3,225 matches
-
mintea. Oricare ar fi obiectivele materiale ale politicii externe, cum ar fi achiziția resurselor de materii prime, controlul liniilor de comunicație maritimă sau schimbări teritoriale, ele implică tot timpul controlul acțiunilor celorlalți prin influența asupra mentalului. Frontiera Rinului, ca scop secular al politicii externe franceze, indică obiectivul politic de a inhiba dorința Germaniei de a o ataca, făcând fizic dificilă sau imposibilă o asemenea întreprindere. Marea Britanie și-a datorat poziția preponderentă în politica internațională de-a lungul secolului al XIX-lea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
supremă asupra creștinătății. Când această transformare s-a încheiat în secolul al XVI-lea, lumea politică consta într-un număr de state care erau, din punct de vedere legal, complet independente unul de altul pe teritoriile lor, nerecunoscând vreo autoritate seculară asupra lor. Într-un cuvânt, erau suverane. Dacă trebuia să existe cel puțin un anumit grad de pace și ordine în relațiile dintre asemenea entități înzestrate cu autoritate supremă asupra teritoriilor lor și având contact permanent una cu cealaltă, era
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
națiunilor și care, prin urmare, să fie echivalentă cu întreaga umanitate organizată politic. Cea mai extinsă societate în cadrul căreia majoritatea oamenilor trăiesc și acționează în vremurile noastre este societatea națională. Statul este, așa cum am văzut, destinatarul celor mai puternice loialități seculare ale individului. Dincolo de el sunt alte națiuni, dar nu și o comunitate în favoarea căreia omul ar fi dispus să acționeze indiferent de ceea ce percepe el ca fiind interesele statului său. Oamenii sunt dispuși să doneze mâncare, îmbrăcăminte și bani celor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
colonie a Franței? Multe state nu au o asemenea continuitate teritorială: Filipine este un stat alcătuit din 7 000 de insule! Atunci, să fie un teritoriu a cărui populație nu are aceeași cultură? Să ne gândim Însă la metisajele culturale seculare dintre cuceritori și cuceriți: locuitorii din Martinica nu sunt oare francezi? Și apoi, de unde Începe și unde se sfârșește o „cultură”? Întrebări fără răspuns! Și totuși: Senegal era un teritoriu străin pentru statul colonialist francez, Congo era un teritoriu străin
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de lacrimi. Înseși instituțiile sunt percepute când ca realități hidoase, când ca puncte de sprijin, „furia” fiind acea violență pură care răbufnește periodic fără a-și stabili niciodată scopuri foarte precise. Toate aceste evoluții traduc „descompunerea unui sistem de acțiune secular” și pot fi plasate Într-un cadru mai larg, care combină repunerea În discuție a statului-providență, disfuncțiile de pe piața muncii și declinul societății industriale. Manifestările naționaliste de tip „reactiv” și Întoarcerea la „rădăcini” dovedesc, la rândul lor, existența unui „puseu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să subjuge, să Îmblânzească sau să „hipnotizeze” masele. Acestea sunt considerate schimbătoare, credule și iresponsabile. Se valorizează astfel constrângerile și persuasiunea, cutumele și tradițiile. S-au propus și alte accepțiuni. Vilfredo Pareto va vorbi despre „derivații”, Raymond Aron despre „religii seculare” și despre „opiul intelectualilor”, Roland Barthes despre „mituri”, Michel Foucault despre „formarea discursivă”, iar Pierre Bourdieu despre doxa și despre habitus. În ceea ce-l privește, Max Weber va prefera să folosească expresia „organizări simbolice”: grație unor astfel de „medieri”, precizează
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viață... Fără să ne ceară voie... Codruț 26 mai 2006 Posturile de TV și radio din România au găsit un nou scandal: agresiunea unui grup de turiști români în Bulgaria etc. etc. - cunoști genul acesta de știri bazate pe antipatii seculare balcanice. Citit pe forumul unui ziar următorul schimb de replici între „forumiști“, după eveniment, evident: „@Venera, NU originea slavă este motivul primitivismului bulgăresc. Dar oare în România nu întâlnești oameni primitivi? Originea fiind totuși latină! Hai, te rog, fii obiectivă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
Toynbee. Renașterea teologiei istoriei la începutul secolului al XX-lea / 99 Capitolul 3. Rolul individului în istorie / 105 3.1. "Oamenii Mari" ca făcători de istorie. Cultul eroilor și cultul personalității / 105 3.2. Sfântul ca răspuns la o problemă seculară / 112 Capitolul 4. Taina Întrupării lui Iisus Hristos Revelația ca istorie / 117 4.1. Iisus Hristos: centrul și sfârșitul istoriei / 117 4.2. Revelația ca istorie. Taina Întrupării ca revelare proleptică a sfârșitului lumii la Wolfhart Pannenberg / 122 4.3
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lumea protestantă la începutul secolului trecut, este specifică teologiei dialectice a lui Karl Barth, recul firesc față de ofensiva criticismului istoric și de lamentabilele reconstituiri istoriografice ale personajului istoric Iisus. Dialectica celor două istorii este descrisă concis de Casserley: "Istoria terestră (secular history) este mijlocul cu care și prin care Istoria sfântă (sacred history) înaintează mereu mai mult în direcția scopului său"20. A separa istoria sacră de istoria profană, avertizează Gilbertson, ar alimenta un soi de gnosticism în cadrul căruia accesul la
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
fost chiar semnul lui Iona Hristos cel răstignit și înviat a treia zi! Cheia interpretării teologice a istoriei ne este dată chiar de dogma calcedoniană a naturii teandrice a lui Iisus Hristos. Nu putem separa complet istoria mântuirii de istoria seculară, după cum nu le putem confunda până la anularea uneia în cealaltă. "După cum unirea ipostatică, proiectându-și lumina în trecut, ne îngăduia să vedem cum să conciliem cele două linii din Vechiul Testament care urcă spre Hristos și își află armonia în El
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pânză țesută din destinele drepților lui Dumnezeu. Chiar s-a sugerat că acești kairoi din istoria Bisericii, cum ar fi nașterea unui sfânt sau altă misiune spirituală mai importantă, conțin în ei înșiși răspunsul la o problemă presantă a istoriei seculare 34. Să ne gândim doar la Santa Margherita da Cortona (1247-1297) și la Santa Rita da Cascia (1381-1447) care au mediat personal negocierile între guelfi și ghibelini pentru a pacifica orașele lor. Asta nu înseamnă însă că putem generaliza sau
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
la Santa Margherita da Cortona (1247-1297) și la Santa Rita da Cascia (1381-1447) care au mediat personal negocierile între guelfi și ghibelini pentru a pacifica orașele lor. Asta nu înseamnă însă că putem generaliza sau interpreta Revelația prin prisma istoriei seculare, deoarece viața Bisericii este situată dincolo de progresul istoric, fiind susținută de Duhul Sfânt. Față de ceilalți kairoi, adevărate roade ale timpului, Întruparea are o semnificație aparte, ea fiind punctul focal al istoriei lumii prin universalitatea și unicitatea ei, fapt scos în
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că acest kairos al Întrupării, această plinire a vremurilor, care este în mod evident scopul istoriei lui Israel, este un kairos nu doar pentru Israel, ci pentru toate neamurile, iar Israel reprezintă o garanție a indivizibilității istoriei sacre și istoriei seculare, chiar dacă nu pare să fie așa în ce privește istoria neamurilor, până la Judecata de Apoi"35. Mai mult decât a fi un timp al rodirii, kairos-ul deschide orizontul atât către trecut cât și spre viitor. Cum bine remarca Löwith, "acel acum al
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
păgân, creștin sau musulman, este făcut după chipul și asemănarea Creatorului său. Legea morală a lui Kant este legea naturală urmată de Iov. Suferința acestuia din urmă este dovada peremptorie că nu doar istoria sacră ci, și istoria profană, istoria seculară este câmpul de acțiune al Providenței divine. Mai mult, cartea lui Iov arată atotputernicia lui Dumnezeu și futilitatea oricărei tentative omenești de a găsi o justificare sau compensație karmică pentru orice se petrece în istorie. Taina nonsensului aparent al vieții
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al lui Hristos, favorizând exercițiul puterii în comparație cu teologia paulină a aparentei slăbiciuni a lui Iisus pe cruce și afirmarea valorii lumii materiale, respectiv a cărnii, în conexiune cu istoria mântuirii, fapt ce denotă un optimism clar cu privire la confruntarea cu puterile seculare (Imperiul roman)49. Tot Sf. Irineu este primul care personifică Providența divină în istorie în metafora mâna lui Dumnezeu. După ce înșiră manifestările biblice ale puterii lui Dumnezeu în sprijinul lui Ilie, Iona și al celor trei tineri aruncați în cuptor
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în istorie. Prin aceasta, Augustin a realizat nu o integrare a teologiei în istorie, ci mai degrabă a credinței bisericii primare în doctrina bisericii instituționalizate 70, prin renunțarea la speranțele apocaliptice. Tocmai absența unei corelări între planul divin și istoria seculară este ceea ce distinge apologia creștină a lui Augustin de teologia politică a lui Bossuet sau de filozofia istoriei a lui Hegel 71, fapt care se explică prin preeminența grației divine în raport cu libertatea umană. Prin viața și scrierile sale, conchide Marrou
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Mai mult decât oricine, Dante a subliniat autonomia istoriei omenirii ca strădanie de atingere a perfecțiunii umane într-un stat creat de om. Sacramentalizarea statului creat de om și a istoriei omenirii face din gândirea lui primul exemplu de teologie seculară 77. 2.4. De la Imago Dei la Imago Hominis: Bossuet, Vico, Voltaire Biserica și Evul Mediu în general promovaseră o viziune geocentrică asupra cosmosului, dublată de un teocentrism care plasa divinitatea în centrul universului, ca rațiune de a fi a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
materia. Documentul programatic al marxismului, Manifestul Partidului Comunist este, înainte de toate, "un document profetic, o judecată și o chemare la acțiune, și nicidecum o declarație pur științifică bazată pe dovezile empirice ale faptelor tangibile"111. Deși pervertit într-o prognoză seculară, Manifestul reține trăsătura de bază a credinței mesianice, și anume garanția celor care sunt sperate 112. Chiar și lupta finală dintre proletariat și burghezie sugerează Armaghedonul biblic, în timp ce proletariatul este noul popor ales. Pe scurt, viziunea Manifestului asupra istoriei o
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
al luptei noastre cu păcatul: "Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum împărăția lui Dumnezeu se ia cu asalt, și cei ce pornesc la asalt pun mâna pe ea" (Matei 11, 12). 3.2. Sfântul ca răspuns la o problemă seculară Atât în Cabala iudaică, cât și în sufismul islamic întâlnim învățătura drepților sau a sfinților ascunși grație cărora lumea nu piere (36 Lamed Waw Zaddikim și 355 musulmani). În creștinism, teza apare la apologeții din secolul al II-lea: Ceea ce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este trecerea graniței care separa istoria de Dumnezeu, evenimentul care are loc între timp și eternitate 7. Prin urmare, deoarece se desfășoară atât în timp, cât și în eternitate, Istoria Mântuirii nu este trecut, ci rămâne mereu contemporană, în timp ce istoria seculară poate fi îngropată sub vremuri 8, consideră Rust. Afirmația lui este numai pe jumătate adevărată, deoarece dihotomia istorie seculară-istorie sacră, întâlnită și la Löwith, nu poate fi plauzibilă, pentru simplul fapt că Iisus, prin jertfa sa, a răscumpărat nu doar
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
pe jumătate adevărată, deoarece dihotomia istorie seculară-istorie sacră, întâlnită și la Löwith, nu poate fi plauzibilă, pentru simplul fapt că Iisus, prin jertfa sa, a răscumpărat nu doar omul, ci întreaga creație și deci întreaga istorie. Totuși, după Maritain, Istoria seculară aparține atât lui Dumnezeu, cât și diavolului. Lui Dumnezeu în virtutea faptului că a creat-o, diavolului pentru că a cucerit-o datorită păcatului originar și lui Hristos pentru că fost victorios asupra primului cuceritor prin Jertfa Sa9. Venirea lui Mesia este evenimentul
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
sfârșitul secolului I, comunitatea creștină se reorientează pe termen lung, adaptându-se la lume și integrând istoria în iconomia mântuirii. În această redefinire a viziunii asupra istoriei opera lucană are un rol fundamental. Ea integrează istoria lui Iisus în istoria seculară, decelează contingențe și recurge la explicarea evenimentelor prin relația cauza-efect, inaugurând istoria mântuirii (Heilsgeschichte). Secularizarea istoriei în teologia creștină începe cu Sfântul Luca50. El este primul care dovedește că Revelația a avut loc în Istorie, fapt ce i-a atras
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
creștea cu putere cuvântul Domnului și se întărea" sugerează acțiunea Providenței divine în istorie. Aceasta nu acționează izolat, ci este "țesută în pânza istoriei astfel încât acțiunile omenești dobândesc semnificație divină"52. Evenimentele supranaturale servesc drept cod pentru interpretarea restului istoriei seculare. Vechiul Testament, spune Origene, după Meliton de Sardes, este ca o eboșă. Aceasta a fost necesară, dar nu mai folosește la nimic atunci când statuia este gata. Este ca o lampă care este absurd să fie lăsată aprinsă atunci când a răsărit soarele
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Cullmann recurge la o analogie luată din istoria recentă a celui de-al Doilea Război Mondial. El compară Întruparea cu ziua "Z", a debarcării în Normandia, și eshatonul final cu ziua Victoriei. Atât pentru istoria sacră, cât și pentru cea seculară, speranța în viitor este bazată pe credința într-un eveniment care s-a întâmplat deja. Bătălia crucială care se dă sugerează că sfârșitul, adică pacea, este aproape și totuși departe, pentru că nu se știe încă ce anume mijloace va folosi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
timp mai îndepărtat și asta pentru că valorile în general și, implicit și cele religioase, se schimbă destul de greu. Cercetările viitoare ar trebui să valideze sau să invalideze această predicție și ar trebui să ne arate dacă ne îndreptăm spre Europa seculară sau dezvoltăm o cultură puternic influențată de religie. Capitolul 4. Impactul religiei în spațiul public și privat Secularizarea înseamnă scăderea importanței sociale a religiei, eliminarea influenței pe care aceasta o joacă în societate, dar și la nivelul vieții individuale. Datorită
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]