4,125 matches
-
precum niște „benzi desenate” (Michel Tournier), așa cum putem descoperi „benzi desenate” care rivalizează claritatea carteziană. Pentru că morfologia scriiturii filozofice codifică regulile propriului „joc de limbaj”, un modest survol de natură istorică ar putea identifica avatarurile problematicii „centrului” în raport cu tipurile de scriitură posibile în reflecția filozofică și teologică 1. Localizarea centruluitc "Localizarea centrului" Centrul este o temă fundamentală a gândirii religioase, specifică tradițiilor celor mai importante. Ca instituție simbolică a culturii greco-romane sau iudeo-creștine, „centrul” a reprezentat o referință metafizică absolută: Binele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
specifică tradițiilor celor mai importante. Ca instituție simbolică a culturii greco-romane sau iudeo-creștine, „centrul” a reprezentat o referință metafizică absolută: Binele platonic, Unul plotinian sau Treimea Crezului niceno-constantinopolitan. Această ireductibilitate apofatică a centrului a depreciat, într-o anumită măsură, statutul scriiturii. Presocraticii au enunțat filozofia în stilul laconic al apoftegmelor. Esența vieții contemplative era descoperită într-un cadru practic, modelat de afectul prieteniei și al conviețuirii fraterne. Oralitatea sibilinică și ezoterică a pitagoreicilor atrage atenția asupra importanței inițierii, fără de care experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unui mythos imemorial, ci întrucât crede în ierarhizarea ontologică a cosmosului. La Platon, dialogul exersat ca dialectică devine emblema filozofiei care depășește sfera privată a conversației. (Aceasta și pentru că limbajul este probabil singurul sistem semiotic autotelic.) Între culpabilizarea socratică a scriiturii (Phaidros, 274 b-e) și prostituarea rostirii în cazul sofiștilor, Platon a preferat dialogul ca gen literar capabil să reproducă protocoalele ascunse ale gândirii. Toată maieutica și efortul anamnezei depindeau de buna însușire a regulilor dialogului, practicat ca joc al diferențelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu doar mecanismele transmiterii unei eredități teologice sau culturale, ci însuși modul de manifestare în lume a cunoașterii. Organizarea lineară a codexului ascunde structura de palimpsest a textualității. Ideea că în mintea autorului se află originea tuturor semnificațiilor ascunse în scriitură justifică demersul metodei istorico-critice. Treptat, erudiții pierd din vedere contribuția tradiției și tectonica imprevizibilă a limbii. Semnele intră sub regimul cantității. În loc ca lectura să fie un ritual sacru al frângerii Cuvântului, după modelul sinaxei euharistice, plăcerile intense ale textului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
intră sub regimul cantității. În loc ca lectura să fie un ritual sacru al frângerii Cuvântului, după modelul sinaxei euharistice, plăcerile intense ale textului provin acum din rapiditatea și bogăția asocierilor imaginare. Când Roland Barthes a vorbit despre corporalitatea erotică a scriiturii moderne și senzualitatea sublimată a lecturii, eseul era referința de bază a analizei sale. Această plăcere nu este lipsită de reflexe narcisiste; mai ales genul eseistic promite sinteza „între confesiunea personală și studiul analitic” (Matei Călinescu). Alături de arta epistolară, eseul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este citită ca parabolă sau alegorie, ci ca o imensă textură înzestrată cu un uriaș coeficient de conectivitate imanentă. „Metanarațiunile” și gândirea sistematică stârnesc astăzi suspiciuni. În era recentă a deconstrucției, diferența dintre impostură și genialitate este obnubilată de practica scriiturii anarhice. Devine tot mai greu să fii excentric când centrul nu mai este nicăieri vizibil sau credibil. Atunci, nu mai rămâne la îndemână decât catastrofa descentrării. În critica literară, intertextualismul desființează ideea de intrigă narativă. Pe suprafața textului concertul semnelor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
experții unei discipline anume, rămâne întrebarea persistentă a autorului: în ce fel poate fi înțeles sau îmblânzit orizontul implacabil modern al conștiinței contemporane? Reușitetc "Reușite" Să observăm mai întâi ce a câștigat autorul, în afară de o largă audiență. Optând pentru o scriitură fără etichetă și promițând o critică a modernității fără unghi specific de lectură, Patapievici depășește tentația elitismului care l-a urmărit multă vreme. Calitatea primă a volumului este una foarte modernă: pledoaria subiectivă pentru luciditate se conturează pe suprafața unui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acestui prim text recenzia apărută inițial sub titlul „Părintele Teofil și bulgărele de zăpadă”, Convorbiri literare, vol. 138 (2004), nr. 6, pp. 117-119. „Constituția hermeneutică a tradiției”, Vineri, vol. 2 (noiembrie 1998), nr. 11, p. 9. „Topologia Centrului și avatarurile scriiturii” reia și modifică textul publicat cu titlul „Excentrare și eseul postmodern, sau despre (f)alimentul egolatriei filozofice”, Echinox, vol. 21 (2000), nr. 1-3, pp. 20-21. „Predania uitată”, Renașterea, vol. 12 (2001), nr. 7-8, p. 6. „Puterea credinței și arta speranței
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca disertație 122 Utopie și kitsch 123 Necesitatea prejudecăților 125 Ergo 127 Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid 128 Cunoașterea poetică 128 Vârsta etică 130 Multiplul 132 Seducția ambiguității 133 „Un singur lucru trebuiește” 134 Topologia centrului și avatarurile scriiturii 136 Scriitura: între formă și conținut 136 Localizarea centrului 137 Eseul și generozitatea diletantă 139 Lumea ca suprafață textuală 141 Memoria adolescenței sub comunism 144 Hipomnezia 144 O tinerețe demolată 145 Forjat, turnat, excavat 148 Sectorul flegmei 151 Remediul plimbărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
122 Utopie și kitsch 123 Necesitatea prejudecăților 125 Ergo 127 Cunoașterea de împrumut și oroarea de vid 128 Cunoașterea poetică 128 Vârsta etică 130 Multiplul 132 Seducția ambiguității 133 „Un singur lucru trebuiește” 134 Topologia centrului și avatarurile scriiturii 136 Scriitura: între formă și conținut 136 Localizarea centrului 137 Eseul și generozitatea diletantă 139 Lumea ca suprafață textuală 141 Memoria adolescenței sub comunism 144 Hipomnezia 144 O tinerețe demolată 145 Forjat, turnat, excavat 148 Sectorul flegmei 151 Remediul plimbărilor 152 Puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
biografia, iar cel dintâi afirmă către sfârșitul cărții că rămăsese în viață tocmai pentru a se achita de sarcină - confesiune puțin credibilă din partea unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă în vreun fel profund de scriitură, oricât ar părea de coextensive viața și scrisul în cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de câteva decenii! Ce mai contează că ți se duce viața când valorile tale sunt eterne?! Oricât ai încerca să eviți postura „cavalerului fără pată și prihană”, ea se impune viguros, de la carte la carte. Chandler n-a revoluționat doar scriitura romanului polițist și structura povestirilor; el a readus la lumină figura dominantă a literaturii medievale: a cavalerului rătăcitor, a eroului pornit în căutarea Adevărului. Studiul din 1963 al lui Philip Durham a impus cu autoritate acest model, probabil inacceptabil astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
așa cum îmi place este o încercare nu prea încoronată de succes de a combina atributele a două tipuri de inteligență: inteligența care poate produce un puzzle gândit cu sânge rece nu poate, de regulă, furniza focul și para necesare unei scriituri vii (Chandler, 1977, p. 49). În principiu, lucrurile se prezintă extrem de simplu: pentru a scăpa de statutul de paria, literatura polițistă trebuie să-și abandoneze propria identitate - adică să nu fie „polițistă”, ci doar „literatură”! Un fel de cvadratură a
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Firește, creația e un tot, însă narațiunea trebuie să stea pe propriile picioare dacă scriitorul are ambiția de a fi ceva mai mult decât un autor de texte perisabile. Or, un roman polițist se recitește - când se recitește! - pentru calitatea „scriiturii” și abia în al doilea rând pentru ingeniozitatea rezolvării enigmei. Povestirile polițiste care rezistă peste ani au, invariabil, calitățile ficțiunii de calitate. ș...ț Este necesară o mare îndemânare tehnică pentru a compensa precaritatea stilului, deși trucul s-a mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
acest fel - sugerate de notele lui Chandler - arată că până și în textele neliterare scriitorul nu se putea desprinde de obiceiul de a „investiga” realitatea. Devine tot mai limpede că, pentru Chandler, „calitatea misterului” este parte a „calității estetice” a scriiturii. Prin „calitate”, el înțelege permeabilitate, dar și consistență: orice om de inteligență medie ar trebui să cadă - fie și temporar - în capcana întinsă de autor. Atragerea în cursă nu se poate, însă, produce oricum: onestitatea rămâne un pilon de rezistență
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se mută de la un personaj la altul, iar în privința intrigii e supracomplicată, dar ca poveste e simplă. Nu conține pic de violență; toate violențele se petrec în afara scenei. Conține un element de amenințare și de suspans, dar ele sunt în scriitură. Cred că o parte din ea e minunat scrisă, dar părerile mele nu contează. Scriu o scenă și apoi o citesc și am impresia că e un rateu. Trei zile mai târziu șinterval în care n-am făcut altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
îl amestecă nițel, dar repede, tăie cărțile și-mi servi o chintă roială de pică, la popă. - Sunt mai puțin primejdios cu un Steinway, zise el. În acest scurt capitol - inutil și emfatic, după părerea unor comentatori - putem descifra secretul scriiturii lui Chandler, născută dintr-o desăvârșită artă a contrapunctului. Polițistul-prestidigitator este un personaj plin de secrete și previzibil, totodată, așa cum sunt mulți dintre „ciudații” întâlniți de Marlowe. Strania pereche unchi-nepot, gorila Toad și pistolarul oligofren Alfred, trec la fel de meteoric - și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tipul Raportului Final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste în România -, ele fiind indicate doar acolo unde cititorul interesat va găsi elemente noi față de informațiile noastre. Din același considerent nu am realizat o analiză în detaliu a tipurilor de scriitură despre Pitești și nici analize de mentalitate individuale ori colective. Efortul nostru urmărește, după cum este indicat încă din titlu, prezentarea unei cronici a evenimentelor, și mai puțin glosarea pe marginea acestora, fără însă a nega importanța acestei perspective. Făcând referire
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
de tehnoredactare computerizată, I. Funeriu citează următorul exemplu, pe care l-a găsit Într-un ziar românesc (nemenționat În text): Compania chineză Moon God Drinking Product Co. va oferi premii În bani cetățenilor care depistează greșeli de tipar și de scriitură În trei din cele mai mari ziare din Shangai și Într-o revistă ilustrată, informează agenția Reuter. [...] Firma va Înmâna 120 de dolari pentru fiecare greșeală găsită de cititori. Pe lângă faptul că acest original concurs face reclamă companiei de produse
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
zona Griviței și a Gării de Nord, un nucleu incandescent, cu un „duh tăinuit” ce bântuie temperamente violente, un lumpen primar, balcanic (Patul nr. 6). El este, în special, reporterul vieții nocturne, vag cunoscute, a marelui oraș. În reportajele - multe la limita scriiturii romanești, cu accente mateine - din ciclurile Apașii Capitalei, Nopți bucureștene ș.a., adulmecă și portretizează lumea „țațelor” și a proxeneților („baronul” Lăzărică, Sbonghici, „un simbol social”), a peripateticienelor uzate, a bandiților (Gaetan, asasinul „monden”), a „candriilor” brutali și pitorești. Conform principiului
BRUNEA-FOX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285887_a_287216]
-
Până în 1936, în activitatea lui B. ponderea cea mai importantă o are publicistica. Aceasta, fie că se ocupă de film și de slujitorii săi, fie de literatură ori de chestiuni culturale și filosofice, relevă un orizont larg și înclinație speculativă. Scriitura este alertă, concisă, de o remarcabilă precizie plastică. Uneori, sentințele, paradoxurile, turnura paratactică, expresiile încifrate și simbolurile dau textului tensiune ideatică și o polifonică obscuritate. Pentru B., creația - cinematografică ori literară - e rodul unei „căutări interioare” mijlocite de inteligență. Nefiind
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Contactul direct cu marea literatură rusă (din care a tradus masiv și cu rezultate remarcabile) a făcut să crească ambițiile, ca și densitatea prozei lui C. La patruzeci de ani de la debutul editorial, el revine cu un roman modern ca scriitură, Corabia nevăzută (1990). Planurile se amestecă, se întretaie sau se distanțează, locul desfășurării acțiunii se schimbă derutant, dar, treptat, din fragmentele disparate se încheagă un minibildungsroman, o secvență parcursă lent dintr-un roman al formării. Protagonistul, Ion Borcea, om „de la
CALAÏS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286011_a_287340]
-
degradării fizice, singurătății și morții. Seducător (dar și iritant) amestec de vitalitate mercantilă, scepticism arțăgos, cinism bârfitor și sentimentalism comprehensiv, Vica Delcă transfigurează în derizoriul bătrâneții ei servile și, totuși, stăpânitoare, „grandoarea și decăderea” elitei înzestrate cu virtuți categoriale. Virtuozitatea scriiturii alternează monologul interior al Vicăi (din acest punct de vedere, romanul pretinde cititorului o complicitate fără fisură, extrem de activă în a intra și a trece la fel de iute în și prin vorbirea personajelor) cu partitura interioară a celorlalți, ba chiar cu
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
textului jurnalistic Atacul Finalul Planul Gestionarea paragrafului Unghiul de abordare Citatul Stil direct, stil indirect Reguli de construcție Conectori Discursul jurnalistic Elemente intrinseci textului jurnalistic Chapeau Titlu Subtitlu Elemente extrinseci textului jurnalistic Rigori de tehnoredactare Iliustrația Legenda PARTEA A IIA. SCRIITURA IN MISCARE. Genuri jurnalistice Genuri de informare Știrea Faptul divers Relatarea Reportajul Portretul Interviul Ancheta Presa astăzi Ești ceea ce scrii Clauza de conștință Bibliografie STIL ȘI EXPRESIVITATE JURNALISTICĂ Scrisul este o problemă de talent - nu oricine îl poate învăța peste
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
să fie și adevărat. Degeaba vrei să furi dacă nu ai de la cine. În van este să imiți un stil care nu ți se potrivește. Disputa e veche și, parțial, fără sens: te naști sau devii jurnalist? Nu credem că scriitura expresivă și eficientă se învață cu manualul alături, așa cum nu credem că te trezești peste noapte cu ea însușită. Scriitura jurnalistică presupune, printre multe altele, rigoare și disciplină. Text sub control. Când spui disciplină, te gândești la exercițiu și îndrumare
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]