29,685 matches
-
Îmi vine să-ți sărut picioarele. Ai răbdat atâtea pentru mine. Rostind aceste cuvinte am simțit în chip nelămurit că mă aflu cu adevărat la un pas de a o face pe Georgie soția mea. Îi spusesem cândva că păstrarea secretului este esențială pentru dragostea noastră. Văzând-o în această cameră și unind astfel cele două jumătăți ale vieții mele, mi s-a părut că am găsit dovada faptului că eu greșesc și ea are dreptate. Trebuia într-adevăr să alungăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
te înțelegem. Și cu siguranță vom izbuti. Nu pot explica, deși există o explicație, am spus. Oricum n-are importanță. Eram copleșit de o stare de confuzie și de sentimentul vinovăției. Nu le puteam explica condițiile drastice în care păstrasem secretul relației cu Georgie. De înțelegere nici nu putea fi vorba, și de fapt, în clipa aceea, îmi doream cu ardoare să nu fiu înțeles. — Ba are importanță, Martin, chiar foarte mare importanță, spuse Palmer. Noi nu ne grăbim. Putem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu cenzura, îi dădea o stare de excitare sexuală. Când mi-am îndreptat gândul spre Georgie nu m-am simțit cu nimic mai fericit. Între mine și ea se lăsase un văl de vinovăție și, odată cu el, sentimentul că dezvăluirea secretului nostru ciuntise, dacă nu chiar ucisese, dragostea mea pentru ea. Îmi imaginasem că atunci când iubirea noastră va ieși la lumină sentimentele vor fi mai puternice și mai pure, iar acest lucru chiar s-ar fi putut întâmpla dacă mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
că ți-a fost îndrumător în anii de facultate. Categoric nu mă înțelegi, spuse Georgie cu glas tremurat și bâlbâit, nu mă înțelegi și n-ai încercat niciodată să mă înțelegi cu adevărat. Am acceptat să ținem relația noastră în secret atâta timp cât a fost necesar, deși am detestat lucrul ăsta. Am suferit din cauza asta în fiecare zi, absolut în fiecare zi blestemată. Dar ți-am dăruit această suferință, chiar cu bucurie, pentru că te iubeam. Nu ți-am vorbit niciodată despre asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-i spui Antoniei. Am început să simt că nici nu exist. Ah, te iubesc, te iubesc din tot sufletul! Tare aș vrea să nu te iubesc. Dar toate astea mi-au otrăvit viața. Niciodată n-aș fi dat în vileag secretul nostru din proprie inițiativă. Dar când a apărut Honor Klein am avut sentimentul că e un mesager al zeilor. Și pentru nimic în lume n-aș fi putut să mint. Cred că m-ar fi costat viața! Acum plângea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
acum ca fiind o povară. Într-adevăr, era mult mai bine să trăiești fără minciună, și, deși nu-mi dădeam încă seama prea bine ce schimbări adusese mărturisirea în relația mea cu Georgie, îmi era deja limpede că, atâta timp cât păstram secretul, n-am fi putut construi ceva sincer și onest între noi. Ne aflam acum la începutul unei situații de normalitate. Da, îi eram cu adevărat recunoscător lui Georgie sau, dacă mă gândesc bine, lui Honor Klein; și, urcând scările spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pierzând ceva din aerul actoricesc, pe fața ei trecu o umbră de tristețe adevărată. Făcu o pauză, apoi zise: Nu i-am spus. — De ce? Pentru că Alexander era mult prea important pentru mine. N-am avut tăria să o fac. Era secretul nostru. Și nici Alexander nu m-a lăsat. Probabil că până la urmă i-aș fi spus, însă am tot amânat. Dar tot a aflat. — Serios? Cum? Când? — Cum, nu știu nici în ziua de azi, răspunse Antonia. Se depărtase puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era inexpresiv. Pentru o clipă păru să ezite, apoi Îi Înapoie mamei sale cheia și chibriturile. Traversă strada și se făcu nevăzut după colț. Umbra lui alungită se mai zări câteva secunde, apoi Își retrase capul și dispăru și ea. — Secretul lui Sascha În siguranță la mine. În comparație cu Else, până și mormântul e vorbăreț. Cu stoicism, colega mea Își plasă mâinile pe roțile de cauciuc. — Mulțumesc, apreciez. Ale mele erau deja pe mânerul de lemn al Torpedo-ului negru. Ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Stăteau la nord de Mizerie. M-am aruncat pe șaua de piele și am Început să pedalez spre est. În ultimele săptămâni vremea fusese extremă, cu tunete pe un cer Întins În timpul zilei și nopți calde, pline de promisiuni și secrete. Dar noaptea aceasta străzile mi se păreau Înguste și amenințătoare. Fără să avertizeze pe cineva, oficialii orașului păreau să fi mărit distanța dintre felinare. Nimerind Între două, nu auzeam decât șaua scârțâind agasant, ca și când Întunericul ar fi fost pe punctul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
liberă. Poate Îi putem zice mai „emancipată“? Dora ridică o sprânceană, neagră și superioară, dar, În loc să răspundă În maniera ei ironică și directă În același timp, mi-a explicat că se Îndrăgostise de omul nepotrivit. — Te referi la „micul tău secret murdar“? am Întrebat-o după ce a terminat. Chelnerul ne luase farfuriile și n-a mai prins ultimele ei cuvinte. — Vreau doar să zic că aveam optsprezece ani și eram Însărcinată. Brusc, păru aproape nerăbdătoare. N-aveam alt motiv să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În afara celor șase luni de sarcină pe care le mai aveam, n-ar mai fi fost nici o problemă. Mi-a spus că pot să dau o mână de ajutor la clinică dacă vreau. Odată cu apropierea sorocului, va pregăti Înlăturarea „micului secret rușinos“. Nu trebuie să afle nimeni despre el. Când Dora i-a răspuns că s-ar putea să vrea să facă totuși avort, doctorul i-a reamintit că se afla Într-o fază a sarcinii din care nu lipseau pericolele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cina noastră de la Paris Bar, Dora și cu mine am Început să ne Întâlnim - mai rar, dar cu plăcere, și numai când dorea ea. Astfel, iarna târzie deveni un șir de zile și nopți strălucitoare, În care ne Întâlneam În secret. Prietenii mei nu știau nimic despre această liaison, și mă Îndoiesc că Dora ar fi zis ceva familiei ei. Chiar dacă nu făceam nimic ilegal, ne simțeam de parcă am fi fost complici Într-o crimă. Ne vedeam În fiecare noapte, săvârșeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
soluția e dezvăluită. — Vrei să spui că sexologul e un polițist? Dora avea un ton ironic. — Poate. La acest gând Karp zâmbi. Dar nu uitați, nu vrem să smulgem vălul și să stricăm plăcerea oamenilor. Cei care preferă să țină secretele pentru ei pot s-o facă. Noi vrem doar să-i ajutăm pe cei care suferă. Și pot spune că sunt destui. Camera În care am intrat era plină de obiecte, instrumente și articole de Îmbrăcăminte. Am tras-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
femeilor la care tocmai ne-am uitat, nu neapărat Îmbrăcate În pantaloni sau jachetă; Röser avea și el slăbiciunile sale despre care nu-i plăcea să vorbească, dar care, având În vedere interesul său pentru atleții tineri, nu constituiau un secret pentru colegii săi - „și eu, mă rog, mă dedic surorilor“. Karp Își Întinse mâinile și acum am văzut că toate pozele Înfățișau scene cu femei - În baruri, sub poduri de cale ferată sau sub strălucirea cețoasă, aproape imperceptibilă a lămpilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
jos și am Întors-o spre mine. Numele tău conține aceleași vocale, să știi. — E lipsit de imaginație. Fața Îi ardea, palidă și cât se poate de concentrată. „Dora“ e numele unei persoane care se Îngrijește. Și care are câteva secrete. — Și atunci care-i diferența Între „Dora“ și „Dorothée“? Brațele mi-au cedat și m-am prăbușit Într-un fel de vertigo fericit. Poate chiar mă numeam „Anton“. — Tu n-auzi cum sună? spuse, explorându-mi urechea cu gura ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bijnițari. Apoi m-am aplecat peste masă și am vorbit În șoaptă, prefăcându-mă că port o conversație elevată. La Început nu simțeam nici o dorință, nici o poftă, doar curiozitate. Într-un mod abstract, mă simțeam de parcă aș fi căutat un secret - poate o jucărie nouă, ascunsă de maică-mea, poate niște dulciuri. Nu avea importanță ce, ci acel ceva. N-am cotrobăit doar În șifonierul maică-mii, ci un pic peste tot: În biroul din camera de zi, În biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bomboane de ciocolată sfărâmate sau prăfuite; altă dată descopeream pașapoarte sau polițe de asigurare coapte de vreme și plictisitoare. Și deja la vârsta de șapte sau opt ani, știam că sertarul ascuns din masa de scris (ceea ce nu era cine știe ce secret, toată lumea observa lacul scorojit) conținea scrisori Îngălbenite primite de la taică-miu și fotografii sepia, montate pe carton. Dar Într-o zi, curiozitatea mi-a fost stârnită de jurnalul soră-mii. — Agnes e cu cinci ani mai mare ca mine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu un fluture albastru strălucitor, spectaculos, și era Încuiat cu o inimioară plată, roz, care atârna de un inel de metal, pe care trebuia să-l apeși printr-o despicătură. Nu mi-a trebuit mult să-mi dau seama că secretele soră-mii puteau fi accesate și fără cheie. Dacă răsuceam inimioara Într-o parte și apăsam tare, aceasta se strecura prin deschizătură. Cu toate acestea, niciodată nu m-a interesat prea tare ce scria soră-mea. Uneori povestea despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spate Își notase diferite date În fața cărora a desenat niște punctulețe roșii. Mi-a luat câțiva ani să-mi dau seama că era felul ei de a-și aminti când Îi venea ciclul. — De ce n-o lăsai să-și păstreze secretele? Dora părea cu adevărat surprinsă. — Păi tocmai, că nu mă interesau secretele ei. Niciodată n-am tachinat-o pentru ce scria, nici măcar o dată n-am dezvăluit ce citisem În jurnalul ei. Nu cred că mă atrăgea informația ca atare. — Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Mi-a luat câțiva ani să-mi dau seama că era felul ei de a-și aminti când Îi venea ciclul. — De ce n-o lăsai să-și păstreze secretele? Dora părea cu adevărat surprinsă. — Păi tocmai, că nu mă interesau secretele ei. Niciodată n-am tachinat-o pentru ce scria, nici măcar o dată n-am dezvăluit ce citisem În jurnalul ei. Nu cred că mă atrăgea informația ca atare. — Atunci ce? Am așteptat ca absintul pe care Îl comandasem să-mi umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
da. Cândva obișnuia să țină o cărticică Învelită În piele neagră pe biroul din camera de zi. În ea Își nota Întâlniri și lucruri pe care le considera demne de a fi cântărite. „Fericirea se află În sănătate și uitare. “ „Secretele trebuie păstrate. “ „Cunoașterea e voalată, Înțelepciunea e descoperită. “ Aceste zicale Îmi aminteau de tapițeriile brodate din casa d-nei Witting, și mi-am dat seama că Încă mi se părea jenant că Dorei Îi plăcea așa ceva. — Măcar știa să păstreze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
trebuie păstrate. “ „Cunoașterea e voalată, Înțelepciunea e descoperită. “ Aceste zicale Îmi aminteau de tapițeriile brodate din casa d-nei Witting, și mi-am dat seama că Încă mi se părea jenant că Dorei Îi plăcea așa ceva. — Măcar știa să păstreze un secret. — Ce vrei să spui cu asta? Anton nu găsise cartea capitonată cu piele și nici agenda. Dacă poliția a răscolit apartamentul, sigur le-a luat. Probabil că așa au și reușit să mă localizeze. Eram nevoit să fac pe prostul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
albastră. Arată ca alea se leagă În jurul Încheieturii bebelușilor. De ce dracu’ să ascunzi așa ceva? Putea la fel de bine să stea undeva la vedere, nu? — Și apoi ai plecat? Am evitat să răspund. Anton dădu din cap aprobator. — Nu mai erau cine știe ce secrete de descoperit. De ce-o fi murit pentru panglica asta, mi-e imposibil să Înțeleg. Nici măcar nu e inscripționată. Dar dacă nu mă-nșel, când am ieșit din casă, am văzut pe cineva stând Într-o mașină, pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acesta, și luă un dosar pe care-l consultase, nu scrie nimic despre sursele de venit ale domnișoarei Wilms. Chiar dacă bănuiesc vag cum se Întreținea, ar fi... — Dora obișnuia să se Întâlnească cu bărbați, dacă asta insinuați. — Nu-i un secret? — De ce ar fi? Trăim Într-o țară liberă. Pentru prima oară, Manetti râse, fără pic de grație. — Printre materialele confiscate din domiciliul ei, am găsit un caiet În care domnișoara Wilms pare să-și fi notat Întâlnirile și alte chestiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gândesc mai bine, mă Întâlnisem cu Dora la cinema. — De fapt, chiar săptămâna trecută. La Apollo, i-am explicat. Lucrez acolo ca operator, cu jumătate de normă. Stingându-mi țigara la repezeală, ca și cum eram pe punctul de a divulga un secret, am adăugat că fusese prima oară când ne Întâlneam după mai multe luni. Abia o recunoscusem pe Dora. Poate de asta uitasem să-i spun lui Wickert. Era tunsă neobișnuit de scurt și arăta puțin altfel, dacă pe doamna inspector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]