2,171 matches
-
călcâiele a două cizme de pâslă pășind foarte repede cu vârfurile ușor Îndoite și, când o talpă, când cealaltă aluneca pe o porțiune aspră de gheață. (Mâna și picioarele aparțineau lui Dmitri, grădinarul nostru cel mai bătrân și cel mai scund, iar poteca era aleea de stejari tineri care pare să fi fost artera principală a primei mele copilării.) I-am expus fratelui meu un plan răutăcios și l-am convins să-l accepte. Îndată ce ne-am Întors de la plimbare, am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de raze luminoase, fără să știu exact unde să-l plasez, În timp ce ea aleargă tot mai repede În jurul meu cu cercul și În cele din urmă dispare printre firavele umbre aruncate pe poteca cu pietriș, de bolțile Înlănțuite ale gardului scund, cu volute, care o mărgineau. Capitolul 8 1 Voi prezenta câteva plăci fotografice, dar mai Întâi să indic locul și momentul acțiunii. Fratele meu și cu mine ne-am născut la St. Petersburg, capitala Rusiei imperiale, el la mijlocul lui martie
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
demodată, foarte greoaie, cu o capotă trist contractată, Îndată ce limuzina englezească neagră și relativ lungă a venit să Împartă cu el garajul. Dacă mergeai cu mașina cea nouă, Începeai ziua cu spor. Pirogov, al doilea șofer, era un individ foarte scund și grăsan, cu un ten roșcat care se asorta minunat cu culoarea blănurilor pe care le purta peste costumul de catifea reiată și jambierele maro-portocalii. Când vreun obstacol ivit În timpul mersului Îl silea să frâneze (acțiune pe care o efectua
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
curcubeu, am văzut-o intrând pe intrusa mea - abia atunci am reușit să-mi fac curaj ca să-i vorbesc. Văzută prin lentilele timpului șterse cu grijă, frumusețea chipului ei Îmi este la fel de apropiată și strălucește la fel ca Întotdeauna. Era scundă și un pic cam durdulie, dar foarte grațioasă, cu glezne suple și o talie zveltă. Un strop de sânge tătar sau cerchez explica ochii ei negri și veseli, puțin oblici și obrajii rumeni măslinii. Un puf discret, asemănător celui de pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
a poftit să intru. „Nu știu dacă mă mai țineți minte...“ am Început eu să spun În timp ce traversam odaia Întunecată, Îndreptându-mă spre locul unde ședea, lângă un foc plăcut. „Ia să vedem“, spuse el, Întorcându-se Încet În fotoliul scund, „Nu-mi prea dau seama...“. A urmat un trosnet Îngrozitor, o zăngăneală fatală: călcasem În serviciul de ceai așezat pe jos, lângă fotoliul lui de răchită. „O, da, desigur“, a rostit el, „știu cine ești“. Capitolul 14 1 Spirala este
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și În izolare totală“, a remarcat Bunin cu asprime când ne Îndreptam spre garderobă. O fată atrăgătoare cu o Înfățișare fragilă ne-a luat fisele și s-a Întors imediat cu paltoanele noastre grele În brațe așezându-le pe tejgheaua scundă. Am vrut să-l ajut pe Bunin să-și pună raglanul, dar m-a oprit cu un gest orgolios al mâinii deschise. Luptându-ne Încă, de ochii lumii - acum el Încerca să mă ajute pe mine - am ieșit În mohoreala
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
plac, într-adevăr, orașele liniștite, târgurile domoale... Ce seară minunată am petrecut împreună cu Doina, pe la începutul anilor ’70, la Beclean (pe Someș), plimbându-ne pe străzile din jurul gării, așteptându-ne „legătura” spre București (veneam, firește, de la Sângeorz). Treceam pe lângă case scunde, cu grădini, gospodării solide, durate de-a lungul unei vieți de om. Luminile aprinse, în încăperi sau pe terase, le făceau și mai atrăgătoare, dându-le un farmec, pentru mine, aproape dureros. „Ce-ar fi să rămânem aici, de tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
al celorlalți parteneri, cum a fost cazul în spectacolul urmărit. Poate sta în atenție, de asemeni, și interpretul rolului Paolino, tenorul Vasile Pătrunjel, care are un timbru plăcut al vocii. Statura sa mai înaltă poate constitui un avantaj față de cei scunzi din obișnuita majoritate a tenorilor. Conturarea vocală a personajului a fost destul de convingătoare. Lipsa de experiență însă trădează anumite stângăcii sau, mai bine zis, o anumită stânjeneală care îl conduce spre polul opus față de temperamentul expansiv al partenerei din acest
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
râzând în hohote, atunci când am coborât din mașină: 43 Pri-mă-rițe-le, pri mă-rițe-le! Au dispărut apoi în casă, pentru a urmări din ușă desfășurarea evenimentelor. Erau băieții casierului care locuia vizavi de primărie, așa cum aveam să aflu în curând. O femeie scundă, grasă și blondă, cu un zâmbet larg, trecută de a doua tinerețe, prietenoasă, părea că ne cunoaște dintotdeauna. Avea o privire deschisă și ne-a condus pe scări, spre sala de ședințe. Era o sală urâtă, cu bănci de lemn
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
cu mânecile lungi terminate cu manșetă, era încheiată cu nasturi albi până la gât. Singurul accesoriu cochet era gulerașul croșetat din fir de mătase, și acesta asortat cu baticul. În picioare purta pantofi comozi de culoare deschisă, fără tocuri, deși era scundă. Prin comparație, m-am simțit așa cum spunea secretara, despuiată, și mi-am acoperit obrajii aprinși de soare, dar și de rușine. Mă aflam la aproximativ 8 kilometri de satul unde era primăria. Acolo mai aveam câteva haine subțiri și tricouri
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
coborât doi bărbați. Unul nu prea înalt și grăsuț, cu părul sur, și altul înalt, cu o mapă sub braț. Erau îmbrăcați elegant și miroseau bine, semn că erau persoane importante, cu funcții înalte. Bună dimineața, a spus bărbatul cel scund, măsurându-mă din cap până în picioare. Ce mănânci mata, tovarășa Țâru, de ești așa de slabă? Am zâmbit timid, înroșindu-mă, fără a-i răspunde. Primești sarcină pe linie de partid să te îngrași zece kilograme în cel mai scurt
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noaptea, am fost anunțați că mașina a pornit spre noi pentru a ne duce la centru, împreună cu voturile. Satul era cufundat în beznă la ora aceea târzie din noapte. Ne cam pierdusem speranța că vom sta la masă. Două femei scunde, grase și crăcănate, transpirate, însoțite de milițianul care radia de fericirea misiunii îndeplinite, au apărut cu un ceaun mare, plin cu rasol și o mămăligă la fel de mare, acoperită cu un ștergar nu tocmai curat. „-Să trăiți! Aveți aici cinci găini
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
e ceva mai bine, dar încă nu poate vorbi. Un băiețel, care a apărut și el, mă lămurește că bunica aceea este doamna Leahu, o veche pacientă care a trecut prin viața mea de medic. Am intrat într-o căsuță scundă, cu tavan de bârne, mirosind a ierburi uscate și busuioc. Bunica plânge, bolborosește ceva și, prin gesturi și cuvinte abia icnite, îmi dăruiește o portocală aurie, frumoasă, aromitoare. Sunt bucuros și mândru; nici nu știu prea bine de ce; parcă mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
amiral, Drake trece în Pacific prin strâmtoarea Magellan și continuă pirateria semiautorizată până pe coastele Californiei, reușind să navigheze dinspre Americi spre Vest, acasă, în Anglia. Până în 1580 devine al doilea căpitan de vas care face înconjurul lumii, după Magellan. Corsarul scund, cu bărbuța roșcată, s-a ales cu bogății, cu popularitate, cu rangul de cavaler și cu încrederea de a i se finanța necon diționat alte expediții. Renumite rămân, între altele, incursiu nea victorioasă în portul spaniol Cádiz, în 1587, soldată
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
și aripile de zburător (vele adău gate suplimentar, la capătul vergii). Velatura era dispusă, în principal, pe trei etaje, pe primii doi arbori, trinchetul și catargul central : începând de sus - zburătorul, gabierul și vela mare. Doar artimonul, de obicei mai scund, avea doar gabierul și randa. Castelele de la prova și pupa și-au redus înălțimea sau au dispărut, de-a dreptul, lățimea corpului a mai pierdut în favoarea lungimii, partea din spate n-a mai fost așa de îngustată, lucruri care au
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
-al XIX-lea, copiau galerele otomane și aveau echipaj românesc, fiind construite pe cheltuiala domnitorului la Galați, Brăila sau Giurgiu. Caicele militare (așa-numitele caice brâncovenești) erau nepuntate, aveau 30-40 m lungime, carenă joasă, velatură simplă triunghiulară, pe un catarg scund, 14 perechi de rame, un tun și echipaj de 31 de oameni. La pupa exista o tendă, acoperită, pentru ofițeri, iar de-a lungul copastiei era prevăzută o perdea care să-i ferească pe vâslași de ochitori sau de priveliști
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
de-a lungul anilor, din jafuri, erau strânse în locuri secrete, pe insule sau în peșteri. O asemenea grotă a descoperit echipajul Speranței, condus de frumoasa Adnana, o fată de origine siriacă, eliberată din captivitate : Intrarea peșterii era o gură scundă prin care nu puteai merge decât frânt de mijloc. Pe pereții de piatră se vedeau zgârieturi ciudate, semne făcute de pirați cine știe de ce. Din loc în loc erau desenate ciolane și capete de mort care rânjeau hâd și păreau că
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
căprui, că în loc de testicule aveam ovare (aceasta contează probabil pentru toate societățile care tratează femeile ca cetățeni de rangul al doilea). Toate aceste diferențe se văd și pe parcursul vieții. Ne-ar trebui legi diferite pentru grași și slabi, înalți și scunzi, frumoși și urîți, tot așa cum diferite societăți au luat în seamă culoarea pielii sau sexul ca să distingă între egali și mult mai egali. Totuși, să trec peste această interpretare la prima vedere și să presupun că senatorul a ținut cont
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
biserica din Gulia unde s-a mutat și unde a sădit livadă. Ca preot al acestei bisericuțe, înființată în 1887, fusese înmormântat în exteriorul peretelui din dreapta. Bătrânească, casa mai există încă, cu încăperile de jucărie ale unui neam de oameni scunzi. Pe vremea când duduia Sofica trăia singură acolo, în odăile acestei locuințe stăpânul absolut era un cocăr spaniol pătat, cu urechile pălălăind până la pământ. Când nu făcea conversație cu dânsul, ea vorbea tot timpul despre Bob. A fost o adevărată
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lupte grele. Favoritul său, protejatul său, al său Giovanni, este în sfârșit preot. Acum îl poate dărui cu generozitate Bisericii veroneze, fără a-și imagina că în curând va deveni un dar pentru întreaga Biserică catolică. Acel preot nou sfințit, scund, exterior nesemnificativ, va fi proclamat de papa Paul VI (1963-1978) drept «campionul carității evanghelice» și «gema clerului italian» de Civiltà Cattolica, prestigioasa revistă italiană. Capitolul VI Vicar parohial la Santo Stefano (1901-1907) Preot universal Noul preot a fost invitat să
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
muncă, fără obligații și nici orare fixe: grădina, creșterea animalelor, ajutorul în bucătărie, curățenia. Un frate religios s-a distins, în manieră particulară, datorită carității și atenției sale față de cele mai mici necesități ale oaspeților: fratele Bruno Corridori. Un bărbat scund, dar mare, un gigant prin bunătate. Cu trecerea timpului sunt primite și persoane invalide, fizic și psihic. Intrând în interiorul acestei mari familii ai impresia întâlnirii unei vechi familii țărănești patriarhale. Nu există nimic din azilul rece pentru bătrâni, unde oaspeții
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de altădată. Pe linia melancolică a vremii a venit la noi mama, când, cu simplitate, l-a numărat printre copiii ei, pe „fiul hoinarei“, adoptat de-al ei Giovanni, și apoi al doilea... al treilea... Ne-am amintit de femeia scundă din popor, Masina, chemată la cinstea de a sluji fără plată, slujitoarea săracilor. Episoade candide și detalii aparte ni se desprindeau lent de pe buze, cu mâhnirea că se pierdeau în gol. El, declinant spre sfârșit, rămânea în ascultarea izvoarelor. Dintr-
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
bîntuia holera și să mergem să vedem alte meleaguri. Moscova ne-a oferit imagini asiatice: nici un adaos modern nu-i altera aspectul. Kremlinul, deschis pentru oricine, căci nici un Stalin nu locuia acolo, îi făcea să retrăiască în sălile sale policrome scunde pe Ivan cel Groaznic și Boris Gudunov, iar ciudata biserică Vasili Blajenîi, cu mulțimea de bulbi împestrițați și de cupole asemănătoare ciupercilor veninoase, amintea vremurile sălășluirii hoardelor asiatice. În contrast, Finlanda, vizitată într-o călătorie pe care am făcut-o
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
terorist împotriva Statelor Unite, că nu m-am alăturat corului de comentatori din lumea întreagă. — Locuiești la Paris, pe acoperișul lumii... Nu mai zice așa, că le dai idei teroriștilor! Clădirile în Paris sunt relativ modeste, îl corectez eu. Mult mai scunde decât... — Bine, dar Turnul Eiffel? — Turnul Eiffel nu e locuit. — Nu e locuit, dar e vizitat. Și-apoi e un simbol. În sfârșit, voiam să spun că ar trebui să scrii, dacă vrei să fii în actualitate, ar trebui să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
figuri care au existat și au făcut negoț cinstit și căutat de bîrlădeni. Dughenele lor se aflau pe ultima sută de metri venind din str. Ștefan cel Mare spre Podul Pescăriei, adică spre Podeni. Pe partea dreaptă era o prăvălie scundă și întinsă, a lui Bizim, căruia bârlădenii îi spuneau “turcu”. Era mic de statură, fără pretenții, muncea din greu toată ziua. Avea trei fete. Locuiau cu toții în această lungă prăvălie, care după colț dădea într-o uliță, unde s-a
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93466]