1,949 matches
-
puțin 15 ocazii de unu la unu și asta spune mult. În repriza a doua, am fost la un pas să scăpăm jocul din mână, dar s-a ridicat Monica Amoagdei și a dus jocul foarte bine. Asta înseamnă o sclipire a unei jucătoare. E bine că am câștigat meciul ăsta în fața primei echipe din top, o formație cu jucătoare versate care, chiar dacă nu au talie, au știința handbalului și te toacă până-Ți dau gol.” Întrebat ce anume a decis
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
un animal și mai rar formele de relief, care necesită poate o mai adâncă Înțelegere; nivelul negentropiei lor e mai puțin evident decât cel al vieții. Orice formă de viață, cea mai umilă plantă ori animal, păpădia ori albăstrița ori sclipirea metalică și multicoloră a gușterului din iarbă, nu sunt altceva decât negentropia acumulată de ele, În raport cu entropia mediului golaș. Își poate imagina cineva muntele altfel decât acoperit de păduri? Dar, nu numai lumea vie, dar și cea pe care noi
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mereu, din firească dragoste părintească, de împlinirea dorințelor și cultivarea stăruitoare a preocupărilor sale. Părinții îl alintau cu numele de Jurjac. Dar iată câteva rânduri reproduse de un comentator străin, și nu de un compatriot, Bernard Gavoty, care a remarcat sclipirea confesiunii, demnă de admirație, consemnând-o: „Eram (...) un copil silitor și destul de conștient. La patru ani știam să citesc, să scriu, să adun și să scad. Nu era meritul meu, căci îmi plăcea învățătura și aveam groază de aproape toate
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Nu fiindcă ar fi devenit și mai sinistru. Colonelul Clăpocea era la fel de sinistru ca înainte. Își înjura trupa, își bătea nevasta, se îmbăta ca porcul, se bășea în front, scria delațiuni despre superiori la comandament, însă de la un timp avea sclipiri de geniu. Dacă într-o discuție se amintea de Balzac, Clăpocea ridica privirea lui de bou patentat în tavan și, la repezeală, fără să arate că-și muncește cumva memoria sau că ar avea și momente de îndoială, înșira opt-zece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
din cerul Înstelat. La doar cîțiva metri distanță, lumina oarbă a unui stîlp nu mai avea putere să atenueze Întunericul. Fața omului nu se distingea printre umbre; n-am putut vedea decît ceea ce părea să fie scînteierea ochilor săi și sclipirea celor patru dinți din față. Nu pot Încă să-mi dau seama dacă ceea ce m-a pregătit pentru revelație a fost atmosfera sau personalitatea acelui om, dar știu că am mai auzit aceleași argumente de mai multe ori, de la mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vie qui est tellement ridicule! „Mușuroiul de termite“ este o realitate, mai ales acum și mai ales la noi... Cum de îndrăzniți dar, tovarăși, să-i spuneți pe nume?! Ne este teamă să sclipim prea tare, căci aici, la noi, sclipirea înseamnă moarte! Lipsa aceasta de sclipire a timpurilor noastre are însă și partea ei bună - autenticitatea. Căci nimic nu e mai fals pe lume decât anumite sclipiri care-ți iau ochii. Poate că unul din puținele merite ale regimului actual
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de termite“ este o realitate, mai ales acum și mai ales la noi... Cum de îndrăzniți dar, tovarăși, să-i spuneți pe nume?! Ne este teamă să sclipim prea tare, căci aici, la noi, sclipirea înseamnă moarte! Lipsa aceasta de sclipire a timpurilor noastre are însă și partea ei bună - autenticitatea. Căci nimic nu e mai fals pe lume decât anumite sclipiri care-ți iau ochii. Poate că unul din puținele merite ale regimului actual este acela de a fi smuls
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe nume?! Ne este teamă să sclipim prea tare, căci aici, la noi, sclipirea înseamnă moarte! Lipsa aceasta de sclipire a timpurilor noastre are însă și partea ei bună - autenticitatea. Căci nimic nu e mai fals pe lume decât anumite sclipiri care-ți iau ochii. Poate că unul din puținele merite ale regimului actual este acela de a fi smuls vestmântul onorabilității de pe vițelul de aur. și acum, fără doar și poate, avem cu toții nevoie de bani. Dar nu-i mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a fost pentru mine totdeauna un simbol de forță și de sănătate. Într-o zi m-am întâlnit cu Mihai și, când m-a întrebat ce mai fac, i-am răspuns că scriu poezii. I-am văzut în ochi o sclipire de ostilitate... — Lumea piere, iar dumneata scrii poezii! Eu picam din cer... Ce lume? Întreaga lume a lui! În primul rând, izbucnise un scandal Noica. Dar să presupunem că asta nu mă privea pe mine... Totodată, se pregătea o nouă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lăcătuși în fabrică, și cărora li se spunea, disprețuitor, mătăsari. Să admiri într-o dictatură umorul acesta prompt, aproape fără lacună, înseamnă însă să-i aureolezi și derapajele. Acolo unde umorul se naște din lipsa de perspectivă și-și extrage sclipirile de spirit din deznădejde, granițele dintre amuzament și înjosire se șterg. Umorul are nevoie de poante, și acestea sclipesc doar pentru că sunt nemiloase. Sclipesc verbal. Existau unii dotați cu replică promptă care produceau câte un banc la orice ocazie, dispunând
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
limba românească Se-adună-n imnu-n care îl slăvim.“ („Partidului“, Luceafărul, 15 august 1987) „Demn patriot în spirit, în fapte și-n visare, cutezătoare minte și eminent savant, suflet în pieptul țării purtând în suflet țara, și dându i azi în lume sclipiri de diamant. Muncind, gândind, visând pentru partid și țară, Cu inima bătându-i adânc pentru popor, alături de Eroul ce-i este țării-n frunte, gândindu-i împreună un falnic viitor.“ („Flori de aleasă cinstire“, Femeia, ianuarie 1988) RUSU M.N. „Numai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pentru alegeri“, Orizont, 7 martie 1975) MUȘAT Virginia „De veghe stă zborul în jurul poetului. Pe năframa tricoloră când scrie partid - Oglinda cerului coboară-n cuvinte, Grădini suspendate în noi se deschid.“ („Pe năframa tricoloră“, Contemporanul, 27 decembrie 1974) NANIA Viorica „Sclipiri adânci la guri de rai; o sevă Se-adună-n zare ca o stea ce crește. Sărbătorind femeia luminată, Întreaga țară spiritu-i cinstește.“ („Sărbătoare“ - despre Elena Ceaușescu, Săptămîna, 5 ianuarie 1979) „Sclipiri aduci la guri de rai; o sevă se adună-n
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
deschid.“ („Pe năframa tricoloră“, Contemporanul, 27 decembrie 1974) NANIA Viorica „Sclipiri adânci la guri de rai; o sevă Se-adună-n zare ca o stea ce crește. Sărbătorind femeia luminată, Întreaga țară spiritu-i cinstește.“ („Sărbătoare“ - despre Elena Ceaușescu, Săptămîna, 5 ianuarie 1979) „Sclipiri aduci la guri de rai; o sevă se adună-n zare ca o stea ce crește. Sărbătorind Femeia luminată, întreaga țară spiritu-i cinstește!“ („Omagiu“, Scînteia, 6 ianuarie 1984) NEAGOE Otilian „Adevăratele sensuri ale culturii socialiste sunt legate indisolubil de concepția
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
se află în nevinovatele capricii acceptate de părinți sub explicația: ce vrei, minte de copil, în poznele aparent inofensive (unele chiar încurajate pentru că ele fac deliciul celor din jur), în minciunele istețe care sunt percepute ca semne de deșteptăciune sau sclipiri geniale, ajungându-se treptat la obrăznicia și nerușinarea cu care sunt respinse observațiile sau reproșurile părinților, toate contribuind la transformarea odorului într-un mic tiran. Aproape fără să-și dea seama (orbiți de dragostea fără limite), părinții ajung în situația
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
sărace și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație - făuritori de personalități - construiesc
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
dascăl. Deși era o zi mohorâtă de iarnă, cu ceață lăptoasă persistentă, în momentul ieșirii din sala de clasă, din acel sanctuar al învățării active și creative, am avut impresia că lumina din încăpere devenise mai puternică, amplificată fiind de sclipirile irizante din ochii copiilor, iar la căldura dată de corpurile de încălzire se adăugase cea emanată de inimile fierbinți ale învățăceilor. În timp ce parcurgeau drumul spre ieșirea din sala de clasă, la un semn al învățătorului, inobservabil pentru noi, copiii ne-
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
profund și zise: Eu sunt mulțumit, sunt captivat de ea. Bețișoarele parfumate care ardeau într-o cameră împrăștiau o mireasmă plăcută în toată casa. Fumul lor blând nu irita ochii și semăna cu unduirea unor petale în bătaia vâtului cu sclipiri purpurii. Privindu-le cum se întrec în arderea lor, Julia făcu repede o comparație: la vremea tinereții suntem asemenea acestor bețișoare, apoi ne uscăm, ne transformăm în schelete uscate lipsite de mireasmă. Sau suntem ca florile care înfloresc, apoi se
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ești în lume.” Râma de bronz, ,,(...) ale cărei împletituri și reliefuri palpita și aruncă raze scurte.” reflectă imaginile, iar nu suprafață lucioasa și opaca. Personificata, acceptă prezența lui Antipa, stabilind o comunicare bizară : ,, (...) oglindă îl primește, adâncul ei fumuriu, rare sclipiri, greu și nestatornic că mercurul”. Imaginea surprinsă este deformata, iar legile fizice - abolite în favoarea unei imaginații debordante care înlocuiește materia cu esență ei sublimata și spiritualizata: ‚, Capul lui Antipa răsucindu-se brusc, împotriva așezării sale, parcă ar privi acum printre
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și venea la biblioteca Facultății de Fizică după cursuri de fizică teoretică. Celelalte semne mi le fac inginerii Lupu, Luchian și Brăduț, colegi de birou cu Petre Graur. O frîntură de secundă, cît privesc următoarea cursă rapidă, îmi atrage atenția sclipirea unor ochi: într-un scaun, lîngă fereastră, o văd pe doamna Tamara; se uită la mine și, cînd ochii noștri se întîlnesc, surîde, mușcîndu-și buzele pe rînd, apoi își pleacă privirea în revista pe care, desigur, o are pe brațe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nia stau în noul block, mi-am luat și eu o cămăruță la etajul al II-lea; o fereastră largă, mare cât tot peretele, dă spre stradă; văd acoperișurile ca niște spinări de bibilici și marea sidefie și albastră cu sclipire de smalț. Prima persoană pe care am văzut-o a fost Irène. O Irène dezamăgită, nemulțumită, plină de amintirea Mangaliei de altădată, plângându se de o anumită promiscuitate care domnește în societatea ei, chiar și de Mircea, de talentul de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
o văd. De la d-na Lemonide am venit sus; am luat masa la 8 fără un sfert și cum stam izolată, m’a chemat la masa lor M. Rosetti. Am stat cu ei până la 11, când dându-se avertismentul - trei sclipiri - că se va închide lumina peste o jumătate de oră, m’am urcat în camera mea, după ce, două ore, Bob Neg[ulescu] a fost amuzant, briliant. A venit și Suchi, cu inteligența lui vie mult scăzută, dar extem de drăguț
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
deschid ochii, pe jumătate trează, și aud cai care nechează și aleargă în spatele tufișurilor. Mă întreb de unde au apărut, parcă nu i-am văzut în timpul zilei, apoi îi văd, în frunte cu unul alb, impunător, traversând un pârâu argintiu în sclipirea soarelui. Trec aproape de mine într-o ploaie de picături și după o vreme nu mai știu nimic și adorm. Deschid ochii când soarele arde aproape deasupra casei, sunt singură în fața focului stins, până și hamacele celelalte au dispărut. Găsesc sticla
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
mai important, Guillermo și familia lui știu că voi pleca a doua zi. Rămâne să mă gândesc ce voi face, îmi iau la revedere de la toată lumea, de data asta la plecare surprind fața contrariată a lui Don Julio, apoi o sclipire ciudată în ochii Eliei, decid să analizez lucrurile mai târziu, dacă va fi cazul și plec spre malul râului să fac autostopul la vreo canoe în trecere, care să mă ducă până la casa lui Guillermo. Rămân pe mal contemplând râul
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
încurcat eu cu mâna mea, proprie și personală. Îi spun că mă duc să rezolv problema și mă îndrept spre casă să iau banii de la Elia ca să-i dau lui Don Julio. Intru, dau de Elia privindu-mă cu aceeași sclipire ciudată, o rog să-mi înnapoieze banii de ceremonie ca să îi dau direct lui Don Julio și îmi cer scuze pentru confuzia provocată. Elia, în mod clar, vrea să păstreze banii. Dă din colț în colț, într-un final urcă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
acasă la ea. O întreb dacă ține minte că eu plec astăzi și cum îmi pot recupera geaca dar ea îmi zâmbește larg din nou. Renunț la idee, îl îmbrățișez pe Guillermo și privesc din nou siluetele din ce în ce mai mici în sclipirea râului. Turistului îi stă bine cu turismul Îmi iau micul dejun în restaurantul prietenos al Anei și reflectez la pașii următori. În curând va sosi o prietenă de-a mea irlandeză în Rio de Janeiro (știe că sunt în călătorii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]