58,131 matches
-
Peste codru cu izvoară/ Să mă fac din nou fecioară." (Și să joc sub luna nouă) Personalitate proteică, pe care nimeni nu poate s-o rețină mai mult de-o secundă în rama unei definiții, Nora Iuga are totuși în scrisul său câteva elemente constante: îndrăzneala imaginației, dramatismul, sensibilitatea atât de intensă încât izbucnește uneori în trăiri incendiare. După încheierea spectacolului poeziei ei, îți trebuie un moment de reculegere înainte de-a începe să aplauzi. Nora Iuga, Inima ca un pumn
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
că nu e indus în eroare) și îmi cerea să scriu. Dar abia că-mi dicta cîteva cuvinte, și îmi striga: Șterge, măi prostule, și dicta din nou același lucru cu alte cuvinte, în altă formă mai concentrată. De la un scris la altul se tot gîndea, spre a găsi o formă mai concentrată. Aceasta mi s-a întipărit în minte și m-a făcut să înțeleg că nu se scrie cum îți trăznește prin cap, ci trebuie chibzuit și muncit la
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
la altul se tot gîndea, spre a găsi o formă mai concentrată. Aceasta mi s-a întipărit în minte și m-a făcut să înțeleg că nu se scrie cum îți trăznește prin cap, ci trebuie chibzuit și muncit la scris". Așadar, patima creației se desfășura cu tot chinul de rigoare, doar că se apela la serviciile unui scrib. Se povestea că scotea de prin 1858, aproape anual, cîte o mică broșurică, într-un tiraj de zece mii de exemplare, în 8-16
Un înțelept by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16984_a_18309]
-
chiar în registrul standard, al limbii cultivate, mai multe posibilități: "zilele trecute", "acum cîteva zile", "cu cîteva zile în urmă", "de curînd", "nu de mult" etc. Nevoia de asemenea mijloace temporale pare să fie totuși mare; apar de aceea în scris tot mai multe construcții familiar-orale cu adverbul de aproximare mai - "mai ieri", "mai zilele trecute", "mai deunăzi" -"Mai ieri, pe vremea Ciuruitului" ("Luceafărul" = Luc. 14, 2000, 2); "Mai zilele trecute, de pildă, generalul B. căuta un contact" ("Academia Cațavencu", 23
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
3) - și chiar se actualizează exprimări mai vechi sau populare, cum ar fi "mai an": "niscai lorzi invitați acasă la "Omenia", mai an" ("Evenimentul zilei" = EZ 2327, 2000, 10). (Fenomenul de multiplicare a expresiilor impreciziei prin pătrunderea registrului colocvial în scris se constată și în cazul altor forme populare devenite adevărate ticuri stilistice în presa actuală, precum niscai, oarece ș.a.). Avantajul lui mai din construcțiile citate (care, ca formule fixe, refuză analiza logică și nu pot fi pur și simplu substituite
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
biciul e numai ca să te autoflagelezi." Manuela își întrerupe lectura și contemplă cartea, neliniștită. Băiatul i-o ia din mîini. Parcurge cîteva pagini fără să citească cu adevărat, numai ca să se impregneze de parfumul lor. Manuela: Parcă te dezgustă de scris... Esteban: Nu fii proastă ! E o prefață superbă ! Manuela: Ce vrei să faci mîine, ca să-ți sărbătorești ziua ? Esteban: Să mergem la teatru... E ultima săptămînă a lui Huma Rojo... Manuela (face un gest afirmativ din cap): O.K. (...) 8
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
fațada teatrului, e un imens gros plan al actriței principale, Huma Rojo, care interpretează rolul lui Blanche Dubois în Un tramvai numit dorință. Din locul în care se află Esteban, avem impresia că obrazul uriaș al lui Huma Rojo supraveghează scrisul adolescentului. Deasupra ei apar celelalte personaje, Nina Cruz și Mario del Toro, ca și titlul piesei, Un tramvai numit dorință, de Tennessee Williams. Fața lui Blanche acoperă toată fațada. Apare Manuela. Se plimbă prin fața teatrului, căutîndu-și, cu privirea, fiul. Esteban
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
limbi, la simpla curgere a cuvintelor, la un adevărat fior al vorbirii, cu toate că ele nu au fost scrise de la bun început în acea limbă. Aceasta este una dintre aceste cărți, iar meritul îi aparține în întregime traducătoarei. Desăvîrșirea stilistică a scrisului lui Marquez poate fi însă chiar o piedică la un nivel superior, al sensurilor cărții, căci ea te absoarbe într-atît încît miza povestirii să pară secundară. Dar povestea în sine are, citită cu atenție și dezvrăjire, dacă așa ceva e posibil
Demonii vremii noastre by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17010_a_18335]
-
mirare că elevii "creează" în acest mod, cînd textele profesorilor sînt și ele pline de versuri de aleasă simțire, Luceafăr, nepereche și toate exasperantele ticuri didactice devenite reflex condiționat. Între penele ARIPILOR (senzația la lectură este chiar că, de pe vremea scrisului cu pana, limba didactică și-a păstrat șabloanele), am găsit și un interviu luat de învățătoarea Elena Marin președintelui Academiei Române, Eugen Simion. Întrebat despre soarta culturii noastre, acad. Eugen Simion le spune, de la înălțimea și autoritatea funcției sale, copiilor de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
cartier și centru, astfel încît primul termen desemnează cu precădere cartierele-dormitor, zonele muncitorești ale unui mare oraș. Sintagmele în care apare determinantul de cartier, cu sensurile sale recente, pot fi întîlnite în conversațiile juvenile cotidiene, în textele muzicale - sau, în scris, în paginile ziarelor ori în listele de discuții din Internet. Formulele cele mai bine fixate identifică băieții (sau băiețașii) de cartier: "o nouă ceartă între băieții de cartier" ("Dilema" = D, 378, 2000, 14); "viața băieților de cartier înseamnă beții, furturi
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
în demonstrațiile sale perfecțiunea. Analizează atent și inspirat textele, aduce în discuție, ceremonios, opiniile altor comentatori, își mobilizează întreaga capacitate de teoretician pentru a realiza o tipologie a genului. în plus, se exprimă nuanțat și elegant, nelăsând să pătrundă în scrisul său nimic din dezinvoltura frivolă a atâtor oameni publici de azi. Seriozitatea și convingerea cu care criticul literar își joacă rolul conduc la scrierea unor pagini de o remarcabilă densitate a ideilor. Iată, ca exemplu, un pasaj consacrat modului în
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
care trebuie să se înhame. [...] Tihna lui Franklin diferă mult de reveria lui Rousseau. Aceasta presupune un timp al solitudinii și al identificării melancolice cu "farmecul" naturii. Tihna, dimpotrivă, e un timp folosit pentru sau în vederea vreunui proiect util. Iar scrisul, chiar în forma personală, intimă a autobiografiei, rămâne pentru Franklin o operațiune esențialmente folositoare, pentru el și pentru ceilalți." Iată, apoi, o caracterizare sintetică memorabilă a Educației lui Adams - strania autobiografie redactată la persoana a treia: " Compusă în registru literar
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
cu exemplele pe care mi le oferă propria mea experiență. Nu pot să scriu cînd vreau, ci doar atunci cînd mi se îngăduie, mai precis, cînd mi se ordonă. Multă vreme am nutrit ideea că, aidoma oricărui travaliu artistic, și scrisul e condiționat de o stare. O stare specială de un erotism anume care atinge orgasmul nu prin simțuri, ci prin cuvinte. În acel moment poetul nu vorbește, este vorbit. Poezia se scrie singură. "Cine-i acel ce-mi spune povestea
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
SRI că este depășit de situație, afirmînd că numeroși funcționari ai acestui serviciu plătit de la buget fac muncă voluntară pentru PDSR. Acuzația a apărut în mai multe ziare centrale. La rîndul său, vicepreședintele PDSR, Adrian Năstase, i-a cerut în scris aceluiași șef al SRI să investigheze dacă partidul său este implicat în provocarea scandalurilor financiar-bancare din ultima vreme. Costin Georgescu i-a răspuns, tot în scris, că nu intră în obiectul de activitate al SRI să investigheze activitatea partidelor. Dl.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17030_a_18355]
-
le citești, să rîzi, ori să plîngi, ori să intri la idei... Cum naiba de le iese?... Iarăși, la nici un poet, la nici un artist, la nici un mînuitor al cuvintelor, n-am întîlnit atît respect pentru arta de a povesti, în scris, și atîta fascinație... Nichita, dacă se întîmpla să fii prozator, te ajuta să-ți îndrepți spinarea și să crezi și mai mult în ceea ce el, - în uriașa sa generozitate - invidia, ca un zeu stăpîn pe orice sentiment. Și iată, scris
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
să coboare cu mine la stația aceasta ne-așteaptă o dulce prăpastie" (Autobuzul). Aceeași redundanță întoarsă pe dos ca o mănușă amestecă actul scriptic, prietenia, noaptea, cerul, odaia, ceaiul de mentă, cîinii vagabonzi: "Să nu-ți lepezi niciodată hîrtia de scris și prietenii cugetam într-o noapte scandalos de cuminte la masă era și mașina de scris dar cerul incolor și comun nu trecea prin camera mea de tortură adia un vîntișor metafizic la care noi nu aveam acces Niță trecea
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
care au rămas de-a lungul vieții puri ca oameni. în comentariile sale, criteriul estetic și criteriu moral formează o unitate nebuloasă. "Marin Preda - susține de exemplu Gheorghe Grigurcu - nu a avut tăria unei retrageri sacrificiale, a unei asceze prin scris, precum de pildă marele său contemporan Radu Petrescu, acesta într-adevăr neconcesiv, sărac și nepătat până la sfârșitul lui prematur." Din punct de vedere literar, purtarea "frumoasă" a unui scriitor nu are absolut nici o o relevanță. Chiar dacă merită admirație ca om
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
al PCR începe să scrie din ce în ce mai prost, în timp ce altul, care trăiește ca un ascet, are tot mai multă inspirație. Nimic mai fals. Există o singură situație în care un scriitor talentat plătește ca scriitor concesia făcută: atunci când își transformă propriul scris într-un instrument propagandistic. Textele respective nu au nici o șansă să mai prezinte interes ca literatură. Dacă G. Călinescu i-ar fi primit în propria lui casă pe Gheorghe Gheorghiu-Dej și tovarășii lui să-și țină ședințele, n-ar fi
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
aș lua temperatura, atunci cînd sunt "bolnav" de-o carte (a mea sau a altcuiva); scriu proză din dorința de-a fi în spațiu și timp (cei 10 km zilnici recomandați de C. Noica îi fac adeseori la masa de scris, muncind la o frază); poezia e respirație. Tocmai am încheiat o proză, Scriere la patru mîini (vezi Vatra, nr. 5, '99), în care vorbesc inclusiv de senzațiile mele în procesul scrierii. Într-un cuvînt: fac gesturi! Mă tem de înțepenire
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
indispoziție sau bucurie se transmite bietei hîrtii care le rabdă pe toate. Am ajuns la un fel de intimitate cu mine însumi datorită... jurnalului: niciodată nu încep un poem înainte de a nota ceva (orice!) în jurnal. Îmi fac poftă de scris... pentru a avea apoi textul! M.V.: Îmi amintesc, ați debutat în literatură cu trei puncte. La propriu: așa începe primul poem din prima dvs. carte: cu trei puncte... E.G.P.: E adevărat, am pășit cu stîngul, "ajutat" și de redactorul cărții
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
închei fiecare întrebare cu 3 puncte)... E.G.P.: Autograful pornește cu o spirală comprimată care, la un moment dat, se destinde. A propos, scrierea (la 2, 4, 8, 16... mîini) m-a întors, după o scurtă "legătură" cu Yorica mea, la scrisul de mînă! M.V.: Fiecare carte a dvs. de poezie (în afară de Lumina proprie) e scrisă ca ultima dvs. carte de poezie, parcă vă rescrieți propriile cărți. E.G.P.: Ai o intuiție formidabilă. Scriu o singură carte de poeme - i-am găsit și
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
generalizată. Televizorul era de altfel de mai multă vreme și o sursă pentru comparații familiare: expresia a vorbi ca televizorul, folosită cu sensul "a vorbi de unul singur, a nu fi ascultat" circulă oral, dar e atestată uneori și în scrisul jurnalistic ("națiunea... a învățat să vorbească singură, ca televizorul" - EZ 2306, 2000, 12).
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
unde ne cunoșteam și ne recunoșteam identitatea, îmbogățindu-ne reciproc. Iriny Kiss Ferencz, Bernd Kolf, Ion Mircea și subsemnatul apar în 1971, în colecția Echinox (sistată apoi, începuse "revoluția culturală") la Editura Dacia. Transilvania distilează o miere polifloră, polietnică, în scrisul multor autori, un buchet de arome diverse. Diversitatea culturală se manifestă printr-un limbaj comun de teme, stiluri, chiar dacă distribuie diferit accentele, aromele, particularitățile. Față de grupul oniric și față de "cerchiști" poate și acest cosmopolitism resuscitat în "epoca de aur" să
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
de origine. Ce se întâmplă în România? Cum gândesc românii? Ce șansă au să se reintegreze în civilizația europeană? - acesta este genul de întrebări căreia autoarea încearcă să le răspundă, chiar și când rămâne de una singură, la masa de scris. Jurnalul, intitulat Ceruri nomade, cuprinde însemnări referitoare la perioada 1990-1996. Un volum anterior, Nori peste balcoane, se referea la perioada dinaintea revoluției și n-a rămas fără ecou în România. Ambele cărți impun prin gravitate, prin capacitatea de a înțelege
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]
-
Cristian Bădiliță are șanse să ajungă un mare scriitor și să facă epocă în istoria culturii române dacă: 1. Evită să se transforme dintr-un expert în religia ortodoxă într-un ortodoxist. Deja se observă o tendință de ideologizare a scrisului său. 2. Refuză "tentația mizantropiei". Nu pretinde nimeni, în mod naiv, că marii scriitori îi iubesc pe oameni (deși unii chiar îi iubesc). însă este sigur că ei își privesc semenii cu respect și speranță, fie și numai pentru că în
România, mon amour by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17086_a_18411]