sub controlul divinității, supusă altor stăpîni, își pierdea coerența și consistența, se pervertea. Vechiul ritual al sacrificiului cu semnificații sacre se transforma în practica gratuită și cotidiană
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
aș ajunge la concluzia înmărmuritoare că Liviu Turcu se află - și noi n-am băgat de seamă! - în avangarda bătăliei pentru înfrângerea Securității. Mă număr între cei care cred că există un Drum al Damascului. Cred că oamenii se pot schimba radical. Nu împărtășesc ideea că o dată ștampilat cu o ideologie, cu o meteahnă, cu o ereditate nu poți scăpa de ele. Cum au trecut abia câteva luni de când același domn Liviu Turcu lansa nemernicia unui pact financiar între H.-R
Partituri și roluri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10094_a_11419]
-
în cameră/ peste pat peste covor începe să desfacă patul ridică hainele de pe jos/ le așază pe scaun ele se prind de venele mele/ și eu pot și fără vene/ și aerul prinde crusta ochilor ei și ochii ei își schimbă culoarea/ după culorile cerului/ și eu merg pe sub venele mele prin cameră prin vocea ei/ și camera se lungește în partea în care înaintez/ ca și cum ar fi cerul" (Cu agrafa cu care ea își prindea părul...); "el ține în mâini
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
maladivă a unor enunțuri, discursul sacadat, discontinuu reprezintă simptome ale bolii protagonistului, iar nu disfuncții ale poeziei, semne de invaliditate estetică. De vină ar fi protagonistul, nu autorul. Explicația merge numai până la un punct. La un moment dat, perspectiva se schimbă și mama ocupă prim-planul narativ, vorbind pe un ton rațional despre ciudățeniile fiului. Discursul, într-adevăr, se modifică. Dar poezia tot nu apare. Și aceasta fiindcă nu doar rochia albastră pe care o îmbracă "eroul" devine tot mai strâmtă
O rochie strâmtă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10100_a_11425]
-
lipsei de afectivitate, cu nopțile de dragoste transformate în plicticoase obligații conjugale, femeile Adrianei Bittel au puterea să se contemple cu autoironie să își râdă de ele însele și de societatea în care trăiesc și chiar să încerce să își schimbe destinul, atunci când acest lucru mai este încă posibil. Toată literatura Adrianei Bittel se află la limita dintre râs și plâns. Cea mai mică deviere într-o parte sau alta ar putea transforma textele sale în melodrame greu de suportat sau
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
Ťîngerť, ŤDumnezeuť, Ťmoarteť, Ťlibertateť, Ťdreptateť, cuvinte care sugerau mizeria, apăsarea ș.a.m.d. Se introdusese obiceiul ca autorii care, acceptau, pentru a le apărea volumele, anumite modificări, să revină asupra lor atunci cînd dădeau autografe adăugînd Ťcu mînať ceea ce fusese schimbat la cenzură... Criteriile cenzurii nu mai erau acum foarte clare - cum nu mai erau foarte clare nici ideile celor aflați la putere. Aceștia se declarau comuniști, dar susțineau o ideologie naționalistă". Producțiile înaintașilor, frecvent incomode, nu puteau fi înlăturate pur
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
minte, în virtutea unui reflex cvasi-pavlovian, este un cântec al lui Bob Dylan, pe care cei care au trăit ultimii ani ai comunismului este imposibil să îl fi uitat: The Times they are changin'. Este incredibil cât de mult s-a schimbat lumea din 1980 până la intrarea în anul 2001. În anul 1980, Uniunea Sovietică era condusă de Leonid Brejnev, România de Nicolae Ceaușescu, al cărui regim dădea primele semne de intrare în absurd, în Polonia era pe cale să fie introdusă Legea
Sfârșit de mileniu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10095_a_11420]