3,463 matches
-
cea a vicepreședintelui Liu, Despre autoeducația unui comunist, care s-a vândut în șase milioane de exempare. Ai transmis această situație șefului Biroului Cultural, Lu Din-yi? Da. Comentariul lui a fost că „e o chestiune academică.” Mao se ridică și scuipă din gură frunzele de ceai. Jos cu Biroul Cultural și cu Comitetul Orășenesc din Beijing! Hai să agităm țara. Spune maselor să clatine bărcile dușmanilor. Revoluția trebuie reînnoită. Ordinul tău a fost dat. Primul cuplu al Chinei își folosește puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
-mi facă, mai mult de-atât. Și nu uitați că am fost actriță, o mare actriță. Am jucat cu pasiune. Voi, aceia care sunteți fascinați de mine, îmi datorați aplauze, iar voi, cei care sunteți dezgustați, n-aveți decât să scuipați. Vă mulțumesc tuturor pentru prezență. Mulțumiri Îți mulțumesc, Sandra Dijkstra, impresara mea, pentru că ai avut marea forță de a înota în apele tulbiri. Cinci ani pentru a ajunge la mal. Cum am ajuns Doamna Mao îți este dedicată ție. Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
numèrul de la casè, eu stau la 89 și în buletin scrie 99, Sè scriu numèrul adevèrat sau pe cel din buletin? Apèrètorul ordinii, confruntându-se cu o asemenea problemè de naturè deontologicè, se încruntè și, rèsfoindu-și în minte, probabil tot scuipând imaginar între degete, foile uzate ale regulamentului de ordine interioarè, nu gèsește nimic în acest sens, apoi, neîncrezètor, se uitè la mine, Dè sè vèd! autoritar, pierzând pluralul politicos, Eu mè ridic și îi întind peste masè buletinul, Întotdeauna am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
posacă, privind În jur, Încruntată. Singurul costum de ieșit În lume era plin de păr de la pisica roșcată, greoaie, cu burta umflată de pui pe care Încerca să o mângâie, stângaci, până când, nervoasă, ca orice femelă În starea ei, Îl scuipa sau Îi vâra, pe tăcute, o gheară lemnoasă prin stofa ieftină. Din Sonata lui Brahms nu auzea mai nimic, dar, cel puțin, avalanșa de sunete Îi acoperea bolboroseala rușinoasă a pântecului, chinuit de posturile lungi cu varză și fasole de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
dar nu mai Încearcă să și-o stăpânească. Și tot ce a văzut atunci și tot ce vede acum alunecând prin geamul mașinii și Încearcă, buimăcit, să recunoască. Au mai rămas doar niște cuvinte pe care nu poate să le scuipe, să le vomite. Nu poate decât să le Înghită Încă o dată. Singurătate frig nesiguranță foame * Mereu autostrada fără sfârșit, tăiată În două de gărdulețul de leandri din care lumina tăioasă a farurilor decupează florile roz, albe, roșii. Pe stânga, imensa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și, în sfârșit, oprește calu’. Poruncește la o cătană proastă din coadă să cate cum stă treaba. Omu’ să duse, intră în prima casă și numai ce-l auzim că începe să strige: „Morți, fraților! Numa’ morți! Maică Precistă!”. Iese, scuipă și-și face o mie dă cruci. Înălțimea Sa nu să sperie d-atât. Trimise doi felceri la alte două case. Da’ ăia au pățit-o și mai rău, că au dat peste leșuri chiar din praguri, dă erau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
organiza o răscoală în Bulgaria și în Bosnia. O mare diversiune aici, în sud, l-ar incomoda teribil pe Napoleon. L-ar împiedica să mai pornească spre Rusia”. Kutuzov zâmbise, cu pieptul zguduit de un hohot mut. „N-ai decât!” scuipase el cuvintele și îi întorsese spatele. PAGINĂ NOUĂ 27 Ledoulx mergea repede pe străzile orașului. Îl preocupa raportul pe care trebuia să-l întocmească după această preumblare de documentare din prima zi de pace. Serviciile secrete, Napoleon, Franța primiseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
putea Împușca acolo, pe loc - cine să-l tragă la răspundere? Tot ai lui, Înșlepcații, Înnaganații? Cei care-l dezvățaseră de tot ce Învățase la școala comunală de la Mana și-l Învățaseră, la școala comunistă de dincolo de Nistru cum să scuipe pe om, pe adevăr, pe orice? Aveam În față, nu un străin - mai rău: un Înstrăinat; Îl cunoșteam, dar nu mai era valabil ce cunoșteam eu... Fusese un băiat dezghețat, cam bătrânicios, dar așa-i când ai o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ntoarcem. Scot furculița și zic, cu glasul meu cel mai gros: - Nu te teme! Ești cu mine - când Îi dau eu una cu cuțitul...Și uite că Schilodul, auzind de cuțit și de mine, care dau cu el În el, scuipă din gură paiul pe care-l tot sugea, Începe să fluiere numai așa, ocolește stiva, dispare. Mama Însă tot nu vrea să se urnească; că ea vrea Înapoi, la oameni, În râpă. E rândul meu să mă supăr, s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
știe ea - vreau să-mi arate chestii? Oftez și spun că mai bine ne-am Întrece la ceva bun, nu la ce zice ea - să ne-ntrecem la ceva frumos de tot - la fugă, la aruncat, la cățărat; sau la scuipat - ia să vedem: care stuchește mai departe și mai departe? Îi fac pe dată o probă, ea se strâmbă, zice că-i urât. Atunci la pipi - cine se pipilează mai departe și mai...? Ea zice că asta-i și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să zicem: Mașa)? Ori pentru că era bălană: părul galben-galben și ochi albaștri ca floarea inului...? Nu știu dacă din pricina ochilor de in, dar Bălana e mereu speriată; o sperii din nimica toată; tresare la cel mai neînsemnat zgomot și-și scuipă În sân. Apoi Își face cruce. Are fuste frumoase, Înflorate, barijuri la fel, pline de flori vesele. Dar mai ales are ciuboțele roșii cu toc Înalt. E hoholiță de pe la Mitoc de aceea vorbește limba noastră de parc-ar cânta-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și zile, până să-mi aduc aminte că eu nu mănânc. - Nu mănânc!, zic, În sfârșit. - Da di ci tu nu mănânci?, mă Întreabă cântând, Bălana. - Așa, că nu vreau! Și, dacă nu mănânc, mor! - Oi!, se sperie Bălana, cumplit. Scuipă-n sân, Îi trage la cruci - Încearcă să mă ia cu binișorul - m-aș lăsa cu dragă inimă: e așa de bălană și de ochioasă și de mângâioasă la auz... Și atât de bine miroase - altfel decât Tecla, decât toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Dacă tu frumos mănânci, eu cânticel frumos cânt ție... - Nu vreau cânticel, zic. Vreau să nu mănânc și să mor. Și, dacă eu mor, mama te bate pe tine și afară te dă - pe tine! Bălana Își face cruci, Își scuipă În sân. Apoi caută, caută, cu albastrul rotund al inului: că ea Îmi dă mergelele ei! - n-am nevoie de mărgele, sunt băiat; atunci ea Îmi dă mie cnijca ei de rugăciuni - nu, am eu o carte mai frumoasă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sunt băiat; atunci ea Îmi dă mie cnijca ei de rugăciuni - nu, am eu o carte mai frumoasă, cu icoanele În culori... - Atunci ce vriei? Ce să-ți dau, ca să mănânci, tu? - Ciuboțelele roșii!, zic. Bălana trage un: Oi!, speriat-Înveselit, scuipă-n sân, face cruci... Cum să-mi dea ciuboțelele? Dar e iarnă, e frig, cu ce se-ncalță ea când iese după lemne, după apă, la dugheană...? Ciuboțelele - dar ce să fac eu cu ele, sunt prea mari pentru piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
roșii, dacă nu vrea să mor... Ea se dezbracă și plânge. Când plânge mai cu foc, o podidește râsul: - Dar tu copil ești, cu ce-o să șăzi cu mine? - Cu ce se șede, zic și-i arăt cu ce. Ea scuipă de trei ori peste sânii goi și destul de dolofani (ai Teclei erau mai mititei și mai Întunecați) și-și face cruce peste crucița de la gât. Și plânge. Și râde. Așa că o ducem bine. Trăim bine de tot, o ținem Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nu mi-e ușor să accept că trufanda Înseamnă ceva, chimirgele altceva, iar Împreună zise nu dădea un... amestec Între cele două. Dar așa Îi zicea el... mămăligii pe care o frământa, Îndelung, sufla peste ea, În cruce, mai și scuipa - și iar o lua la frământat... La urma urmei, dacă pescuitul avea, pentru mine, o taină, acea taină era chiar... trufandaua-chimirgeaua: după cum nu știam ce anume mai pune moș Iacob În mămăligă ( În afară de stuchit), tot așa pescuitul cu undița era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
iștea di Măneni... - Ce-au mai făcut Mănenii-iștea?, o Întreabă mama, indiferentă. - I-o luat tătului-tăt... - Cui?, Întreabă mama. - ... o lăsat-o-n chel’cica goală... - Pe cine, femeia lui Dumnezeu?!, ridică mama tonul. Mătușa Domnica s-a speriat. Își scuipă de trei ori În sân - apoi: - Pe-o fetișoară. Că de-amu ne trimăt și fetișoare, păgânii! - Cine trimite, ce? - mama tot nu Înțelege (las’ că nici eu). - Păgânii iștea di Ruș’! De-amu leagă-n harașuta lor șî fetișoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de alături, vâram În poloboc chișca - nici prea mult, să nu stârnesc drojdia, nici prea puțin, să nu trag aer sugeam o dată, de două ori; a treia, ca-n poveste, era cea bună: venea vinul - Îl Îndreptam spre brăcace, apoi scuipam, o dată, de două, de trei ori: rămasul În gură nu-mi plăcea: era acru - Îmi plăcea că-i plăcea lui Moș Iacob. Umpleam brăcacea, vărsam Înapoi În poloboc ce rămăsese pe chișcă, scoteam mațul, băteam vrana la loc. Urcam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
am abătut eu pe năvălitorul meu prieten mai mare, «femeia de sub el nu plângea, nu se plângea, ba chiar cu drag Îi zicea, când Îi zicea: Varvarule! - de ce?» Când ai să mai crești, ai să afli», m-a asigurat prietenul, scuipând printre dinți. «Fumeia-i fumeie: -i place să fie oleacă izghită, bușită, blenduită; nu zice nu, dac-o sparii on chic, o răpezi - ba chiar de-o răpești, cum se zice, când furi fata; și-o năvălești, așa, de-a călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Hungry Hop se ținea de urechea rănită și urla: — M-a atacat, domnule, m-a atacat. Pinky fu dusă în pas de marș, tremurând și rânjind, la secția de poliție. Mai făcuse sânge să curgă și înainte, în curtea școlii. Scuipă din pricina gustului sărat. Șuvoiul roșu ce țâșnea din urechea băiatului Hungry Hop era ca o revărsare de pasiune și durere. Tremura, dar, dacă îi era teamă, cumva, refuza să o arate sau să o lase să pună stăpânire pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
multe din vorbele lui Sampath încurcate fără ieșire în propriile-i gânduri. „Să nu te lupți cu fiica vânzătorului de dulciuri.“ Nu se putea abține să nu-i vină în cap în tot felul de ocazii ciudate. „Să nu-l scuipi pe fiul doctorului. De ce să te mai gândești la smântână, când ai destul unt? Să nu spui că-ți place pepenele când cineva îți dă dovleac. Nu înghiți prostii ca să scapi de porcării. Orice prună își are începutul. Orice mazăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
și întâmplătoare, cu disputa, se simțiseră obligați să se implice și să-și facă auzit glasul. Sampath însuși fusese uitat în încrâncenare, deși numele lui era aruncat înainte și-napoi între cele două tabere adverse ca o minge de ping-pong. Scuipându-se unii pe alții pe față, abia putând să-și stăpânească mânia, indignarea și panica, se luptau din clipa în care li se permitea accesul sub copacul lui Sampath până în clipa în care se încheiau orele de vizitare. — Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
În timp ce-i aștepta să sosească, Vermaji gustă din paharul cu suc de ceapă pe care-l găsise pe biroul din fața sa, crezând, la prima vedere, că era suc de lămâie. Luă o înghițitură și alergă imediat la fereastră s-o scuipe. Goli restul paharului în pământul uscat de la flori. — Oribil suc, spuse strâmbându-se când inspectorul sanitar șef intră. De ce nu bei mai bine suc de portocale? îl întrebă. Sau de ananas? Oamenii de la templu băteau zgomotos în ușă. Ce individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
V-ați întors, a spus Jake relaxat. Acum Fionei nu-i mai venea să plângă. Jake trăia și era bine mersi, iar ea era cuprinsă de o furie turbată. De-a ce dracu’ ai tu senzația că te joci? a scuipat ea, înșfăcându-l de-un braț și trăgând de el ca să-l ridice în picioare. Operațiunea s-a dovedit dificilă, pentru că Jessica era încă agățată de ea. Jake s-a ridicat în picioare, cu brațele poziționate într-un gest de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
numai eu cu mami și cu tati“, bolborosise ea în chip de pretext. Dacă Luca fusese mirat de faptul că în toată casa nu era nici o fotografie cu Alison de dinainte să împlinească douăzeci și cinci de ani, atunci n-o arătase. Scuipând apa în chiuvetă, Alison s-a șters la gură cu dosul palmei și a făcut un pas înapoi. Întorcându-se pe călcâie, și-a surprins imaginea în oglinda de mari dimensiuni de pe spatele ușii. Avea sânii mici, dar cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]