1,872 matches
-
greșit pe ale altora.” (B. Spinoza) „Nimeni n-ar mai vorbi atât de mult În societate dacă și-ar da seama cât de des Îi Înțelege greșit pe alții.” (J.W. Goethe) Cel care te lingușește ți se pare că sclipește. (Din orgoliul de a considera că cel care ne laudă nu este un oarecare, suntem tentați să-l privim ca pe un om de mare valoare.) „Lingușitorul trăiește pe socoteala celui care-l ascultă.” (La Fontaine) Nu e frumos ce
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
Răbufnirile acestea supranaturale se succedau o dată la două-trei nopți, iar a doua zi după eram cu fizicul la pământ: groaznic de răgușită, nu înțelegeam nici eu ce spun, febră musculară peste tot, dureri de încheieturi... Pe de altă parte, îmi sclipeau ochii de atâta satisfacție. O remarcau și colegele. Nu mai puteau de invidie, dar, fiind vorba de așa ceva, lăsau deoparte sentimentele personale și, cu speranța declarată că un exemplar din specia lui va ajunge vreodată și în patul lor, mă
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
înălțat de un geniu, dar el a venit din Italia și se numește Primaticcio; un Făt-Frumos și-a adăpostit într-adevăr dragostele aici, dar era rege și se numea Francisc I. Însemnul său, salamandra, își scuipă aici flăcările, pretutindeni. Ea sclipește în mii de exemplare pe bolți, puzderie de văpăi ca stelele pe cer. Susține capitelurile cu coroana sa arzătoare, colorează vitraliile cu focurile sale, șerpuiește pe scările secrete și pare că mistuie cu privirile ei dogoritoare triplele semiluni ale unei
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cele mai slabe adieri de vînt, părea o pasăre uriașă, gata să-și ia zborul. (p. 220) În curînd, trăsura ajunse în plin cîmp. Să fi fost ora nouă. Era una din acele dimineți aspre de iarnă, cînd toată natura sclipește dur și tăios ca un bloc de cristal. Pomii plini de chiciură parcă au transpirat broboane de gheață; pămîntul răsună sub picioare; aerul uscat poartă pînă departe cel mai mic zgomot, cerul albastru scînteiază ca o oglindă, iar soarele, rece
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
o vijelie; se prăbuși și îmbrățișă grădina cu un zgomot asurzitor. Văile clocotiră și toți câinii de prin împrejurimi începură să latre. După aceea se făcu tăcere. Se luminase de tot și printre șirul de sălcii se vedeau chiar cum sclipesc câteva raze roșii de soare. Câtva timp, cei doi rămăseseră încremeniți, uitându-se la salcâmul doborât, neștiind parcă ce mai aveau de făcut. Duțulache ieșise din gaura lui făcută sub șira de paie și se uita peste grădină, parcă nedumerit
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total acordat pentru lucrare. SUBIECTUL I (30 de puncte) 1. câte 1 punct pentru numirea fiecărui sinonim potrivit pentru sensul din text al cu vintelor date (de exemplu: licărește - sclipește; singur - solitar) 2. explicarea rolului cratimei în secvența indicată (de exemplu: marchează căderea unei vocale; marchează rostirea legată a două cuvinte) 3. construirea oricărui enunț în care se folosește corect o locuțiune/expresie cu sub stantivul indicat 4. câte 2
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și mijloacele artistice încercare de comentare 1 p. - respectarea precizării privind numărul de cuvinte În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 600 de cuvinte și să dezvolte subiectul propus. SUGESTII DE REZOLVARE Modelul 1 1. sinonime: licărește - sclipește, luminează; singur - solitar, însingurat 2. În secvența reprodusă, cratima îndeplinește un dublu rol. La nivel fonetic, are rolul de a marca rostirea legată a celor două cuvinte și elidarea sunetului „î“. La nivel stilistic, are rolul de a menține măsura
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Era o apă de cleștar și de stele- Peștii aurii, pâlpâind ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele [...] Pe-atunci te-nvățam, țara mea, te-învățam Cu copaci și cu cer, cu pălmaș și cu vită, Cu luna lividă sclipind în spărtura de geam Și cu gura uscată de foame ca piatra trăsnită.” (Începutul) Trăirea intimă, aurorală a naturii coincide la Labiș cu „învățarea” țării. Labiș lasă impresia unui romantic plin de ardoare, cultivând titanismul și adoptând ca simboluri ale
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
măsura luminozitatea aparentă și calcula distanța trenului până la tine. Hubble a făcut exact același lucru cu cefeidele. Majoritatea stelelor pe care le observase se aflau la distanțe de zeci, sute sau mii de ani-lumină. Dar când a descoperit o cefeidă sclipind în unul dintre acei nori spirali - nebuloasa Andromeda, după cum a fost numită atunci - i-a măsurat intensitatea luminoasă și a calculat că nebuloasa se afla la un milion de ani-lumină distanță, dincolo de marginile galaxiei noastre. Andromeda nu era un nor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
Einstein nu admiteau un univers static, neschimbabil. Îi hărăzeau, în schimb, alte destine, în funcție de cantitatea de substanță din cosmos. În cazul unui univers ușor, balonul dimensiunii spațiu-timp se poate extinde la infinit, devenind tot mai mare. Stelele și galaxiile ar sclipi din ce în ce mai slab, pierzându-se una câte una în depărtare. Universul ar deveni tot mai rece și ar suferi o moarte termică. În schimb, în cazul în care există destulă substanță - galaxii, roiuri galactice și ipotetica materie interstelară deocamdată nedetectată -, impulsul
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
asigurat succesul poeziilor ("lui Eminescu, care a dus o viață de pîrlit, îi plouă onorurile, elogiurile și busturile" Moftul român, 1893) pe care le parodia într-o manieră amintitoare de Rică Venturiano cu care, după cum vom vedea se identifică: "Oriunde-acum sclipești În depărtări albastre. Tu nu ești unde ești, Pierdută printre astre." Din păcate, aceste exerciții de școlar repetent nu arată doar inadecvarea la lirism! Dacă N. Iorga a fost un resentimentar incurabil, faptul se datorează și unor experiențe ce i-
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
ce ascunde nu numai reflecție personală sau sentimentală, dar și considerațiunile acestuia despre misterul transcendental. Produsul cel mai tangibil al acestei reflecții interioare sunt neobișnuitele imagini ale poemelor deliberat "inventive" (=ermetice)32: Iată un exemplu edificator: "Seceri dintre secete-au sclipit! / Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, / Anulare unor albe timpuri, / Sub argintii muntelui orbit" ("Secol")33. Problemă fundamentală, cu care se confruntă creatorul unei poezii "de experiență și transfigurare"34, esența efortului intelectual 35, este cum să transpună realitatea dinamică
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
i se abandona scufundându-se, cu voluptate, într-un dor fără de sațiu. Mereu. Astăzi, Profesorul s-a cuibărit cuminte, asemeni Poetului în vis, pe șoldul ei scăldat de respirația ritmică a Mării Negre ("totuși valul nu se taie/cercuind apa bălaie"), sclipind cețos, dar trainic, ca în poveste, în amintirea noastră". 10 iunie 2011 O prietenă din Canada a fiicei mele, cunoscută în Finlanda grație programului de schimb universitar european Erasmus, vizitează, pentru prima oară, România. E un bun prilej pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Faulques o văzuse oprindu-se, ușor adusă de spate, privind jur-Împrejur cu prudența unui vânător În apropierea prăzii, chiar Înainte de a se Întoarce spre el, zâmbind cu o gingășie feroce, ușor distrată și parcă absentă, cu nările dilatate și ochii sclipind, gata să plângă adrenalină. Musafirul a luat paharul de pe masă și, ținându-l ridicat o clipă, l-a pus iar În locul unde stătuse, fără să guste. — Păi, eu Îmi aduc aminte foarte bine când mi-ai făcut poza. Deși fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ar privi. - Așa ai crezut În ultimii treizeci de ani? - Nu chiar. Am Încetat să cred cu mult Înainte. - De aceea nu te-ai mai Întors la peneluri? - N-a fost atât de repede. Nici atât de simplu. Jăraticul țigării a sclipit iar printre umbre. Ce legătură avea războiul cu asta? a Întrebat Markovic. Erau moduri mai liniștite În care puteai practica fotografia ori pictura. Faulques a răspuns simplu. Era vorba despre o călătorie, a spus. În copilărie petrecuse multă vreme În fața
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
când s-a oprit lângă ceata de războinici ce așteptau să intre În luptă, la care Faulques lucrase toată ziua anterioară. Lumina soarelui, care Începea să scapete și strălucea În fereastră, dădea Întregii scene o lumină extraordinară, făcând armurile să sclipească de parcă ar fi fost din metal adevărat; deși totul se datora efectului pictural al liniilor fine de alb de titan pe cenușiu neutru și repetiției, În tușe delicate ceva mai luminoase, tonurilor care Înconjurau metalul lucios. - Se spune că Înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
avem nici un alt chip pe care să-l oferim lumii decât pe acela al Bisericii. Tocmai acest chip trebuie să-l iubim căci, lăsând la o parte prețuirea pe care i-au arătat-o înțelepții și stăpânii, în acest chip sclipește ceva din umilința lui Dumnezeu. Cât despre noi, nu suntem cei mai în măsură să judecăm slăbiciunile și infidelitățile Bisericii: noi iubim chipul său sărman pentru că Dumnezeu, în milostivirea și gingășia sa, îl iubește, așa după cum îl iubește și pe
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
altă piele, plină de toate parfumurile pe care le poartă noua sa limbă de expresie, care de acum nu mai e nici cu totul aceeași, nici cu totul o alta... Rezultă o franceză alintată cu exotism, un mozaic în care sclipesc împrumuturi din arabă, slavă, limbile africane sau caraibeene, romani etc., un fel de turn Babel trepidînd de inventivitate lexicală și poetică, o limbă metisată, modulabilă potrivit identităților căutate. 3. Răbdarea persană și piatra de încercare franceză Născut în Afganistan în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
scriitură. Rămîn doar, ici și colo, perlele baroce ale cuvîntului. Shenzhen, un megapol de citate, cu parcurile sale oglinzi ale tuturor monumentelor, ale tuturor habitatelor, ale tuturor peisajelor lumii. O enciclopedie a copiei. O rază mare de soare făcea să sclipească acele vîrfuri himalayene, încingîndu-le cu o lumină caldă și arămie. În vreme ce de-a lungul bulevardului Binhai fațadele răsăreau într-o lungă frescă de scîntei multicolore. Îndepărtarea relativă a cerului și a mării conferea orașului un amestec de forță supranaturală și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o trâmbă învăluită! Vântul stătuse, ploaia-ncetase, O raz-a lunei se arătase, Cea cât o mince stârcită mică O bleaznă mare-n sus se rădică, P-obraz lăsate cărunte plete Cu șerpi i-atîrnă încovoiete, Neagră la față din ochi sclipește, Nu se aude ce mormăiește. În Ielele substanța e burlescul satanic, descrierea breugheliană a ielelor într-o scenă de sabat: Una e chioară Gheboasă, mică; C-un ochi de cioară, Cea mai snovoasă Alta spetită, E ofticoasă; Mult obosită; Și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Nopțile satului meu vor fi fermecate: / Între pădurile seculare / Cerul va coborî înstelat peste uliți; / Vor străluci luceferi electrici / Trimițând mănunchiuri de suliți / Luminoase, prin geamuri / [...] / Prin toate casele / Va intra Lenin / Zâmbind către oameni cu inima plină; / Satul / Va sclipi de atâta lumină, / Și nopțile lui / Vor fi fermecate.” Momentele de respiro ale patosului angajării - puține - aduc promisiunea unei lirici vitaliste, în acord cu marile ritmuri universale: „În mine vuia strigăt lung de cascadă - / Inimă curată în veci și nomadă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
grele. O, nu mai da răgaz tovarășe, poate luptător celor ce-mpiedică să prindem și să-ntindem hora Unește cântecul tău cu-al tuturora! Către soare rotește hora noastră! Către o lume Îngemănată cu-nsoritul vremii rugă O mare stea sclipește În răsărit, să ne Îndrume visările spre faptă și foamea spre belșug”. (Marcel BRESLAȘU. - Punctaj pentru un poem. În: Scânteia, nr. 1420, 8 mai, 1949) * „Ce larg e cântecul, ce larg răsună! Din fiecare colț al țării se adună Și
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din ce în ce mai sus la orizont, sfîrși prin a se desprinde din bolta azurie, strălucind în fața corabiei noastre ca un uriaș bulgăre de zăpadă tocmai atunci rostogolit de pe munți. După ce străluci astfel o clipă, se scufundă încet, apoi se ridică din nou, sclipind în tăcere. Nu părea să fie o balenă, dar Daggoo se întreba totuși: „ Ă N-o fi Moby Dick?“. Fantoma se scufundă iarăși, dar cînd apăru din nou, negrul scoase un strigăt ascuțit ca un stilet, ce-i făcu să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
celelalte, nou-nouțe, evident scumpe, cămașă în dungi bej, cu butonii manșetelor, vizibili cred, și de pe Vîrful cu Dor, pantaloni ou de rață, cu dungă lamă de brici, pe umeri, lejer, ca să fie, o geacă-buret, tot ou de rață, pantofii, castană, sclipind din toți solzii lor șerpești, ce mai apariție trăsnet. Zic. Ăsta e Mircea Crișan. Și trec strada: Sînteți domnul Crișan, nu-i așa? Nu, domnule, îmi răspunde insul și, după doi-trei pași: Vă referiți la Mircea Crișan, nu? Da, zic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fac deliciul condeierilor de toată mîna. Dacă reușești să te sustragi măcar și pentru o clipă acestei infestări programate, lumea, chiar și lumea noastră ți se pare întrucîtva respirabilă. În Gara de Nord, totul e pus la punct, în locul tarabelor sordide, localurile sclipesc elegant și prosper. E o plăcere să intri și să comanzi, pînă la trenul spre Sinaia, un arhisofisticat sandwich. Sinaia? Păi, ajuns în Sinaia, după ce-ți lași geanta la... "creație" (acolo, la "creație", la Cumpătu, cereai, de-o viață
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]