2,155 matches
-
sau limfocite TD) reprezintă 25-35% dintre limfocitele T circulante. Funcția lor constă în efectul litic prin contact celular direct asupra celulelor infectate cu virusuri, malignizate sau alogene. Limfocitele TD sunt mediatoare ale reacțiilor de hipersensibilitate întârziată, de tip tuberculinic. Ele secretă limfokine cu efecte locale asupra macrofagelor și limfocitelor din focarul inflamator. Limfocitele supresoare (Ts) sunt inhibitoare ale amplitudinii răspunsului imun, după epuizarea antigenului. Ele au rolul de a diminua intensitatea RIMC și RIMU, menținând în limite fiziologice intensitatea reacțiilor imunitare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Deplasarea tisulară a macrofagului este întâmplătoare (neorientată de stimuli chimiotactici) și se numește chimiokineză sau este orientată de asemenea stimuli și se numește chimiotaxie. Deplasarea orientată este ușurată de enzimele active la pH-ul acid tisular, pe care macrofagul le secretă în condițiile procesului inflamator. 1.2.4.1. Receptorii membranari ai macrofagului Sistemul fagocitar mononuclear are capacitatea de a discrimina un număr mare de agenți patogeni, în raport cu selful, utilizând un număr relativ restrâns de receptori, deși agenții infecțioși au tendința
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
receptorii pentru regiunea Fc a IgG monomeră (IgG citofilă), IgG agregată și IgG din complexele imune (Fc gama R I, Fc gama R II, Fc gama R III). Acești receptori constituie legătura crucială dintre celulele fagocitare efectoare și limfocitele care secretă imunoglobuline. Fc gama R I (CD64) este receptorul de mare afinitate care leagă IgG monomeră, iar exprimarea sa este stimulată de IFN. Acești receptori mediază ADCC. Fc gama R II (CD32) este receptorul de mică afinitate care, leagă ușor complexele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
un număr mare de receptori pentru Fc al IgE. Receptorii pentru complement (CR1, CR3, CR4) leagă fragmentele C3b și C4b, primul fiind foarte eficient ca opsonină, dar mai puțin eficient ca mediator al ingestiei. Receptorii pentru limfokine leagă mediatorii moleculari secretați de limfocitele activate: MIF, MAF, IFN. Sub influența acestor mediatori, macrofagele devin foarte active în prezența celulelor nonself. Receptorii pentru glicoproteinele (lectine) care au glucide terminale resturi de fucozil, manozil, glucozil, acetil-glucozamină, sunt foarte importanți pentru recunoașterea celulelor străine, a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
resturile de N-acetilglucozamină și acidul N-acetilmuramic, rezultând dizaharide alcătuite din N-acetilglucozamină și acid N-acetilmuramic, la care se păstrează atașate catenele peptidice. După distrugerea structurii de rezistență a peretelui celular, celula bacteriană aflată într-un mediu neprotejat osmotic, se lizează. Macrofagele secretă cantități mari de lizozim și îl depozitează în granulațiile citoplasmatice, spre deosebire de celelalte tipuri care îl secretă pe măsură ce îl sintetizează. 46 Cap. 1. Bazele celulare și moleculare ale imunității Lizozimul se găsește în granulațiile neutrofilelor, macrofagelor, în celulele epiteliale ale glandelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se păstrează atașate catenele peptidice. După distrugerea structurii de rezistență a peretelui celular, celula bacteriană aflată într-un mediu neprotejat osmotic, se lizează. Macrofagele secretă cantități mari de lizozim și îl depozitează în granulațiile citoplasmatice, spre deosebire de celelalte tipuri care îl secretă pe măsură ce îl sintetizează. 46 Cap. 1. Bazele celulare și moleculare ale imunității Lizozimul se găsește în granulațiile neutrofilelor, macrofagelor, în celulele epiteliale ale glandelor exocrine (celulele Paneth). Macrofagele secretă constitutiv lizozimul, dar rata sintezei crește în macrofagele activate. Neutrofilele și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și îl depozitează în granulațiile citoplasmatice, spre deosebire de celelalte tipuri care îl secretă pe măsură ce îl sintetizează. 46 Cap. 1. Bazele celulare și moleculare ale imunității Lizozimul se găsește în granulațiile neutrofilelor, macrofagelor, în celulele epiteliale ale glandelor exocrine (celulele Paneth). Macrofagele secretă constitutiv lizozimul, dar rata sintezei crește în macrofagele activate. Neutrofilele și celulele Paneth depozitează lizozimul în granulațiile citoplasmatice. Efectul litic al lizozimului s-a evidențiat asupra peretelui celular de Micrococcus lysodeikticus, la care mureina reprezintă circa 80% din conținutul structurii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
loc sinteza și secreția unor peptide antimicrobiene. Dar, insecta poate activa și răspunsuri sistemice multiple de apărare, printre care încapsularea lamellocitelor din hemolimfă, preluarea fagocitotică de către celulele hemocitice ale lichidului hemolimfic precum și producția de către corpii grași de peptide care sunt secretate în hemolimfă și care au efecte antifungal și antibacterian, acumulându-se aici în concentrație mare. Există două căi majore implicate în declanșarea răspunsului imun în adulții de Drosophila: calea de semnalizare Toll și calea Imd. Un mecanism imunitar-cheie, înnăscut care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și colaboratorii, 2006). În drosofilă, Toll activează sinteza unor peptide antimicrobiene (AMP) de către corpii grași, care reprezintă echivalentul funcțional al ficatului de la om și al țesutului adipos (Lemaitre și colaboratorii,1996). Întrucât AMP este sintetizată de către corpii grași și este secretată în hemolimfă - componenta echivalentă a sângelui care scaldă toate țesuturile și organele interne, peptidele antimicrobiene realizează o protecție sistemică împotriva patogenilor care pot invada cavitatea corpului. La om, patogenii sunt direcționați către TLR, însă, la insectă, aceștia sunt detectați de către
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sunt cele care declanșează apărarea chimică pentru a preveni invazia țesuturilor interne de către patogeni. Țesuturile epiteliale expuse microorganismelor din mediul înconjurător joacă un rol important în imunitatea înnăscută. În plus față de faptul că reprezintă o barieră fizică, astfel de epitelii secretă o barieră chimică pentru a preveni penetrarea țesuturilor interne de către patogeni. Studii recente au arătat că epiteliile de la drosofila, la fel ca și cele de la om, desfășoară răspunsuri imune locale. În particular, tractusurile respiratorii și reproducătoare exprimă peptidele antifungale Drosomycin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
al patrulea eșantion) care apar la baza electroforegramei. Benzile negre din partea de sus reprezintă albumină serică. Se pot vedea, de asemenea, α-globulina și β-globulina (după Kimball, 1994). Imunoglobulinele sunt molecule efectoare ale sistemului imunitar (SI) care apar fie ca molecule secretate de limfocitele B mature, reprezentând anticorpi liberi, fie ca receptori de suprafață celulară, pentru expresia de suprafață celulară desemnat receptor de celulă B (BCR), constând dintr-o moleculă tetrameră imunoglobulinică asociată cu proteinele transmembranare Igα și Igβ (fig. 2.3
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
fost interpretat ca fiind consecința asocierii cu continuitate covalentă a segmentelor genice pentru regiunile V și C ale catenelor imunoglobulinice LK, proces care are loc în limfocitele B aflate în cursul maturației, când acestea devin capabile de a sintetiza și secreta imunoglobuline cu specificitate de legare a antigenului specific. Cele două probe radioactive de ADN au fost specifice pentru secvențele ADN care codifică pentru regiunea C și pentru regiunea V a catenei ușoare a imunoglobulinei produse în mielomul de șoarece (după
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
matură este desemnată IgMm. Legarea antigenului declanșează trecerea de la sinteza IgMm la sinteza IgMs, adică a formei solubile a IgM, secretată, indusă de prezența antigenului specific. Concomitent cu proliferarea celulelor B se produce o clonă de celule B plasmatice care secretă IgMs. Trecerea de la sinteza IgMm la sinteza IgMs este asigurată la nivel posttranscripțional, prin funcționarea unui semnal alternativ de poliadenilare din ARNm purtător al mesajului genetic pentru sinteza catenei µ. Acest semnal apare la nivelul intronului dintre exonii 4 și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
membrană este cerută de necesitatea de a iniția proliferarea celulară ca răspuns la recunoașterea inițială a unui antigen. Atunci când, însă, limfocitul B se diferențiază într-o celulă plasmatică, va trebui să fie exprimată versiunea µs a regiunii constante. IgM este secretată ca un pentamer IgM 5J, în care J este un polipeptid de asociere, nefiind nici o legătură între acesta și regiunea J a catenelor imunoglobulinice. Acest polipeptid J formează punți disulfidice cu catenele µ. Secreția proteinei este consecința răspunsului umoral pe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
analiza și înțelegerea aspectelor genetice ale genezei markerilor imunologici, așa cum justificat declarase Hobart, în anul 1975. Markerii genetici ai subclasei IgA2 sunt desemnați markeri Am. Alterările structurale ale catenei grele se găsesc în forme rare de mielom, în care limfocitele secretă imunoglobuline incomplete, lipsite de catene ușoare. Celulele maligne sunt asemănătoare celulelor din cazurile de limfom. Cele mai multe cazuri au la bază deleția unei părți a domeniului CH1, responsabil de atașarea catenei ușoare. Deleția începe sau se termină la restul 216, în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
comune tuturor regiunilor S de la șoarece și se admite că o situație asemănătoare se întâlnește și la om. 7.3. SELECȚIA CLONALĂ După interacțiunea cu antigenul specific, limfocitul B este stimulat să prolifereze și să se diferențieze în plasmacit care secretă imunoglobulina indusă de antigen. Astfel, după legarea antigenului, celula B dă naștere unei clone de celule plasmatice care secretă imunoglobuline cu aceeași specificitate de legare pe care a avut-o celula B inițială. Scenariul teoriei selecției clonale omite însă multe
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
3. SELECȚIA CLONALĂ După interacțiunea cu antigenul specific, limfocitul B este stimulat să prolifereze și să se diferențieze în plasmacit care secretă imunoglobulina indusă de antigen. Astfel, după legarea antigenului, celula B dă naștere unei clone de celule plasmatice care secretă imunoglobuline cu aceeași specificitate de legare pe care a avut-o celula B inițială. Scenariul teoriei selecției clonale omite însă multe detalii interesante, în special rolul critic al celulelor accesorii și al factorilor de creștere în facilitarea și modularea transformărilor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de viață. Unele dintre ele rămân în repaus funcțional (quiescent) și constituie substratul material al memoriei imunitare, cu durată lungă de viață. La reîntâlnirea ulterioară cu același antigen, celulele B cu memorie sunt stimulate să prolifereze rapid și ele vor secreta același anticorp pentru care poartă memoria imunologică. Pe de altă parte, modelul selecției clonale nu este perfect pentru că el nu explică pe deplin enorma diversitate a anticorpilor și nici constatarea că însuși gradul potrivirii conformaționale dintre situsul de legare al
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
CMH clasa II - peptid antigenic care este legat la TCR și la proteina CD4, ambele prezente pe suprafața celulelor T helper. În stare activată, limfocitele T recunosc peptidele antigenice ale bacilului tuberculozei. După formarea complexului, celulele T helper sintetizează și secretă limfokine care reduc proliferarea celulelor B, producătoare de anticorpi. Celulele B suferă maturare, se diferențiază în celule plasmatice, sintetizând și secretând anticorpi specifici antigenului bacilului tuberculozei. Proliferarea limfocitelor B activate conduce la formarea clonei de celule B. Acestea produc anticorpi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
În stare activată, limfocitele T recunosc peptidele antigenice ale bacilului tuberculozei. După formarea complexului, celulele T helper sintetizează și secretă limfokine care reduc proliferarea celulelor B, producătoare de anticorpi. Celulele B suferă maturare, se diferențiază în celule plasmatice, sintetizând și secretând anticorpi specifici antigenului bacilului tuberculozei. Proliferarea limfocitelor B activate conduce la formarea clonei de celule B. Acestea produc anticorpi specifici antigenului bacilului tuberculozei, dar și limfokine stimulatoare ale funcției litice a macrofagelor. Și astfel, agentul patogen poate fi lizat. Prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
alte celule, pe când limfocitele T recunosc numai antigene prezentate pe suprafața altor celule ale organismului (limfocite B, macrofage etc), în asociație cu moleculele complexului major de histocompatibilitate (CMH). Spre deosebire de anticorpii produși în mare cantitate de limfocitele B și care sunt secretați, RCT-urile sunt totdeauna reținuți la suprafața acestor celule. RCT-urile sunt asemănătoare anticorpilor legați la membrană, atât ca structură cât și ca funcție de recunoaștere a antigenului. Moleculele cu rol de RCT sunt heterodimere și ancorate în membrana plasmatică. Majoritatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Românească, „scrisă cinstit, cu nepărtinire, cu înaltă obiectivitate, o carte care depune mărturie despre o conștiință morală exemplară, o carte care demonstrează încă o dată că, fără a altera memoria justițiară, suferința îndurată de firile nobile și alese nu înrăiește, nu secretă ură.” Cu devotament și competență, C. a îngrijit editarea memoriilor și a corespondenței tatălui său, pentru volumul al treilea al corespondenței fiind distinsă de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”. SCRIERI: Mama, generatoare de viață românească, Sibiu, 1942; Exercițiu de suferință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
de mediu, incluzând lumina. La pacienții cu depresie acest ritm este dereglat. Terapia prin lumină poate regla acest ritm, astfel normalizând și producerea de hormoni și neurotransmițători. Altă teorie este aceea că terapia prin lumină scade nivelul melatoninei, un hormon secretat de glanda epifiză. Descreșterea nivelului melatoninei duce la creșterea nivelului de serotonină și norepinefrină, astfel reducând simptomele depresiei. Alte studii au eșuat în a demonstra ipoteza potrivit căreia melatonina joaca un rol central în SAD. În final, studii mai recente
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
antidepresivelor pe scară largă, acțiunile lor nu sunt pe deplin înțelese. Ele acționează în parte afectând neurotransmițătorii de norepinefrină, serotonină și dopamină, care sunt implicați în modularea dispoziției, în primul rând prin blocarea recaptării acestor neurotransmițători în neuronii care îi secretă. Totuși, această acțiune nu poate explica pe deplin efectele, și este foarte probabil ca acești compuși să conducă la o cascadă consecutivă de reacții biochimice. Mulți oameni care nu răspund la administrarea unui antidepresiv vor răspunde la administrarea altuia sau
by Camelia Dindelegan [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Sunt de tipul tubulo-alveolar, grupate și alcătuiesc o pereche de mamele cu mameloane mari așezate la mijlocul marginii externe a mușchiului pectoral, aproape de baza plagiopatagiului. Rinolofii prezintă în plus o pereche de mamele rudimentare - mamele false - așezate în regiunea inghinală, nu secretă lapte ci servesc doar la fixarea puiului în timpul zborului. 1.2.2. Scheletul Datorită adaptării la zbor, acesta s-a madificat, mai ales cel apendicular. Craniul: Are forme foarte variate. Craniul facial sau rostrul se reduce la multe chiroptere mici
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]